Prietenia: confluenţa a două râuri de iubire
Citeam zilele trecute într-o carte despre un subiect tare delicat: prietenia, şi m-am gândit să pun câteva lucruri legate de tema aceasta şi aici.
Pentru fiecare dintre noi prietenia are o însemnătate generală, dar şi una particulară. Eu zic, aşa: prietenia nu-i obligatorie, dar e bine să existe în viaţa noastră, fără ea aş fi mult mai trist, de asta sunt foarte sigur. Părintele arhimandrit Teofil Părăian, zice că prietenia e „confluenţa a două râuri de iubire”…”o realitate din cer adusă pe pământ..” cât e de frumos… aşa de mult îmi plac aceste două comparaţii.
Eu cred în prietenie din toate puterile mele. Cine îmi este prieten, e adânc „prins” în sufletul meu, e „închis bine”… si aş vrea ca mulţi să ajungem la măsura de a putea spune: „sufletul meu are numai intrări, nu şi ieşiri”, „aşa că, cineva odată intrat , nu mai are cale de ieşire”…
Şi aşa stau şi mă gândesc, unde este Pritenia aceea Frumoasă, în care nu există nici un fel de interes, în care Dragostea, să fie pe primul plan?! Am nădejde că acesta nu se va pierde niciodată, pentru că există în adâncul sufletelor noastre. Să pastram prietenia sfântă!
(Ovidiu)
adriana
septembrie 3, 2009 @ 9:07 am
m-ai cucerit cu acest text…Dragostea si Prietenia, ne-au strans si pe noi intr-o fapta buna pe care dorim sa o putem face cat mai mult timp…ca sa te conving ca as fi onorata ca si cei ce scriu pe ORTODOXIA TINERILOR sa se alature Clubului Dardindar (Oana deja este membru activ)am scris si pentru voi aici
http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/08/vreau-sa-va-conving-ca.html
toti copilasii, ale caror nume le gasiti in dreapta sus, asteapta sa ii ajutam dupa puterile noastre
Acest club unde fapta buna se impleteste cu rugaciunea, se doreste a fi un mod de a face criza mai usoara pentru cei care sunt mai incercati decat noi…si ce incercare poate fi mai mare decat boala unui copil, mai ales cand aceasta boala se numeste CANCER
Costy
septembrie 3, 2009 @ 4:49 pm
PRIETENIE….Ce cuvant frumos,maret,sensibil,romantic.Dar oare an ziua de astazi mai poate exzista o prietenie sincera dintre doi tineri?Poate cineva sa spuna ca nu este adevarat?Multi dintre noi mergem pe interes.Daca cel de langa noi nu are masina,bani,afaceri,atunci ai spunem pa.E normal?Cea mai sincera prietenie este dezinteresata.
D
septembrie 3, 2009 @ 8:30 pm
Pai daca nu este dezinteresata nu este prietenie.
emanuela
septembrie 3, 2009 @ 9:07 pm
ar trebui sa existe acea prietenie curata si frumoasa pe care am cunoscut-o in copilarie. De cand am crescut nu am mai reusit sa o reintalnesc, desi o caut de 18 ani. Nici nu stiu daca o voi mai gasi vreodata in lumea oamenilor mari. In aceasta lume – a oamenilor mari- incepi o prietenie (care speri tu sa fie frumoasa si curata) iar oamenii o murdaresc fie prin faptul ca incearca sa profite de tine, fie ca te invidiaza, fie ca pur si simplu cer doar sex.
Iar tu, care ai indraznit sa speri esti din nou dezamagit, si iti readuci aminte ca, din pacate, nu mai esti copil.
Ba… acum cuvantul prietenie s-a pervertit. Ti-e teama sa spui cuiva ca ai dori o prietenie pt ca il duce mintea prin alte parti. Si atunci incerci sa ii explici ca ai dori o camaraderie, o amicitie, orice, numai sa inteleaga ca vrei de fapt un suflet alaturi de sufletul tau. Oamenii pot intelege asta. Aparent te aproba si sunt de acord cu tine. Si pornesti la drum alaturi de ei. Pt un scurt timp. Deoarece ei te fac sa intelegi ca au alte asteptari de la tine. Ei vor sprijin contra altor oameni. Vor sa-i acoperi cand fac rau. Vor complicitate. Vor un om pe care sa il umileasca. Iar barbatii… ei bine… in general barbatii vor in 99.9% din cazuri doar sex. Si tu vrei doar o prietenie. O prietenie pe care nu o vei mai regasi niciodata pe pamantul asta.
Si te multumesti sa citesti povesti si sa crezi ca ceea ce cauti ar putea exista. Nu-i adevarat! E amagire. Nu mai esti copil sa beneficiezi de curatia unei prietenii.
