Preoţii şi teologii păcătoşi

16

De ce nu scriem noi pe acest site despre preoţii şi teologii homosexuali? De ce nu vorbim despre masonerie, despre politicieni corupţi, despre hoţie, despre tot răul din lume? De ce nu vorbim despre oamenii din Biserica noastră care fac păcate mari şi smintesc pe ceilalţi? De ce?

Răspunsul o să vi-l dau cu câteva versuri dintr-o melodie simpatică:

„I-aş bate cu mâna mea dar mâna mea e prea ocupată cu mâna ta…” „Pe bune i-aş înjura dar gura mea e prea ocupată cu gura ta…”

Creştinii sunt ocupaţi cu a face binele şi de aceea n-au timp să facă răul. Mana crestinilor e ocupata mereu cu a trage mana celor nevoiasi din necazuri. Gura creştinilor e prea ocupată să vorbească frumos, să-l slăvească pe Dumnezeu, să exprime în cuvinte iubirea faţă de ceilalţi şi de aceea n-are timp să judece păcatele altora.

 

 

De ce să vorbim şi noi despre preoţii şi creştinii care păcătuiesc? Ca să-i smintim şi să-i îndepărtăm pe cei care vin cu drag la biserică? Să-i răcim pe cei care sunt căldicei şi neîntăriţi în credinţă? De ce? Ca să aruncăm o umbră de îndoială şi asupra preoţilor şi creştinilor cumsecade?

Sfinţii Părinţi ne învaţă să ne comportăm cu cei care păcătuiesc ca şi cum n-ar păcătui, să le trecem cu vederea greşelile, şi aşa se vor ruşina şi ei… Şi pe viitor poate se vor îndrepta.

Preoţii de mâine sunt copiii tinerilor de astăzi, iar credinţa lor depinde de felul cum se raportează părinţii lor la Dumnezeu şi la Biserică. Dacă noi arătăm tinerilor ce păcate fac unii preoţii, e logic să nu-şi mai îndrume copiii către această mare slujire. Iar dacă o mână de creştini greşeşte, asta nu înseamnă că Biserica greşeşte, ci pur şi simplu arată că omul este liber să aleagă în fiecare secundă, şi nu e constrâns să aleagă un drum predefinit. De aceea şi preoţii greşeşc, şi ierarhii greşesc… Dar se pot îndrepta. Unii au făcut-o deja. Alţii mai au timp până la moarte.

Chiar dacă toţi preoţii ar păcătui, noi tot am avea nevoie de Dumnezeu, de Sfânta Liturghie, de iertarea păcatelor, de Botez, de Cununie, de înmormântare, de pomenire, de sfinţirea casei, de aghiazmă, de slujba Învierii, de predici, de Cuvântul lui Dumnezeu… Cine le-ar face pe toate acestea?

Chiar dacă ar fi aşa, ar trebui să-i iertăm, să ne rugăm la Domnul pentru ei ca să-i îndrepte, şi totul ar fi bine.

Preoţii au mare nevoie de ajutorul credincioşilor, la fel de mult cum credincioşii au nevoie de ajutorul lor. Nu pot nici ei singuri, şi ei au ispite, şi ei au necazuri, căderi, probleme, răzvrătiri, depărtări… De aceea Sfântul Apostol Pavel ne învaţă să ne rugăm pentru cei mai mari ai noştri, pentru cei ce ne conduc, pentru cei ce ne îndrumă. Dacă preoţii păcătuiesc este şi vina noastră pentru că nu ne-am rugat destul pentru ei, pentru că le-am dat un exemplu greşit cu comportamentul nostru.

Pare ciudat, nu? Noi să dăm exemplu preoţilor…? Nu e ciudat deloc. Prin fiecare actiune pe care o facem influienţăm pe ceilalţi, prin orice mic comportament, prin atitudine, prin vorbe, prin haine, prin gesturi, prin privire, si prin toate lucrurile pe care le facem.

Preoţii trăiesc printre noi şi nu noi printre preoţi. Există un preot la 500-1000 de oameni, deci asta înseamnă că procentul preoţilor din populaţia totală e unu la mie, adica 0.1%. Preoţii trăiesc în „societatea noastră” şi zilnic iau act de comportamentul nostru şi cu voie sau fără de voie se lasă influenţaţi. Preotul e obligat să trăiască şi-n cer şi pe pământ, să slujească cu îngerii dar să vorbească şi cu golanii. Şi tocmai din cauza acestui lucru uneori presiunea „lumii” e mai puternică decât împlinirea voii dumnezeieşti.

De aceea preferăm să vorbim pe site despre lucrurile minunate ale Ortodoxiei, despre lumina şi bucuria Învierii pe care o simţim noi creştinii zilnic, în relaţia cu oamenii şi cu Dumnezeu. De aceea încercăm să adunăm tineri care să fie model pentru alţi tineri, aşa cum Biserica a adunat modele de oameni şi i-au trecut în calendar. Viaţa Bisericii a fost mereu tumultoasă, plină de controverse, de erezii, de certuri, de răzvrătiri, de creştini care au păcătuit, dar Biserica a păstrat în sinaxare (vieţile sfinţilor) doar ce a fost frumos, doar vieţile oamenilor care merită arătate tuturor.

(Claudiu)

(Visited 53 times, 1 visits today)