Preoții nu cresc în copaci!
Observ în ultimul timp o descărcare de furie din partea societăţii civile asupra tagmei preoţeşti, dar, ceea ce este mai înspăimântător, că același lucru se întâmplă și din partea credincioşilor ortodocşi. Mă frapează, însă, şi faptul că aproape nimeni, nici cleric, nici laic, nu ia o atitudine de apărare sau, măcar de abordare directă a problemei. Ştiu că voi deschide, cutia Pandorei, dar dacă nimeni nu o face…?!
Vedem, fără să dorim uneori, în mass-media, cazuri negative de preoţi şi nu intrăm în detalii, că au grijă, oricum, alţii să ni le detalieze. Automat ni se creează impresia că suntem pierduţi ca Biserică, căci ”dacă preoţii sunt aşa cum sunt, ce să mai ceri omului simplu? Biserica a pierdut…”
Stop! Hai să fim realişti. Şi, când spun realişti, mă refer să nu fim nici ca struţul, care bagă capul în pământ, ci să vedem real cum stau lucrurile, adică să ne asumăm ce este adevărat şi nu poate fi contestat, dar să vedem şi celelalte lucruri din umbră.
La o conferinţă preoţească – nu au relevanță detaliile – ne-a vorbit un preot foarte fain care, la acest capitol spunea că s-a întâlnit cu cineva foarte supărat pe preoţi. Acesta îi spunea: preoţii aşa, preoţii dincolo, preoţii cutare, păcătoşi etc.
– Ia spune, măi omule, câţi preoţi de care zici matale cunoşti sau ai auzit?
– Păi o mulţime!
– Bine, dar hai să numărăm mulţimea.
– Păi, ăla de a făcut aia… Unu. Ăla cu treaba aia. Doi. Ăla de la ştiri…’’ etc… Pe la şase, şapte, deja nu mai ştia. Deci se şi exagerează foarte puternic.
Oricum ar fi, raportat la numărul total de preoţi, procentul celor cu probleme reale este infim. De foarte multe ori nu se iau în calcul multe aspecte. Vedem ştirea brută, dar nu ştim exact cum a ajuns preotul în situaţia respectivă. Ştim că a făcut greşeala, dar putem noi să ştim tot drumul sufletesc pe care a mers până să ajungă să facă lucrul respectiv? Ştim că din punct de vedere spiritual, diavolul atacă pe om cu tehnica paşilor mărunţi şi reuşeşte de multe ori să facă pe om să cadă. Noi nu vedem însă nici contextul, nu ştim stresul, problemele din familie, ispitele, lucrarea celui rău care au contribuit ca el să cadă. Dar, mai important, după cădere nu ştim dacă nu cumva s-a ridicat. V-aţi gândit că poate chiar apariţia în presă era singura cale prin care un preot s-ar fi îndreptat în privinţa unui lucru şi Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, se foloseşte de această situaţie pentru a-şi ridica păstorul care devenise o oaie pierdută?
Pe lângă acest aspect, să avem în vedere că e bine totuşi că se întâmplă să se afle şi lucrurile nedorite. Nu spune Hristos că toţi suntem un trup, mădulare fiecare în parte (I Cor 12, 27)?
Un trup sănătos, atunci când se infectează, aruncă afară puroiul. Unul bolnav, de cancer, să zicem, ţine ascunsă tumoarea şi atunci când e depistată e, de multe ori, prea târziu. E bine aşa. Societatea, taxează şi elimină, „elementele’’ care nu sunt conforme, dar nu ca să se distrugă. Rana nu puroiază ca să omoare trupul, ci ca să-l cureţe. Desigur, pe moment doare. Şi pe noi ne doare când vedem un membru al Bisericii că nu calcă drept, mai ales dacă este preot, că dacă te loveşti la un deget, tot trupul suferă. Deci să dăm slavă lui Dumnezeu că e aşa.
În altă ordine de idei, cum ajung unii preoţi, să nu calce a preot? Simplu. Cel puţin pe vremea cât eram eu în seminar, erau unii colegi înscrişi doar pentru că aşa au vrut părinţii. Lor nu le plăcea, dar părinţii vroiau cu orice preţ să-şi vadă odraslele în reverendă şi, probabil, să se simtă în al nouălea cer că au copil preot. Unii au renunţat când au intrat la facultate, alţii nu. Au mers din reflex şi nu cu toată inima. Dacă tot au făcut un seminar, o facultate de teologie, acum unde să se mai ducă? Şi atunci, sigur că nu fac cu toată inima misiunea la care s-au înjugat.
Atenţie! Preoţii nu cresc în copaci! Nu faci pepiniera de preoţi în mediu cât mai steril, pui numai ce e bun şi când se coc, culegi preoţii şi îi distribuii în parohii. Preoţii cresc în familii de oameni. Se nasc, sunt educaţi aşa cum îi educă mama, școala, etc. Deci preoţii, până la urmă, sunt şi ceea ce este societatea. Ea dă preoţii. Aşa cum e societatea, aşa sunt şi preoţii. Ai un procent de oameni buni, alţii mai puţin buni, alţii mai răi? Atunci din acelaşi procentaj sunt şi preoţii. Societatea dacă avea oameni mai duhovniceşti în alte epoci şi decenii, aşa erau şi preoţii. Acum, defapt, cum îi vedem pe ei, aşa suntem noi, sunt tot ai noştri, sunt dintre noi. Nu au coborât din cer, nu au crescut din copaci.
Un factor, de asemenea, decisiv în formarea imaginii şi, uneori chiar al caracterului preotului este soţia lui sau altfel spus preoteasa. Chiar dacă tu vrei o viaţă austeră şi modestă, ce faci dacă preoteasa nu vrea? Hai, cei cu piatră în mâna asupra preoţilor, ce răspundeţi? Aici nu sunt lucruri simple de Da sau Nu şi atât. E vorba de o familie, în care preot e doar unul. Ceilalţi membri sunt „oameni normali”. Se poate ajunge şi la divorţ. Bine, o să spuneţi că el şi-a ales-o aşa. Fals, de foarte multe ori omul se schimbă în timp. Ce faci când tu vrei să îţi iei o maşină simplă şi ea va una scumpă, când tu nu crezi că e bine să te duci în concediu la cel mai scump restaurant şi ea vrea, chiar cu preţul de a te îndatora pentru asta?