Pacat!
robert
septembrie 3, 2009 @ 9:28 pm
Ovidiu si eu sper sa fie cum zici si tu caci ai zis foarte frumos si dragut.
ionutz
septembrie 3, 2009 @ 10:00 pm
Multumeste Domnului pentru harul ce il revarsa asupra ta!Doamne ajuta!
D
septembrie 3, 2009 @ 10:29 pm
@emanuela – s-ar putea sa fii surprinsa de cat de mare este acel procent de 0,01%.
Nu trebuie sa fii neaparat copil pt. a beneficia de o prietenie adevarata. Dar ca orice lucru adevarat si bun, si prietenia ADEVARATA nu poate fi (cred eu) decat in Hristos.
Cei ce il au de prieten pe Hristos , iti pot fi si tie prieteni adevarati. Cauta-i !
Iuliana
septembrie 4, 2009 @ 8:52 am
„Şi aşa stau şi mă gândesc, unde este Pritenia aceea Frumoasă, în care nu există nici un fel de interes, în care Dragostea, să fie pe primul plan?!”
La aceasta intrebare creatoare de neliniste si amaraciune experienta m-a invatat sa raspund fara ezitare:
Acolo unde dai totul fara sa astepti nimic in schimb, lasandu-I lui Dumnezeu decizia de a-ti raspunde cu prietenia celorlalti.
Iuliana
septembrie 4, 2009 @ 8:54 am
Nu zice Pr. Teofil ca e nevoie de doua rauri de iubire pentru prietenie? Iar dragostea „toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste”…? Si toate cele spre folos duhovnicesc le daruieste?
Ovidiu
septembrie 4, 2009 @ 9:11 am
Va multumesc tuturor pentru gandurile bune si cuvintele minunate pe care bunul Dumnezeu le-a pus in inima voastra si le-ati asternut aici. Multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce imi daruieste si ne daruieste tuturor, clipa de clipa. Bucuria de a scrie, e egala cu bucuria de a citi. Sa ne bucuram impreauna, asadar. Doamne da doar binele tuturor!
Sorin M.
decembrie 22, 2009 @ 12:40 am
In cartea Proverbe, cap. 17, v. 7 se spune aşa: „Prietenul adevărat iubeşte oricînd şi în nenorocire ajunge ca un frate”
Dar prietenia înseamnă mai mult decât a avea un umăr pe care să plângi. Domnul Iisus a câştigat afecţiunea celor din jur prin faptul că le dezvăluia sentimentele Sale. El a lăsat să se întrevadă că-şi dorea iubirea celor din jur şi nu S-a simţit jenat să-şi deschidă inima faţă de cei în care avea încredere. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-ţi dezvălui sentimentele tale tuturor celor pe care îi întâlneşti ci mai degrabă trebuie să fi sincer cu fiecare, să manifeşti înţelegere faţă de cei din jur, esenţial pentru începutul unei prietenii adevărate.
Prietenia costă timp şi sentimente…trebuie să fi dispus să dăruieşti. Preţul pe care-l cere o prietenie, este însă negociabil în comparaţie cu preţul pe care-l cere lipsa de iubire – o viaţă goală şi însingurată.
Aşadar,să dăruim ceva din noi înşine, făcându-ne timp să-i ascultăm pe ceilalţi arătîndu-le în felul acesta că îi iubim sincer, fără să aşteptăm nimic în schimb. Prietenia nu trebuie cerută, ea trebuie să vină sinceră, din lăuntru fiecăruia dintre noi. Dacă vom dăruii iubire şi vom avea răbdare să aşteptăm, odată şi odată cineva tot va spune la fel ca Domnul Iisus: „Voi sunteţ prietenii Mei”(Ioan 13, 14)
De ziua unnei prietene a soţiei, i-am dăruit o carte pe care i-am scris: „Am vrea să-ţi lasăm o amintire… O floare?…dar e prea puţin!…O stea?…dar care?….ceru-i plin de stele şi nu ştim care dintre ele ţi-ar plăcea…Dar ca să-ţi aduci aminte de noi, cred că cel mai important sfat pe care ţi-l putem da este: „Rămâi prieten cu Iisus”, pentru că dacă vei fi prieten cu El, avem şanse şi noi la prietenia ta.”
Doamne ajută-mă să nu uit şi să nu uităm nici unii, că una dintre cele mai mari binecuvântării ale acestei vieţi este prietenia şi una dintre bucuriile prieteniei este de-a avea cui încredinţa o taină!
Ioana
august 24, 2010 @ 1:21 pm
„”Eu cred în prietenie din toate puterile mele. Cine îmi este prieten, e adânc „prins” în sufletul meu, e „închis bine”… si aş vrea ca mulţi să ajungem la măsura de a putea spune: „sufletul meu are numai intrări, nu şi ieşiri”, „aşa că, cineva odată intrat , nu mai are cale de ieşire”…””
Poate fi cevaq mai frumos? Nu cred !
FELICITARI ! Minunat text !