Prietenia cu un leu
În 1969, John Rendall şi Ace Berg au văzut un pui de leu de vânzare la magazinul Harrods. Sigur şi imobilizat într-o cuşcă, ei au decis să-l ia acasă. Un preot local le-a permis să se joace cu puiul, acum numit Christian, în grădina Bisericii. Dar el a crescut foarte repede şi a devenit prea mare pentru apartamentul lor. Singurul lucru pe care-l puteau face este să încerce să-l reintegreze în Africa, şi au reuşit. Un an mai târziu au vrut să vină să-l viziteze dar li s-a spus că acum era capul întregii haite, şi că a devenit complet sălbatic şi nu-şi va aduce aminte de ei. Fără să se teama au vrut chiar şi aşa să-l vadă.
După câteva ore după ce şi-a căutat haita, iată ce s-a întâmplat când l-au găsit pe leul sălbatic.
Le-a prezentat-o chiar şi pe soţia lui.
Iubirea nu are limite, şi adevărata prietenie durează o veşnicie.
anonim
iunie 20, 2009 @ 1:14 pm
eu sper ca dupa sfarsitul lumii ,cand Dumnezeu va crea un cer si un pamant nou ,unde vor trai vesnic cei care s-au mantuit (sper ca voi fi si eu printre ei),sa fie acolo si animale
Monica
iunie 20, 2009 @ 7:35 pm
„Icoanele cipriote obisnuiesc sa-l infatiseze pe Sfantul Mucenic Mamas calare pe un leu, cu un toiag in mana dreapta si cu o oaie in cea stanga. Potrivit traditiei locului, Sfantul Mamas vietuia viata de calugar, intr-o pestera de langa orasul Morphou. Odata, el a fost arestat de stapania otomana, pe motiv ca nu a avut de unde sa plateasca o anumita taxa. O alta marturie spune ca autoritatile bizantine sunt cele care l-au prins pe tanar, pe acelasi motiv, urmand a-l duce la curtea de judecata din Constantinopol.
In timp ce soldatul turc il ducea pe Sfantul Mamas / Mamant la curtea otomana, spre a da seama de cele de care era acuza, ei au dat peste un leu care fugarea o oaie. Sfantul Mamas a poruncit leului sa lasa oaia in pace si sa vina langa el. Animalul salbatic, simtind puterea din inima tanarului Mamas, a ascultat indata, venind astfel langa acesta. Urcand pe leu si luand in brate oaia cu pricina, el a mers astfel pana la curtea otomana. In momentul in care judecatorul a vazut cu ochii lui minunata intamplare, a ordonat eliberarea tanarului Mamas si scutirea lui de taxe pe viitor. Sfantul Mamas a oferit oaia in dar judecatorului.
Viata Sfantului Mamas arata mai cu seama, pe langa puterea omului sfant asupra naturii si a intregii creatii, rolul omului in natura, adica inaltarea ei la Creatorul. Urcarea sfantului pe animalul salbatic arata rostul omului de a ridica intreaga faptura la o randuiala din care aceasta a cazut, odata cu caderea lui Adam.„
*sursa- site- crestinortodox
Maria
aprilie 10, 2010 @ 10:02 am
uimitor.
ma tot intreb si nu inteleg de ce eu sunt tot singura, daca pana si leii se imprietenesc cu oamenii, cu mine nu se imprieteneste nimeni.
ce fac gesit?
Ioan
aprilie 10, 2010 @ 10:32 am
Maria draga,
pai imprieteneste-te tu cu animalele, si o sa-ti ofere mult mai mult decat oamenii, care nu pot, nu ca nu ar vrea, sa ofere prea mult.
Daca tu ai pornit dupa Domnul Iisus, ce te miri? Nu trebuie sa parasesti pe nimeni, ca toti te parasesc;
Ai rabdare, draga, ca prietenul adevarat va veni intro buna zi, si daca nu ia-ti si tu niste papagali, ca mine, care chiar daca nu sunt de aceia vorbitori, tot vor vrea sa vorbeasca cu tine si o sa te provoace la vorba, si intro buna zi iti vei pune mintea cu ei, si vei vedea ce splendoare va iesi;
anonim,
dupa cate am citit eu, nu vom trai impreuna cu animalele in „viitorul fericit”(numai de-am ajunge in el, iar nu in cel nefericit); eventual cu vreunul de prin zodiac, vreun leu-paraleu, nu ca Sfantul Mamas, cu unul adevarat !:-); am glumit, desigur; tu pana atunci bucura-te de dragalasenia animalelor, ca nici nu-si inchipuie cineva cata dragoste pot sa ofere.
Lilii
septembrie 21, 2011 @ 4:07 pm
Eu am o nelamurire..
De ce nu-i placeau animalele sfantului ortodox Siluan ?:| Spunea ca nu au suflet si ca e o prostie sa le mangai,sa le privesti sau sa tii la ele…eu de exemplu tin la cainele meu,imi place sa ma joc cu el,etc…gresesc?
Sfintii parinti spuneau ca oamenii au suflet,trup si duh..animalele au suflet si trup,nu au duh iar plantele nu au nici suflet.(Insusi par. Cleopa spunea ca animalele au suflet..)
Sfintii parinti spuneau ca oamenii au suflet,trup si duh..animalele au suflet si trup,nu au duh iar plantele nu au nici suflet.(Insusi par. Cleopa spunea ca animalele au suflet..)