De multe ori preoţii se căsătoresc cu fete care ulterior devin medici, judecători, avocaţi sau, mai ştiu eu ce, cu salarii destul de bune, care să permită o viaţă mai bună. Poţi tu să condamni pe soţia ta la austeritate doar pentru că tu eşti preot? Dar nu numai asta. De ce vedem pe cei care au? Vă spun că presa scoate în evidenţă doar cazurile bombastice. De ce presa nu vorbeşte despre mulţimea de preoţi care de multe ori abia îşi duc traiul de azi pe mâine, preoţii de la sate sărace, care sunt considerabil de mulţi? Ştiu personal un preot cu trei copiii care mi-a zis: „Eu în post mănânc branză şi lapte!” M-am smintit. Apoi a continuat: „…doar atât am de pe la oameni care şi-au făcut milă. Nu-mi permit să-mi cumpăr mâncare de post.”
Câţi ştiu că mai mult de jumătate din preoţi nu au casa lor personală, ci locuiesc doar în cea a parohiei, care e temporară? Pe ei de ce nu-i filmează nimeni?
Şi presa are nevoie de ştiri şi caută senzaţionalul. Nu e senzaţional dacă un preot găzduieşte în casa lui o mamă cu copii de pe drum, dacă ajută nu ştiu câţi săraci, dacă a convins nu ştiu câţi tineri să nu se sinucidă, dacă a împăcat familii în pragul divorţului, dacă a dat sens în viaţa cuiva prin vorbele sale, dacă a convins pe cineva să nu mă bea, să nu se mai drogheze, dacă… dacă. E senzaţional dacă a greşit cu ceva. Mântuitorul spune că de ar fi viaţa unui om o singură zi, tot ar cădea în păcat. De ce să avem asemenea pretenţii de la un preot? Aţi auzit vreo unul care spune că e fără de păcat?
Iarăşi, mulţi nu ştiu presiunea sufletească şi psihică şi ispitele care vin asupra unui preot. Nu vreau să par copilăros în gândire, dar dacă ar fi să comparăm o situaţie dintr-un teatru de război, când e pierdută cel mai sigur lupta de către adversar? Atunci când cade comandantul sau generalul. La jocul de şah, capturezi câte piese vrei, dar când ai luat mat, nu mai contează cine a capturat mai multe piese. Aşa şi diavolul ştie că cea mai mare reuşită e atunci când cade un păstor sufletesc. Paguba e enormă pentru turmă. De aceea şi ispitele sunt enorme asupra unui preot. Nu toţi rezistă la fel, unii mai cad. Important este să se ridice, iar Dumnezeu ştim că ne aşteaptă până pe patul morţii.
Referitor la ispite, o să vă povestesc ceva personal, real, care mi s-a întâmplat. Eram diacon la Mitropolia din Iaşi, nou hirotonit, nici nu ştiam bine să săvârşesc cele ale slujbei. Atunci când se termină Sfânta Liturghie, de obicei, diaconul este cel care consumă Sfintele Taine, adică Sfânta Împărtăşanie care rămâne în potir după ce s-au împărtăşit credincioşii. Ce să vezi, în timp ce consumam, gânduri cumplite cu tot felul de imagini şi tentaţii incontrolabile, ca un vifor, peste psihicul meu, chiar în timp ce mâncam cele Sfinte. M-am tulburat grozav şi, cu chiu-cu-vai, cu mintea şi cu sufletul răvăşite, mi-am sunat duhovnicul. Problema e că atunci când îţi vin în minte tentaţii şi gânduri spre păcate pe care le-ai mai gândit sau făcut, asta e, e din vina ta, din pornirile tale pătimaşe pe care încă nu le-ai stăvilit, dar atunci erau lucruri pe care nici în cap nu le-am avut vreodată. Gânduri care nu avuseră niciodată ecou în mine.
Duhovnicul m-a liniştit şi mi-a zis: „Sunt păcatele persoanelor pe care tu le-ai pomenit şi pentru care tu te-ai rugat la Sfânta Liturghie. Persoanele se află simbolic în miridele pe care tu le consumi alături de Trupul şi Sângele lui Hristos.’’ Pentru cei ce nu ştiu, miridele sunt acele firimituri de pâine din cadrul slujbei Sfintei Liturghie care se scot din prescuri în numărul celor pomeniţi în ziua respectivă la Sfânta Liturghie. Ele nu alcătuiesc şi nu se prefac în Trupul lui Hristos, ci ne reprezintă pe noi şi pe cei care se pomenesc spre iertarea păcatelor prin spălarea în Sângele Domnului.
Deci am conştientizat că, deşi Hristos iartă păcatele, totuşi pentru că preotul este împreună lucrător cu Hristos la mântuirea omului, El îi dă de cele mai multe ori şi din paharul suferinţei crucii omului sau oamenilor pe care Hristos îi ajută prin mijlocirea sa ca preot.
De aceea, să nu judecăm preoţii. E uşor să fii pe margine şi să arunci piatra. Eu am fost în ambele situaţii, adică şi mirean şi acum preot. E mult mai complicat acum…
Un alt exemplu cu care aş vrea să şi închei, deşi sunt foarte multe de spus: La spovedanie se întâmplă să simt de multe ori un pietroi în spate, un fel de ghiara care mă apasă psihic, dar, chiar şi fizic uneori. Când mă ridic, ea rămâne ca o povară. Deşi alteori vorbesc ore în şir cu oamenii, nu se întâmplă asta. Când spovedesc, da. Ea trece doar la Sfânta Liturghie după ce mă împărtăşesc.
Alteori mă ridic de la spovedanie şi cu ispitele altora, că le auzi şi n-ai cum să faci abstracţie de ele şi vă zic, nu e uşor. Preotul, uneori, la propriu cară păcatele oamenilor. Uneori mai şi cade. Să nu-l judecăm! Să ne rugăm pentru el!
(Pr. Mihai Marian Macuc)
sharbinsk
februarie 27, 2015 @ 9:48 pm
Așa e părinte, preoteasa e un factor de echilibru, dar cum se face că destule fete care au urmat teologia sau pictura bisericească nu sunt cerute de teologi ?
Oare fetele acelea nu-și pun speranțe că măcar un om cu care împărtășesc sfere de interese comune se va apropia de ele mai mult decât se apropie lumea secularizată care le amintește de câte ori are ocazia că profilul urmat e o pierdere de timp sau că și-au ratat viața ?
Poate ispitele pe care le au preoții cu preotesele lumești se datorează și faptului că au trecut pe lângă fete bune atunci când le-au întâlnit și strigătul celor nedreptățite s-a ridicat la Dumnezeu.
