Prietenia trebuie sa aiba ca tinta casatoria

33

Astăzi aş vrea să las deoparte sobrietatea, pentru că simt nevoia să vorbesc cu tine deschis, ca şi cum am sta fata în faţă, ca de la frate la frate.

Îmi doresc să te previn de anumite pericole pe care se poate să nu le conştientizezi datorită lipsei de sfat duhovnicesc sau poate datorită puținei experienţe caracteristică tinereţii. Îmi doresc să nu suferi de pe urmă vreunei decepţii în dragoste, şi nici să faci pe altcineva să sufere spunând că „n-am ştiut”. Îmi doresc să găseşti persoana potrivită pe care să o iubeşti, şi care să te iubească, şi cu care să-ţi închei anii vieţii acesteia în demnitate, bucurie și mai ales împreună mântuire. Dar până să ajungi acolo începem cu primul pas: prietenia.

Poate ai, sau poate vrei să-ţi faci prieten(ă). Dar este bine să ştii de la bun început că existenţa unei relaţii de prietenie, dintre o fată şi un băiat, trebuie să aibe întotdeauna că motivaţie căsătoria. Nu se cade să-ţi doreşti o prietenie fără să te gândeşti şi la căsătorie. Pur şi simplu prietenia dintre un băiat şi o fată nu este un scop în sine, deoarece prietenia singură nu poate suplini nevoia cea mai profundă şi intimă a ta şi a tuturor oamenilor: a iubi şi a fi iubiţi cu toată dăruirea posibilă, neîncetat. Lucrul acesta se poate împlini numai în cadrul tainei căsătoriei. De aceea, o prietenie care nu este motivată de căsătorie, este o prietenie imatură şi stearpă. Orice prietenie care nu are ca centru de greutate dorinţa căsătoriei, este o prietenie pe care o va splubera vântul provocărilor vieţii. Privește te rog în jur și vezi câte prietenii nu s-au destrămat după 2, 5, 7 ani de existenţă aparent trainică? Şi era bine în aparenţă, dar în esenţă lipsea simţământul căsătoriei, căci acesta este defapt scopul şi finalitatea prieteniei: când doi oameni devin un singur trup sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Prietenia care nu se concretizează în căsătorie din pricina faptului că se prelungeşte fără motive temeinice, este o prietenie care va obosi pe cei doi protagonişti, răcindu-i până la despărţire. Aşa este în firescul lucrurilor. Prietenia în sine nu este destul pentru a menţine dragostea dintre un băiat şi o fată. Este dosebit de important ca dragostea să poarte direcţia căsătoriei, căci numai astfel poate fi responsabilizată şi trăită deplin, cu toată dăruirea. Dacă prietenia faţă de persoana iubită nu are seriozitatea care să implice gândul căsătoriei, atunci ea are toate şansele să ajungă doar o prietenie de moment, prietenie care ţi-a ştirbit din feciorie prin fiecare sărut care nu a fost adresat viitorului soţ/viitoarei soţii.

De la a crede că prietenia este scop în sine, mulţi tineri au ajuns să vadă în concubinaj un mod de viaţă sau un bun prilej te a testa ”compatibilitatea cu partenerul”. Tu să nu te înșeli ca ei, iar dacă ai pus problema așa, ia aminte te rog la ceea ce-ți spun: Concubinajul este un mod de neasumare reciprocă a iubirii şi a responsabilităţilor ce decurg din actul iubirii. De aceea se va destrăma această prietenie libertină sub greutatea greutăților vieții și a ispitelor celor din jur.

Toate acestea ţi le spun deoarece este important să ştii cum să eviţi greşeli care te pot costa foarte multe lacrimi și suspine că ai fost dezamăgit. E plină lumea de tineri şi oameni care regretă că au iubit pe cine nu trebuia. Regretă că nu au ştiut să iubească şi să aleagă. Bine ar fi să nu îngroşi şi tu rândurile. De aceea am să te înştiinţez de alţi câtva paşi greşiţi într-o relaţie de prietenie.

Mi-a fost dat să văd până acum, tineri care şi-au făcut prieten(ă) doar pentru a scăpa de singurătate. Alţii doar pentru a uita de eşecul vechilor iubiri. Alţii doar pentru ca să scape de gura lumii. Nu mai zic de cei care îşi fac prieten(ă) doar ca să-şi satisfacă pofta trupului. Nici una din aceste motivaţii nu este normală, ci doar egoistă şi de aceea toate duc la decepţii în dragoste. Fereşte-te de asemenea motivaţie de a porni o relaţie de prietenie. Nu este un motiv să-ţi faci prieten(ă) ca să scapi de singurătate. Te pui pe tine pe primul loc, ceea ce denotă egoism, iar egoismul e rugina ce se ascunde într-o relaţie de iubire, erodând-o încet încet până la faliment.