Am citit odata despre un sfant(sf. Gherasism)care spunea ca a intalnit un leu ranit..i-a scos spinul din laba,l-a pansat si de atunci leul i-a ramas credincios,iar cand sfantul a murit…leul s-a dus pana la mormantul lui si a murit peste mormant.Eu cred ca leul ala a simtit un minim de recunostiinta fata de acel sfant poate chiar un sentiment de dor.:(
Sorin
septembrie 21, 2011 @ 6:55 pm
Sf. Siluan nu-i plăceau animalele? Citisem în cartea „Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei” că a ucis odată ceva gândăcel şi nu se putea opri din plâns din cauza asta. Iar la păr. Cleopa că spunea că au animalele suflet se referea la faptul că au suflare de viaţă, că sunt vii dar nu că ar avea ceva suflet cum are omul. Asta spune păr. Cleopa.
SB
septembrie 21, 2011 @ 7:36 pm
@Lili
Si eu mi-am iubit P I S I C A f mult si inca ii mai duc un dor profund chiar si dupa 9 luni de cand a murit. Am plans ceva dupa ea … 🙁
Probabil ca Sf-ul respectiv s-a referit la excese, in sensul in care am fi tentati sa neglijam oamenii in favoarea animalelor (eu cam eram tentata sa-mi iubesc
P I S I C A mai mult decat alti oameni si poate ca nu era crestineste asa)…
Administrator
septembrie 22, 2011 @ 7:51 am
Stai linistita Lili, nu este pacat sa mangai un animal si sa-i vorbesti, dar totul are o limita.
Motivul pentru care sf. Siluan vedea o pierdere de vreme in compania animalelor era pentru ca era plin de Duh Sfant, cunoscuse dulceata Duhului Sfant care nu se compara cu nimic omenesc sau din lume si de aceea orice altceva in afara de cautarea acestei dulceti ii era saracie sufleteasca. Si asa si este daca stam bine sa ne gandim.
Dar asta nu inseamna ca sfantului Siluan nu-i placeau animalele ci doar ca timpul petrecut in compania lor l-ar fi distras de la bucuria intru Domnul care lui ii era mare.
Cu cat este omul mai aproape de Dumnezeu si gusta bucuria vestnica, cu atat lasa mai mult din bucuriile trecatoare printre care si compania animalelor.
Insa repet, nu este nimic gresit in a ne manifesta iubirea fata de animale, dar cu dreapta socoteala pentru ca este pacat mare sa iubim animalele mai mult decat pe oameni, sau la fel de mult ca si pe oameni.
Animalele au suflet ( in sensul de suflare de viata) dar nu au suflet vesnic. Omul in schimb este vesnic. De aceea animalele sunt mai prejos decat omul iar masura iubirii noastre fata de ele trebuie sa fie mai mica ca la om.
Sorin
septembrie 22, 2011 @ 8:08 am
Iar dacă ne uităm la viaţa Sf. Serafim de Sarov vedem că acesta se înţelegea bine cu animalele iar în Patericul Sinaitic citim despre ceva arici care avea puiul bolnav şi ajunge la un avvă care îl vindecă.
Lilii
septembrie 22, 2011 @ 2:32 pm
Am inteles…
Mie mi se pare normal ca daca ai un animal sa te ingrijesti de el…sa-i porti de grija(sa-l hranesti,sa-l vindeci daca are ceva,sa-i oferi o mica parte din atentia ta…etc..)
In schimb nu mi se par ok faptul ca in Franta si in diferite alte tari se deschid saloane de coafura pt caini/pisici(si nu e vorba de periat sau de spalat…ca asta e ceva normal )ci de o toaleta intreaga sau de
linii de imbracaminte…cand ai putea ajuta pe cineva cu banii aceia…
Asa cum nu inteleg oamenii care-s f atenti cu animalele lor de companie in schimb pe oameni si pe celelalte animale le dispretuiesc…cred ca acele persoane isi fac un idol din animalul sau de companie.
Asa cum nu inteleg oamenii care apara cainii sau pisicile dar ranesc celelalte animale sau pasari si le omoara pt diferite motive(cum ar fi hainele)..in fond,toate animalele(indiferent ca e caine,cal sau delfin) sunt creatia Lui Dumnezeu.
@Saurian: Stiu ca animalele nu au suflet vesnic(adica nu ajung in Rai sau Iad)ci au un suflet muritor,dar il au pt ca sunt capabile sa simta dor,recunostiinta,durere…etc(bineinteles nu la o limita atat de mare la care poate ajunge omul..)
M
septembrie 22, 2011 @ 3:11 pm
Eu cred ca Dumnezeu le-a facut pe toate cu rost si toate sunt minunate, desi nu pe toate reusim sa le vedem si sa le apreciem cum se cuvine…am inteles ce s-a comentat mai sus, dar desi poate suna copilareste, mi-ar placea sa ajung in Rai si sa fiu acolo cu toti, familia, prietenii si cu toti cei care au bineplacut Lui, dar si cu toate animalutele de pe Pamant, sa fie toate blande si sa ne putem juca cu totii cat vrem noi…mi-ar placea sa dorm pe blanita moale a unui tigrisor, sa pup pe botic o panteruta etc…:) dar cu siguranta maretia Raiului si vederea lui Dumnezeu sunt atat de minunate incat mintea mea limitata de om nu-si poate imagina decat bucurii din acestea…copilaresti!Iertati daca ceea ce am zis mai sus pare exagerat…mie insa animalutele si florile si natura imi sunt ca un balsam care oglindeste minunatia si puritatea lucrurilor create de Dumnezeu! Daca ele sunt asa de perfecte…oare cu cat mai mult suntem noi oamenii? De ne-ar ajuta Dumnezeu sa intelegem asta si sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a invatat Iisus! Atunci tot pamantul ar fi ca Raiul din vis…
Corina Petruta Serban
septembrie 4, 2013 @ 7:08 am
M-a emotionat foarte mult filmuletul…superb!