Oricum, cu cât asaltul secularismului va fi mai mare cu atât calitatea învățământului teologic se va rafina, dar cu costul că vor rămâne multe zone din țară unde misiunea pastoral ortodoxă va fi slăbită sau nu va mai exista pt că numărul misionarilor va scădea.
o femeie
februarie 28, 2015 @ 4:27 pm
O tehnica din marketing spune ca un client nemultumit va duce la pierderea altor 10 posibili clienti. Asa si cu preotii (romanii) de proasta calitate: unul care cade in pacat duce la zeci de credinciosi in pacat.
Problema cea mai grava nu e pacatul – problema este ca BOR nu face NMIC pt a elimina asemenea persoane, si tolereaza pacatul (ba chiar il promoveaza). Eu ca enorias eu vad si decid daca in sat la mine preotul este apt sa ne fie preot sau nu. Preotul primeste un salariu de la stat (minim pe economie) si ni se cuvine ca noi sa decidem. Am avut reclamatii la Protopopie pt un preot din sat care venea beat, sau care nu venea la slujba daca nu erau oameni suficienti in biserica. Am facut reclamatii degeaba, preotul a fost acolo pastrat. E corect? Nu. E coruptie. Dar de profesor de religie care a fost prins copiind la titularizare ce zici? Ei, asta vaneaza presa: nu doar senzationalul cum crezi tu ci CORUPTIA. Daca ar fi 1000 preoti eliberati din functie atunci schimbarea ar fi imediata: inclusiv tinerii din liceu s-ar gandi daca sunt in stare sa tina slujba sau nu. Dar eu vad duminica de duminica, timp de 5 ani de zile cum preotul e tolerat. 2 reclamatii fara raspuns nu ajuta – o sa filmez preotul si o sa trimit filme la toata presa pt ca alta sansa la dreptate nu exista.
Cat despre afirmatiile care sotia care e medic si vrea o conditie materiala mai buna, ok, vrea femeia, dar asta nu scuza obezitatea preotilor,sau posesia de masini scumpe. Uita-te , te rog, ce masini formeaza coloanele preotesti; eu nu ma pricep (nu am carnet si nici masina) dar seful meu francez a spus ca sunt masini de 30-40 mii euro si ca asigurarea anuala este de 1000-1500 euro. Si cand ma uit cate spitale sunt in deriva….
Eu sunt un om modest, cu dragoste de Biblie. Nu am masina si mananc ponderat dar as avea bani de masina, dar o parte se duc la preotul din Valea Plopului. Nu la fel gandesc multi preoti: si nu, nu isi au locul ca preot.
Georgiana Tofoleanu
martie 1, 2015 @ 12:44 pm
Sharbinsk, nu e vorba doar de fetele care au urmat teologia și care nu sunt cerute de teologi. E vorba despre fetele credincioase, indiferent de studii. Iar acestea nu sunt cerute în căsătorie de către unii teologi, deoarece aceștia caută cu totul altceva. Sunt teologi care urmează această facultate doar pentru a avea o casă asigurată după, o parohie unde să slujească și altele. Sunt teologi neinteresați de fetele credincioase, pentru că aceștia își doresc fete (din lume), cu care să se distreze, să meargă-n cluburi, să meargă la petreceri și multe altele. Pentru un asemenea teolog, nu contează credința viitoarei soții.
sharbinsk
martie 1, 2015 @ 1:58 pm
[i]o femeie
„O tehnica din marketing spune ca un client nemultumit va duce la pierderea altor 10 posibili clienti.”[/i]
O altă tehnică de marketing spune că reclama mincinoasă sau reclama defăimătoare ajută la discreditarea concurenței, ori mass-media asta face, ia un eveniment și-l amplifică.
Până și comunitatea Ortodoxia Tinerilor a fost supusă unui linșaj mediatic pe lucruri scoase forțat din context.
Din cauză că Patriarhia formează oamenii pentru abstinență și cumpătare iar mass-media vrea să-i formeze spre consum și spre sexualizare, mass-media lumească consideră Biserica o țintă a cărui mesaj trebuie discreditat cu orice tertip : evenimente amplificate, fabricate, bășcălizare, oricum numai să curgă știrile negative.
Ca să nu pară că sunt setați să discrediteze, mai dau din ani în paști câte o emisiune religioasă, dar și aceea pt audiență dat fiind că interesul pt spiritualitate e mare și își aduc un capital de simpatie și din partea teiștilor doar că atacurile covârșesc numeric și produc efecte negative mult mai mari.
[i]o femeie :
„Preotul primeste un salariu de la stat (minim pe economie) si ni se cuvine ca noi sa decidem.”[/i]
În multe sate depopulate preoții nu văd salariul cu lunile, motiv pentru care sunt sprijiniți din fondul Central Misionar și din colecta Justinian Patriarhul care redirijează bani de la parohiile mai mari spre cele neajutate, pt a le menține.
[i] o femeie :
„Am avut reclamatii la Protopopie pt un preot din sat care venea beat, sau care nu venea la slujba daca nu erau oameni suficienti in biserica. Am facut reclamatii degeaba, preotul a fost acolo pastrat. E corect?”[/i]
Ok și soluția care ar fi, câți preoți calificați credeți că pot veni în parohii mai slăbuțe, așa de ușor se poate găsi un înlocuitor ?
[b]Credeți că este ușor unui ierarh să dea afară un preot, având în vedere că omul respectiv abia se descurcă cu traiul ?[/b]
Sau având în vedere ultimele cazuri de preoți care s-au dus pe la grupări schismatice care și-au făcut biserici private sau se ocupă cu deschisul cărții și cu dezlegări și slujbe neautorizate canonic, după ce li s-a retras Sfântul Antimis?
[i] o femeie :
„2 reclamatii fara raspuns nu ajuta – o sa filmez preotul si o sa trimit filme la toata presa pt ca alta sansa la dreptate nu exista.”[/i]
Într-adevăr e vitală comunicarea ierarh-credincioși dar,
[b]S-a rezolvat vreodată ceva în Biserică prin circ ? [/b]
Măcar de ziceai că trimiți filmarea la ierarh.
Dacă faci ce ai zis mai pui și tu un umăr alături de cei care sapă temelia Bisericii în general și care [b]nu fac diferențe de nuanță! [/b]cu preoți calificați și preoți fără motivație ci se folosesc de cazurile oripilante pentru a elimina B.O.R. cu totul de pe scena publică sau dacă nu, măcar mesajul să fie cât mai șters.