Părintele Nicoale Tănase atrage atenția că ”nu este permis să avem o relaţie doar de dragul de a ne ţine de mână, sau pentru a avea cu cine să ne plimbăm, sau cu cine să mergem în parc, la film sau la teatru. Asta nu înseamnă că dacă te-ai împrietenit cu cineva sigur te vei şi căsători, dar până să constaţi că nu te potriveşti cu persoana respectivă, gândul tău trebuie să fie în direcţia căsătoriei.”1

Nu este un motiv să-ţi faci prieten(ă) ca să treci mai uşor peste suferinţa provocată de o iubire anterioară terminată dureros. Să faci așa ar însemna să-ţi fardezi rana sufletească amăgindu-l pe celălalt că ești sănătos și făcându-vă mai mult rău. Dacă nu ești dispus să te angajezi cu toată dăruirea, atunci nu are rost să pierzi timpul altcuiva, nici să-i înșeli așteptările așa că retrage-te din relația de prietenie. În acest sens părintele Nicolae arată că atunci ”când ai constatat că nu te potriveşti cu acea persoană, trebuie să fii sincer, să-i spui acest lucru şi să închei relaţia. Într-o prietenie, două persoane înaintează puţin câte puţin şi, cu timpul, ajung să se cunoască. În cazul în care unul nu-l cunoaşte pe celălalt îndeajuns, fiecare dintre cei doi îşi asumă un risc.”2

Este firesc să porneşti în căutarea prieteniei doar din dorinţa de a iubi şi de a fi iubit, dar trebuie să mai ştii şi altceva…

De ce multe dintre relaţiile de prietenie se termină prost astăzi?

Se termină prost pentru că tinerii iubesc superficial, adică mai mult sub impulsul hormonilor decât duhovniceşte. Nu au fost învăţaţi cum să iubească profund încă din sânul familiei. Cum asta? E ca şi cum toată lumea ar spune cât de minunat este să conduci o maşină, dar nimeni nu-ţi spune aproape nimic despre regulile de circulaţie obligatorii, menite să confere siguranţă şi integritatea tuturor participanţilor la trafic. Te entuziasmezi, te urci la volan fără permis, intri în intersecţie animat de feeling-ul vitezei mari şi…buff…te-ai accidentat. Şi doare…dar nu numai pe tine.

Cine-i de vină că tinerii nu ştiu regulile de circulaţie? Ei, pentru că le văd dar nu le percep semnificaţia din neştiinţă? sau noi, cei cu experiența vieții, că nu le-am spus de ele şi de toate semnificaţiile şi urmările lor? Şi unii şi alţii. Tinerii că nu ascultă şi nu au răbdare, iar părinţii că nu îi învaţă.

Vouă, celor fără o relație de iubire, vi se spune peste tot doar cât de frumoasă este iubirea, dar nu vi spune şi că trebuie să ştii cum să iubești ca să nu te arzi cu focul iubirii. Astfel, vi se face vânt pe drumul vieţii nepregătiţi de călătorie. Vă accidentați în adâncul inimii şi rămâneți cu dureri sufleteşti greu de purtat. Aproape nimeni nu vă învață despre răspunderea iubirii, ci doar despre ”beneficii”. Nu vă învaţă părinţii să aveți răbdare, să vă păstrați fecioria până la căsătorie şi nu sunteți învăţaţi să nu confundați simţământul de dragoste cu pofta trupului. Nu sunteți învăţaţi să căutați persoana potrivită după reperele date de Biserică, şi astfel ajungeți complexaţi, frustraţi şi plini de prejudecăţi după o iubire ratată în care v-ați pus tot sufletul pe tavă.

De aceea, înainte de a-ţi dori o relaţie de prietenie, te rog și te îndemn cu stăruință să înveţi cum se iubeşte. Iar cum se iubeşte este doar creştineşte. Şi pentru a iubi creştineşte trebuie să înveţi să fii responsabil, să gândeşti profund, nu de pe azi pe mâine. Te rog să nu fii superficial(ă) în relaţia de prietenie. Nu te grăbi ca să nu greşeşti dar nici nu amâna fără rost. Trebuie să înveţi să îţi asumi o relaţie de iubire şi trebuie să înveţi să nu alegi niciodată singur(ă), ci mereu cu Hristos Domnul alături. Singurii pasi siguri într-o relaţie de prietenie, sunt aceia care calcă pe urmele ascultării de Dumnezeu. Pentru că ”noi nu lăsăm totul la nivelul persoanei noastre, adică la puterea noastră de cunoaştere, ci sprijinim această cunoaştere pe relaţia noastră cu Dumnezeu, rugându-ne lui Dumnezeu pentru luminarea minţii noastre. Această luminare nu ne va lăsa să ducem o prietenie 5-6 ani şi după aceea să constatăm că, de fapt, totul s-a terminat. Dumnezeu nu ne va lăsa neajutoraţi, dacă ne rugăm Lui.”3

Nu trebuie decât un singur pas greşit pentru a pierde raiul iubirii dintre băiat şi faţă: „gustă…nu se întâmplă nimic rău” …aşa au fost păcăliţi şi primii oameni.

De aceea te rog să pornești pe drumul prieteniei cu paşii cei mai siguri, cu multă răbdare şi ascultare de duhovnic. Şi-abia după asta te vei bucura alergând prin ploaie şi prin vânt, prin picurii de rouă şi razele de soare…cu cel (cea) care va fi inima ta.

(Dan)

1. Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire, Căsătoria – taina iubirii creștine, Editura Agaton, 2011, p. 66

2. Ibidem.

3. Ibidem.

(Visited 103 times, 1 visits today)