[b]Pentru fiecare om care a murit neîmpăcat cu Biserica datorită unei acțiuni la care ți-ai adus și tu aportul, se va cere sufletul lui și din mâna ta în măsura contribuției la sminteală !
Tu cât te-ai rugat pentru preotul respectiv ca să se îndrepte, te-ai gândit că pentru păcatele satului tău vi-l ține Dumnezeu acolo ca să vă arate oglinda sufletească ?[/b]
[i] o femeie :
„Daca ar fi 1000 preoti eliberati din functie atunci schimbarea ar fi imediata: inclusiv tinerii din liceu s-ar gandi daca sunt in stare sa tina slujba sau nu.”[/i]
[b]S-ar putea în curând să nu mai avem preoți deloc, în multe sate ale României la cum merg lucrurile sau dacă s-ar menține algoritmul indicat de tine ! [/b]
Părintele Nicolae Tănase! spunea că ar trebui să avem dublul numărului de preoți din prezent ca să acoperim toate zonele României și că protestanții și-au dublat numărul din 90′ până în prezent datorită faptului că au făcut mulți pastori și au construit „case de adunări” în zone în care ortodoxia era slăbită.
Caut filmarea dacă vrei.
Tu crezi că toți pastorii de la alte culte făcuți la repezeală sunt fără pată, au studii elevate sau supra-calificări ?
[i] o femeie :
„Uita-te , te rog, ce masini formeaza coloanele preotesti; eu nu ma pricep (nu am carnet si nici masina) dar seful meu francez a spus ca sunt masini de 30-40 mii euro si ca asigurarea anuala este de 1000-1500 euro. Si cand ma uit cate spitale sunt in deriva…”[/i]
Proporția Biserici- nr de spitale și școli n-au reușit s-o controleze nici măcar comuniștii, ia vezi în 1989 erau sau nu mai multe biserici decât școli și spitale ?
E mult mai scump să construiești un spital decât niște bisericuțe de cartier sau niște paraclise, că mare parte din totalul bisericilor nu sunt Catedrale.
Dacă se menținea proporția în 89, tot discursul e o mare gargară având în vedere că nici regimurile marxiste n-au construite destule spitale și școli, deși urlau că o vor face și se ocupau cu dărâmări de lăcașuri.
Nu toți preoții au mașini scumpe.
Mașinile acelea [b]nu[/b] sunt pe numele personal al Mitropolitului sau Patriarhului.
Ai tu dovada că n-au fost luate la mâna a 2-a prin sistemul care repune în vânzare mașini pt care nu s-a achitat leasingul ?
De aprox câți ani sunt mașinile acelea ?
Cel puțin de 7 ani paremi-se, faptul că sunt redate mereu și mereu îmi certifică evidența că avem de-a face cu o manipulare bine pusă la punct.
Părintele Constantin Necula spunea că fără mașina de teren a Mitropoliei Sibiului, n-ar fi putut ajunge în zonele montane accidentate să împartă ajutoare persoanelor nevoiașe.
Tot părintele Necula zicea că un pastor mediu din USA are BMW-ul la scară, dar[b]coloniștii confesionali [/b]și trusturile conduse din lumea protestantă sau de protestanți n-au loc de ai noștrii.
Nu mai pun că nici liderii protestanților nu sunt deloc săraci a se vedea scandalul cu averea lui Vladimir Pustan și asta e doar partea de suprafață a ghețarului.
Buni, răi sunt ai noștrii, pe ei ni i-a dat Dumnezeu să ne ducă la mântuire, sunt fii acestui neam care-și iubesc neamul în ciuda păcatelor personale, spre deosebire de eterodocși care minimizează istoria națională și hulesc memoria sfinților voievozi precum Ștefan cel mare sau Constantin Brâncoveanu.
[i] o femeie :
„Cat despre afirmatiile care sotia care e medic si vrea o conditie materiala mai buna, ok, vrea femeia, dar asta nu scuza obezitatea preotilor,sau posesia de masini scumpe.”[/i]
Ideea era că mașina e pe numele soției, cumpărată din moștenirea de la părinți, ori dacă un soț are o mașină nu-i zice celuilalt : „[i]ție nu-ți dau să conduci![/i]”.
Asta era misterul din spatele preotului cu Maseratti, soția era bogată, parcă a vorbit și pr Constantin Necula despre.
[b]O preoteasă obișnuită cu viața high class, rar coboară standardele de trai și de aici conflictul cu viața austeră cerută preotului, probleme și divorț.[/b]
Numai în locul unui preot divorțat să nu fi că el dacă se recăsătorește își pierde hirotonia.
Cu obezitatea unui preot m-am smintit și eu dar am auzit din surse sigure că omul are cu tiroida și cu toate acestea face mari eforturi pentru a-și duce la capăt metaniile, vine todeauna primul în Biserică, nu scurtează slujbele își dă interesul.
Să nu judecăm pe tema aceasta, poate lui Dumnezeu îi consideră 1 metanie cât 70 la alții.
sharbinsk
martie 1, 2015 @ 9:48 pm
[i]„Sharbinsk, nu e vorba doar de fetele care au urmat teologia și care nu sunt cerute de teologi. E vorba despre fetele credincioase, indiferent de studii. Iar acestea nu sunt cerute în căsătorie de către unii teologi, deoarece aceștia caută cu totul altceva. ”[/i]
Ai dreptate Georgiana, exemplul poate fi extins la toate fetele credincioase.
Ideea era că dacă rămân străini chiar și după ce au studiat în aceeași instituție, atunci chiar că le vine să plângă mai târziu când preotesele lumești le fac probleme.
Iarăși, dacă abia le observă pe cele de la teologie mai greu să le observe pe cele credincioase din orice domeniu.
[i]„Sunt teologi care urmează această facultate doar pentru a avea o casă asigurată după, o parohie unde să slujească și altele. ”[/i]
E un calcul prost sincer îți spun la valurile de secularism care vor veni peste noi numai cine crede cu adevărat până la capăt va rezista.
Vor ajunge preoții să vină cu bani de acasă la Biserică iar închipuitele privilegii vor fi de domeniul trecutului mai ales că n-ajung mai mult de 45% din cei hirotoniți, preoți la orașe sau la parohii puternice.
[b]Cine pleacă la misionariat cu gândul la pungă, ajunge să trădeze mai devreme sau mai târziu ca Iuda când i se oferă arginții mai mulți, dacă nu se căiește de acest gând.[/b]
Tare mi-e că furia mulțimii cultivată și întreținută de mass-media să nu ducă la răbufniri violente împotriva clericilor conduse de către tot felul de activiști marxiști.
[i]„Sunt teologi neinteresați de fetele credincioase, pentru că aceștia își doresc fete (din lume), cu care să se distreze, să meargă-n cluburi, să meargă la petreceri și multe altele. Pentru un asemenea teolog, nu contează credința viitoarei soții.”[/i]
Nu toți sunt așa, din păcate un număr în creștere.
Ar trebui și duhovnicii să-i scuture puțin ca să se pună pe picioare, răspund și părinții duhovnicești în fața lui Dumnezeu pentru ușurința cu care au trimis la preoție un om al cărui caracter nu-l recomanda dacă ei îi știau înclinațiile și nu ascundea nimic la spovedanie.
Am văzut și eu preoți care fac eforturi să-și țină familia și care vin obosiți psihic la Biserică.
Nu e totuna să ai o soție care mereu e nemulțumită,care nu și-ar rupe o unghie să crească copiii și mai că te îndeamnă să furi din Biserică ca să îi satisfaci pretențiile sau să ai o femeie care e deja așezată sufletește să accepte cerințele vieții bisericești și se dedică să-l ajute pe preot și-n familia parohială.
Cred că prin Vechiul Testament preoții nu-și puteau lua femei de alt neam și mai erau niște limitări tocmai în ideea de a nu-l tulbura în credință.
o femeie
martie 3, 2015 @ 9:50 am
Din pacate sharbinsk ne ataci replicile si prezinti extremele, hai sa cautam solutii.
Eu sunt dezamagita, dar nu ma las, tin in continuare viata crestina cum am invatat din copilarie. Eu sunt un om care cauta solutii. In romania sunt inregistrati 15 mii de preoti. Da, consider normal ca 1000 (estimativ) sa isi piarda functia. Vor ramane m ai putini, dar curati. Eu daca la munca vin beata o singura data imi pierd serviciul dar mai am si fisa de recomandare ca incompetenta si sunt nevoita sa schimb cu totul calificarea!! Daca in fisa postului a verisoarei scrie conduita morala, si ea face dovada ca nu a respectat asta, nu va mai putea lucra niciodata in ceea ce face. Iar un preot ce pacatuieste grav se supune aceluiasi lucru. A avut anii din familie sa inteleaga asta, a avut anii de facultate sa inteleaga asta. E la fel de grav ca un avocat/judecator care incalca legea- acestia nu mai au dreptul niciodata sa fie judecatori. Preotul e un fel de judecator.
Si eu sunt dezamagita de faptul ca sunt preoti care si-au luat o sotie ce nu tine calea religioasa, cand sunt atatea fete cuminti si bune la scoala de teologie. Dar aici e alegerea lui, el si-a luat, el sa se descurce cu sotia nemultumita. Si exemplul tau din Vechiul Testament este foarte potrivit.
Cu obezitatea – vin din familie cu tiroide si obezitati. Am aceeasi mostenire genetica. Ne ingrasam doar de la mancare dar si de la lipsa de miscare: mai am o matusa care la fel zicea, ca e glanda, si manca …de 3 ori cat mine la masa si nu isi da seama. Mi-a fost mila de ea, si mereu ma rog sa nu ajunga nimeni ca ea. Uita-te in pozele taranilor din 1900, sau uita-te la calugarii asceti, si nu o sa vezi niciunul cu burta mare – dar la boieri da. Antropologii au confirmat analizand schelete si ramasite umane(schelete dar si haine): obezitatea e o boala moderna, a lipsei miscarii.
Eu ma uit la preoti ca cel din Valea Plopului, si ma rog sa il tina Dumnezeu in putere mereu. Are 400 copii in ingrijire. Mai cunosc un singur preot sa fi adoptat.
Si ce iti scriu eu este vazut de fiecare enorias. Unii se smintesc si pleaca de pe calea dreapta, altii protesteaza. Da, asta e presa: o forma de protest. Daca tu crezi ca e calomnie, da-i in judecata.
sharbinsk
martie 3, 2015 @ 5:56 pm
[i]Părintele Cleopa[/i] :
[i]„De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare munca decat crestinii, ca cei tari, tare se vor cerca; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).”[/i]
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/30jdcpreotii.htm
Despre legătura dintre preoții demotivați și mediul parohial
„DE CE AVEM CONDUCATORI TIRANICI SI EPISCOPI NEVREDNICI? RASPUNSUL CATEGORIC DE LA DUHUL SFANT: „Fiindca nu am gasit altii mai rai!”
[i]„[…]În altă cetate, în Tebaida, era fărădelege și se făceau multe lucruri spurcate și necuvenite în care un om din popor, fiind ruinat dintr-odată și având o falsă pocăință, a plecat, s-a călugărit și a îmbrăcat schima monahală. Dar din faptele sale rele nu a încetat.
S-a întâmplat că episcopul cetății a murit și îngerul Domnului s-a arătat unui bărbat sfânt zicând: Mergi și pregătește cetatea ca să îl hirotonească episcop pe cutare om din popor [adică pe acela care se călugărise cu falsă pocăință, n.n.].
Și s-a dus deci și a făcut cele poruncite lui. Și fiind hirotonit astfel omul acela din popor a început să se înalțe cu mintea și să se mândrească[b] și a venit îngerul Domnului și i-a zis[/b]: Pentru ce te mândrești și te fălești? Cu adevărat nu ca unul vrednic de preoție ai devenit episcop, ci fiindcă cetatea aceasta este vrednică de un asemenea episcop.
De aceea, iubite, când vei vedea fie pe vreun împărat, fie vreun dregător, fie vreun arhiereu că este nevrednic sau rău, să nu te miri, ci află și crede cu tot dinadinsul că pentru fărădelegile noastre am fost încredințați unor asemenea tirani și nici așa nu ne depărtăm de rele, ci fiind în mijlocul supărărilor, facem încă fapte rele.”[…][/i]
Sursa http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/10/de-ce-avem-conducatori-tiranici-si-episcopi-nevrednici-raspunsul-categoric-de-la-duhul-sfant-„fiindca-nu-am-gasit-altii-mai-rai”/
sharbinsk
martie 3, 2015 @ 6:00 pm
[i]o femeie :
Uita-te in pozele taranilor din 1900, sau uita-te la calugarii asceti, si nu o sa vezi niciunul cu burta mare – dar la boieri da.[/i]
Nu era tehnica fotografică atât de avansată și de accesibilă la 1900 ca să surprindă mulți călugări, în general doar boierii își permiteau să plătească pentru poze de aceea apar și cel mai frecvent.
Discuția bătea spre [b]preoți de mir[/b] nu pe ieromonahi, dar și printre călugări există persoane supraponderale chiar dacă sunt excepția.
Dacă ar fi să vă schimbe parohul probabil că rezerva lui ar veni tot din mediul rural, posibil cu aceleași metehne absolvenții cu studii bune optează pt parohiile cele mai mari.
Preotul gras dacă își face treaba și își dă interesul la slujbe i se poate trece cu vederea mai ales că s-ar putea ca el să aibă păcate de o gravitate mai mică decât cei care-l judecă și să se mântuiască în final.
[b]Crezi că Dumnezeu ne va absolvi de păcatul judecății preotului gras pe motivul favoritismului nostru, [/b][i]„că mie mi-a plăcut mai mult cel de la Valea Plopului și strașnicii ieromonahi, de aceea l-am judecat pe preotul de mir.”[/i]
Selecția dură trebuie să se facă înainte de hirotonie nu după, pt că după hirotonie situația familială e alta, responsabilitățile altele,unii se mută în casa parohială, mai ales că mulți se căsătoresc repede în vederea îndeplinirii criteriului de a fi căsătorit pentru hirotonie și cu gândul că familia lor va avea o susținere.
Nu cred că trebuie pus semnul egal intre caterisire și concediere deoarece :
1.Caterisirea implică și consecințe duhovnicești, în care preotul e aproape de a-și pierde mântuirea ori aceste lucruri s-ar putea să-i accentueze starea de deznădejde.
2.Caterisirea i-ar putea arunca în aer întreaga familie preotului, deci și duhovnicia soției și a copiilor ar putea fi afectată, dacă divorțează și devin necredincioși.
3.E șifonată și imaginea Bisericii pentru că se pune sub îndoială capacitatea ei de a-și forma misonari capabili pentru un serviciu liturgic satisfăcător și de a face o selecție serioasă.
4.Riscul de sectarism sau de practici necanonice din partea celor caterisiți.
Poate o soluție ar fi mutarea disciplinară să slujească în altă parte sau, o retragere parțială a dreptului de slujire pe o perioadă rânduită pentru epitimie(îndreptare canonică).
Mai e și problema duhovnicului care recomandă la hirotonie oameni incompatibili sau oameni pe care nu-i cunoaște destul. Eu nu-i judec dar nu poți să trimiți pe oricine la misiunea aceasta.
Pentru hirotonie ar trebui obligatoriu și o caracterizare a profilului candidatului făcută de un profesor teolog universitar.
[i]o femeie :
„Si ce iti scriu eu este vazut de fiecare enorias. Unii se smintesc si pleaca de pe calea dreapta, altii protesteaza. Da, asta e presa: o forma de protest. Daca tu crezi ca e calomnie, da-i in judecata.”[/i]
[b]Imaginile scandalului rămân și la mult timp după ce situația s-a remediat și profită unor interese străine de Biserică, celor care vor să convingă lumea că B.O.R. e depășită de vremuri și nu-și mai justifică rostul în societate.[/b]
[i]E asemenea parabolei cu tatăl care a bătut în ușa casei câte un cui pentru fiecare păcat al fiului și a început să le scoată pe măsură fiul s-a îndreptat.
Din păcate [b]urmele cuielor au rămas[/b] în ușă, la fel e și cu efectele vorbelor și al circului.[/i]
[b]
Interesul primar al presei nu e să rezolve problemele ci să creeze evenimentul, incidentul, care să ultragieze și să aducă rating.[/b]
Fiecare știre negativă anti-BOR parțial adevărată sau falsă total mai pune o cărămidă la acțiunea de murdărire a unor suflete.
E nu cred că Biserica va intenta prea multe procese pentru calomnie, pentru că n-are nici timpul, nici banii necesari să stea să monitorizeze fiecare jurnalist ce face și să-l tragă la socoteală.
Asta fac activiștii onegiști și cei repartizați cu misiunea de a supraveghea implementarea politicii corecte.
Nici nu s-ar câștiga toate procesele pentru că jurnalistul ar zice că a rectificat el, dar și aici e o chestie ce ține de știința comunicării.
Una e să dai în prime time cu dungi apocaliptice [i]„ȘOC! cazul x preotul cutare, a făcut a dres”[/i],sau pe prima pagină într-un ziar și alta e să vii după cu o dezmințire undeva [b]periferic[/b] pe un site marginal, într-o știre mică de 20 de secunde, sau pe ultimele pagini, într-un chenar minuscul.
Efectul rămâne oricum, dezmințirea trece aproape neobservată și subconștientul uman are o tendință naturală de a asimila lucrurile negative generate de un eveniment și de a le aplica pe imaginea unui stimul care poate fi o persoană sau instituție, ca în momentul în care interacționează cu stimulul respectiv, sistemul nervos să se poată apăra.
În mass-media s-a creat o psihoză negativă împotriva B.O.R prin știri făcute la normă, lună de lună, an după an, iar rezultatele se văd în societatea civilă și în nivelul discursului despre ortodoxie.
Boitos
martie 4, 2015 @ 7:03 am
Asa este : ,, preotii nu cresc in copaci” Perfect adevarat.
De aici se vede lipsa cresterii si a educatiei ,,celor 7 ani” si a unei vieti religioase la parintii sau rudele de viitor preot.
Daca asa de multi preoti au probleme atunci oricine poate ajunge preot.
Daca le luam pe rand :
-,,Deci preoţii, până la urmă, sunt şi ceea ce este societatea. Ea dă preoţii. Aşa cum e societatea, aşa sunt şi preoţii. „- fals.
Daca societatea este corupta, trebuie sa fiu si eu , ca om , corupt ?
Familile bune si credincioase dau preoti buni, ceilalti dau preoti rai.
Educatia de acasa se rasfrange si in viata , in orice profesie vei avea.
Daca de acasa ai fost invatat sa furi, sa minit, sa inseli, pondere sa faci si tu asa este destul de mare.
-,,Ce faci când tu vrei să îţi iei o maşină simplă şi ea va una scumpă, când tu nu crezi că e bine să te duci în concediu la cel mai scump restaurant şi ea vrea, chiar cu preţul de a te îndatora pentru asta?” – cine conduce in casa?
Ca v-ati tot batut cu pumnul in piept toti, ca barbatul este capul familiei .
Daca un barbat nu este capabil ca isi conduca familia sa nu creada ca isi poate conduce parohia.
In orice casa exista o ierarhie, de obicei exista un sef, de care asculta ceilalti, atfel toti suntem sefi si nimeni nu asculta de nimeni.
-,,M-am smintit.”- de ce v-ati simintit ? Nu judeca ca sa nu fii judecat.
E treaba fiecaruia ce mananca pt ca eu nu cred ca numai prin mancare ne putem mantui.Credinta nu sta in mancare.
-stiu si sunt convinsa ca la spovedanie preotul se incarca cu pacatele noastre, auzind destul .
Dar nu putem trai incarcati cu pacatele altora, dumneavoastra , ca preoti sunteti o cale catre Dumnezeu, mai ales la spovedanie.
-si ultima problema: ce treaba avem noi cu ce fac preotii ?
Faptul ca un preot face anumite lucruri, este problema lui , nu trebuie sa intervina intre mine si Dumnezeu. Mergem la Biserica, ne rugam , respectam preotii ( orice om trebuie respectat ) , dar nu e treaba noastra cum se imbraca preoteasa, ce mananca, ce face.
Noi sa ne mantuim , in rest … nu am treaba.Fiecare raspunde de pacatele lui personale, nu de ale altora.Numai sa nu ii impingem pe altii la pacate ca atunci platim si pe ale lor.
Roxana
martie 4, 2015 @ 12:44 pm
[i]In orice casa exista o ierarhie, de obicei exista un sef, de care asculta ceilalti, atfel toti suntem sefi si nimeni nu asculta de nimeni.[/i]
Nu in orice casa. Doar in cele in care ascultarea este o virtute.
Dan Tudorache
martie 4, 2015 @ 3:14 pm
”O femeie”, nu am publicat ultimele două comentarii pentru că:
1. Primul din ele este un răspuns dat pe un ton revanșard care nu are de-a face cu subiectul ci cu orgoliul personal. Mai mult, apologia smintelilor nu face obiectul articolului la care discutăm deși realitatea aceasta a fost asumată din start de autorul articolului. Nu înțeleg așadar ce ai urmărit să demonstrezi? Lucruri care au fost de la sine înțelese?
2. Cel de-al doilea comentariu este chiar bătaie de joc la adresa preoților. Acum le contabilizezi-imputezi și greutatea corporală, nu doar păcatele unora dintre ei.
Știu că te voi supăra prin ceea ce voi spune dar “La diavolul-contabil nu încape nici ştersătura cea mai mică”, pe când ”Hristos dintr-odată, şterge un întreg registru de păcate.” Părintele Nicolae Steinhardt dixit.
Să nu fiu înțeles greșit: nu neg nimic din realitatea dureroasă cu care te-ai confruntat. Foarte bine că ai făcut acele reclamații. Faceți-le în continuare dacă este nevoie, până la remedierea situației! Nu vă resemnați în fața abaterilor grave ale preoților, chiar dacă sunt parohii ”mici”. Dar de aici, până la a te umple de frustrări și repulsie față de o întreagă tagmă de oameni, este cale lungă… umplută cu mult dispreț.
sharbinsk
martie 4, 2015 @ 8:13 pm
[i] Simona
„Daca societatea este corupta, trebuie sa fiu si eu , ca om , corupt ?”[/i]
Societatea are un impact mare, Lot aproape că era să fie linșat pentru că forma notă discordantă și mai era și[b] străin[/b].
Dacă ar fi fost născut și crescut în acea societate avea șanse mari să îmbrățișeze normele de trai ale locuitorilor ca fiind [i]„valori ale civilizației”[/i].
Ispita lui a venit prin fetele lui care apucaseră să crească mai mult în acea societate, deși teoretic ele proveneau dintr-un părinte bun care le-a învățat în spiritul moralității religioase iudaice de la acea vreme.
Societatea influențează indivizii să supraviețuiască după metodele pe care le dictează, dacă într-o societate, corupția asigură supraviețuirea, indivizii se vor forma cu ideea că o pot folosi sau că nu pot răzbi într-un domeniu fără să o folosească într-un grad mai mic sau mai mare.
[b]Dacă într-o comunitate tătărească veche, violența ar fi cutumă a locului, necesară supraviețuirii, populația s-ar forma mult mai violentă față de vecinii lor care n-ar avea acest obicei.
[/b]
În societatea modernă există o [b]dublă măsură[/b] cu privire la educația și așteptările cerute teologilor :
Prima dată dată mass-media prezintă într-o lumină pozitivă adulterul, experiențele sexuale multiple, rezistența la băutură sau eroi de film care devin eroi pentru comportamentul imoral și ilegal.
După care tot mass-media vine și-i arată cu degetul pe teologii care cad în păcatele prezentate ca virtuți generației în care ei tocmai au crescut .
Cum să-și mai formeze copilul cei 7 ani de acasă dacă merge la școală de la vârsta de 5-6 ani ?
Părinții petrec foarte puțin timp cu copiii pentru că prețul nivelului de trai crește, iar pe copiii îi educă mai mult mass media și anturajul influențat de media.
Alea 2 zile din weekend în care părintele stă cu copilul, nu vor covârși celelalte 5 zile mai ales dacă și-n weekend copilul se înstrăinează de părinte.
Se discută în Occident tot mai mult despre [b]„interesul superior al copilului”[/b] și despre cum statul ar trebui să-i sancționeze pe părinții care-și învață copiii în religia lor,prin luarea în plasament a odraslelor, pe motiv că[i] „traumatizezi copilul”.
Educația moral religioasă va fi tot mai subțire pe măsură ce trec ani.
[/i]
[i]Simona
-„Deci preoţii, până la urmă, sunt şi ceea ce este societatea. Ea dă preoţii. Aşa cum e societatea, aşa sunt şi preoţii. ”- fals.[/i]
Nu mi se pare că e fals, dacă ai o [b]bază de selecție slăbuță[/b], nici nu prea ai de unde să scoți personalități teologice.
Rudele candidaților la teologie sunt formați tot de sistemul de valori în care au crescut.
Dacă tot mai mulți candidați la teologie vin cu convingeri că sexul premarital nu e o problemă, că postul nu trebuie ținut și e simbolic s-ar putea ca atunci când ajung în vârful comunității să învețe după trăirile lor și să încerce să impună un nou curent pseudo-teologic, cum deja se întâmplă în „bisericile” anglicane.
Mai e problema cu preoții care nimeresc în sate în care oamenii se supără și se simt jigniți că „le lași ghinionul în casă” dacă nu bei tot ce-ți pun ei înainte.
Ironia face că tot ei sunt revoltați după că preotul „cam bea” deși chiar ei l-au obișnuit așa.
Acesta e un alt caz în care comunitatea influențează negativ.
[b] În cazurile pozitive, preotul e educat și de râvna curată a credincioșilor care-i dau o lecție în chestiunile pe care el a fost delăsător. [/b]
Dar sunt șanse mari să te demotivezi dacă ai în jur oameni delăsători, mai ales dacă [b]stai într-o zonă relativ izolată, ani de zile[/b], locul te influențează.
Până nu demult preoții de la sate erau chiar fii satului deci nu e greșit să spui că erau o micro-imagine a acelei societăți.
[i]„- cine conduce in casa?
Ca v-ati tot batut cu pumnul in piept toti, ca barbatul este capul familiei .”[/i]
O preoteasă obișnuită de părinți cu un nivel de trai ridicat, de obicei nu-și coboară așteptările și standardele de trai cu care a fost obișnuită, mai ales dacă n-a fost învățată să facă jertfă.
Dacă mai are și o profesie liberală, în care câștigă mai mult decât soțul, s-ar putea ca mândria să-i strecoare gândul că merită ceva mai bun și în consecință să divorțeze sau să pună condiții și tot felul de toane cu amenințarea că divorțează dacă nu i se îndeplinesc.
Cum un preot nu are voie să se recăsătorească va fi prins într-un conflict existențial.
[i]„Daca un barbat nu este capabil ca isi conduca familia sa nu creada ca isi poate conduce parohia.”[/i]
Nu e chiar așa, în ambele cazuri ascultarea e cuvântul cheie, poate să se străduie preotul foarte mult, dacă enoriașii și soția nu-l ascultă, rezultatele nu se văd.
Preotul e obligat să-și dea tot interesul pentru ca lucrurile să meargă bine, dar nu e obligat să-și mântuiască enoriașii forțat sau să-și conducă soția ca și cum ar fi o jucărie teleghidată și nici nu poate face asta.
[b]Tu dacă ai avea o fiică neascultătoare și încăpățânată ți-ai da seama că nu ai cum să ieși cu ea la liman pe măsură ce crește, chiar dacă poziția părintească te-ar pune teoretic într-un raport de autoritate față de ea.[/b]
Nici nu te poți înhăma la jugul preoției fără o femeie cu capul pe umeri, cam 50% din problemele preotului se reduc de la sine dacă are o soție de bun simț.
Nu ți-e totuna să mergi la slujbă după ce ți s-a făcut creierul terci acasă, sau să mergi odihnit.
Mă uit numai la mărturisitorul Gheorghe Calciu Dumitreasa, ce preoteasă model a avut, cum l-a așteptat femeia din iubire și cum nu s-a descurajat în fața presiunilor făcute de autorități asupra ei.
Boitos
martie 5, 2015 @ 9:32 am
Nu o sa ma apuc sa judeca preotii, ca o vreme nici nu m-am gandit la ei, nici la bune, nici la rele.
Si acuma nici nu am de gand sa imi stric ziua si postul cu din astea.
Chestiunea e simpla :
– o parte se inscriu la scoala de preoti pt bani
-alta parte pt ca asa e traditia in familie
-alta parte pt ca asa simt.
Am cunoscut si din unii si din altii
De ultimii mi-e cel mai mila, pt ca nu au nici bani, si nici pile.
Si chiar ma uitam la un absolvent de master in teologie, care invatase bine, canta foarte bine, si inca nu era preot, nici nu era casatorit, si se plangea de fete ca ar trebuie ceva dupa canoanele Bisericii.Si cand au auzit ce vorbeste m-a luat mila de el, eu stiind ca nu prea are bani, ca nu va prea gasit o asemenea fata.
Simplu : o parte din posturile de preoti se iau cu bani multi.
In legatura cu fiica neascultatoare pot doar sa iti spun ca ar ajunge asa din vina parintilor ei, nu din vina ei.Deci mi-as pune problema unde gresesc, sau ce am facut gresit in educatia ei.
Plus de asta un copil nu ajunge neascultator dintr-o data, ci da anumite semnale de razvratire.
,,O preoteasă obișnuită de părinți cu un nivel de trai ridicat, de obicei nu-și coboară așteptările și standardele de trai cu care a fost obișnuită, mai ales dacă n-a fost învățată să facă jertfă.”
– preotii sa se casatoreasca cu fete mai modeste , nu toti suntem suspusi cu case extravagante si cu garderoba dupa noi.
Deci ceea ce ti-ai luat duci, ca doar inainte de casatorie vezi aproximativ ce va fi si ce viata vei avea si mai ales cu cine vei locui in casa.
,,Cum un preot nu are voie să se recăsătorească va fi prins într-un conflict existențial”
-teoretic asa e.
-practic nu, stiu preot casatori, divortat, sta cu o femeie ( ca de asta l-a lasat sotia ) si tot mai e preot.Deci ?
,,Nu ți-e totuna să mergi la slujbă după ce ți s-a făcut creierul terci acasă, sau să mergi odihnit.”
-nu toti si nu in toate zilele mergem odihniti, veseli, voiosi, fericiti, la scoala sau servici.
Dar acolo unde suntem trebuie sa ne facem treaba, ca de asta suntem acolo.
Sincer, chiar nu mai vreau sa discut despre preoti.
Am toata stima pt cei de treaba ( sunt si din astia ), dar cu ceilalti sa faca Biserica ce vrea , ca nu e treaba mea.
Bine ca am iesit din zona aceasta.
o femeie
martie 6, 2015 @ 1:19 pm
am inteles de ce mi-ai sters comentariile. Nu e democratic ce ai facut, dar ai dreptul pentru ca e forumul si articolul tau (la fel cu presa are dreptul sa puna ce vor la ei).
Eu voi continua sa sustin unii preoti, dar si sa atrag atentia la oameni: inregistrati si dati la presa orice dovada de coruptie, faceti reclamatii la Protopopie, uniti putem schimba. Am vorbit cu prietenii si in satul unde am stat si facut cele 2 reclamatii au retras preotul si a venit unul tanar. Deci se poate.