Prima mea întâlnire cu Sfânta Parascheva

Cu toţii ştim de Sfintele Moaşte ale Sfintei Cuvioase Parascheva care se află în Iaşi. Eu până prin liceu deşi eram credincios, totuşi nu eram bisericos. Nu am văzut niciodată Sfinte Moaşte şi nu conştientizam că există aşa ceva în ţară. Vacanţele mele le trăiam la Iaşi dar niciodată nu am fost la Sfânta Parascheva (iar bunica mea era credincioasă deşi nu mergea la biserică deoarece avea o boală la picioare, ce o făcea să nu poată merge mult iar în zona unde eram nu erau biserici foarte aproape).

Mai târziu am aflat de Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Parascheva şi m-am întors la credinţă, dar atunci bunica mea murise (Dumnezeu s-o odihnească) iar bunicul meu stătea cu noi în alt judeţ (Dumnezeu să-l odihnească  La un moment dat cunosc o tânără ortodoxă credincioasă pe internet, o tânără din Suceava (era prima fată credincioasă şi cu un suflet bun pe care o cunoscusem). Eram în general un om foarte retras aşa că nu prea le aveam cu relaţiile umane. Cert e că mă îndrăgostisem de ea pe internet. Am avut multe de pătimit pe chestia asta şi de aici am ajuns într-o înşelare demonică. Dumnezeu îmi zise ceva dar vrăjmaşul şi-a băgat coada şi a stricat tot mesajul Domnului ducându-mă la convingerea că voia Domnului e să mă căsătoresc cu această fată.

Îmi amintesc că prima oară când am vrut să mă duc la Sfânta Parascheva i-am spus mamei mele (care nu era foarte credincioasă) despre dorinţa mea şi ea mi-a spus că într-o zi va merge cu mine (pe scurt m-a amânat pe un timp nedefinit). Aceasta a fost prima refuzare a chemării Sfintei Parascheva.

A doua chemare a fost cu această fată din Suceava (o chema F.).  Ea îmi spunea că nu mă pot îndrăgosti de ea cât timp n-o cunosc şi nici ea nu cred că ştia foarte bine pe ce lume trăia (spun asta în sensul că deşi era un om cu o inimă foarte bună totuşi era destul de visătoare… ca şi mine de altfel). Deşi la început, după ce i-am mărturisit sentimentele ea m-a respins, totuşi căzând în stări de deznădejde cumplite (era prima mea respingere în dragoste ) am stabilit să păstrăm prietenia.

Ea nu avea nici un băiat în viaţă şi cred că fiind şi eu o fire romantică (ca şi ea) avea uneori ispite să încerce cu mine o relaţie. Dar să nu mă depărtez foarte tare de poveste ( deşi fata aceasta joacă în rol important în întâlnirea cu Sfânta Parascheva ). Am stabilit la un moment dat cu ea  să ne întâlnim la Iaşi şi să mergem la Sfânta Parascheva împreună. Eu, în prostia mea, îi făceam tot felul de promisiuni Sfintei (chestii de genul că primul copil pe care îl voi avea cu fata asta îi voi da numele sfintei). Totuşi iarăşi s-a întâmplat ceva şi din nou am renunţat la Sfânta Parascheva pentru a mă întâlni cu F. la Suceava şi să mă duc la Sf. Ioan cel Nou.

A treia chemare a fost în perioada Crăciunului când am vrut să ajung şi la Sfânta Parascheva dar fiind timpul scurt nu prea s-a putut la momentul de faţă (deşi îmi promitea o prietenă din Anglia că vom avea timp de toate locurile la care doream să ajungem în acea perioadă ).

S-au întâmplat multe, am ajuns după ceva ispite şi la păr. Iustin Pârvu şi (pentru rugăciunile sfinţiei sale cred) am ajuns s-o întâlnesc pe fata asta ( pe F.). Dar am fost respins de ea şi când ne despărţeam îmi spunea cineva în suflet că e un la revedere. Am suferit foarte mult cu această fată şi nu puteam să renunţ la ea. Eram prins în acea înşelare şi încă consideram că Dumnezeu va face ceva şi vom fi împreună. Aflu mai târziu că şi-a găsit pe altcineva dar în înşelarea mea tot îmi păstram speranţa ( deşi nu mai vorbeam cu ea aproape deloc ).

Cu puţin înainte să plec la Sfânta Parascheva am primit lovitura de graţie ( parcă ). F. mi-a spus că se căsătoreşte cu băiatul cu care avea o relaţie. Îmi spuse totuşi că nu i-a zis nimic despre mine acelui băiat deşi îi spuse nişte păcate ale ei mult mai grele ( vă daţi seama că asta încă mă făcea să am unele speranţe că va fi ceva cu ea ).

Totuşi la un moment dat m-am hotărât să mă duc la Sfânta Parascheva şi să îi cer iertare că n-am mers cu ea din cauză că mi s-au aprins câlcâiele pentru o fată. Pentru acel motiv m-am dus şi pentru ca să îi cer să mă ajute şi cu F. (din ce îmi amintesc)… nu ştiu sigur. Am stabilit cu o fată pe care am cunoscut pe mess din Iaşi că ne vom întâlni acolo şi mă va duce la Sfintele Moaşte ale Cuvioasei ( îmi va fi ghid ).

În acelaşi timp am vrut să termin o povestioară despre Sfânta Parascheva pe care să o pun la Sfintele Moaşte ca un dar pe care să il dau ca să mă ierte pentru că am refuzat-o când m-a chemat să vin la ea. Aveam nevoie de nişte date istorice şi am întrebat pe toţi de pe mess dacă ştie cineva să mă ajute. Singura care s-a oferit să caute ( a căutat pe wikipedia, adică ce puteam şi eu să fac ) şi mi-a dat unele informaţii a fost M. ( cea care mai târziu îmi va deveni poarta ce mă va duce la Hristos ). Şi ea îmi mărturisea că avea evlavie la Sfânta şi cred că de asta m-a şi ajutat: că dorea să facă ceva pentru Sfânta Parascheva.

Acum au început ispitele. În ultimele 2-3 zile înainte să mă întâlnesc cu acea fată din Iaşi ( nu i-am cerut numărul de telefon ) nu o mai găsesc pe mess. Îi las mesaje offline şi nimic ( mai târziu îmi spunea o prietenă că acea fată a fost în Italia ). Le zisem şi părinţilor mei despre faptul că vreau să mă duc la Iaşi şi că mă aşteaptă cineva. Şi din păcate le-am spus apoi şi că nu mai apare acea persoană pe net. Eu niciodată nu am fost într-un oraş mare singur ( toată viaţa am crescut stând doar în casă şi niciodată nu prea m-am descurcat în lume… nici nu am avut posibilitatea fiind tot timpul în casă sau cu părinţii ) şi de asta părinţii au făcut un scandal uriaş. Apogeul a fost atins cu o zi înainte de plecarea mea. Acea fată din Iaşi tot nu apăruse. Părinţii mei îmi strigau în cap că cine ştie ce mi se întâmplă. Erau foarte, foarte, foarte împotrivă. Trebuia să îi înfrunt ca să nu renunţ ( o chestie foarte grea pentru mine ). A fost un scandal imens. La un moment dat mama mea îmi spuse: „Martor mi-e Dumnezeu că n-am fost de acord cu asta”. Nu era de ajuns că era scandal dar şi eu eram speriat căci felul în care reacţionau mă făceau să mă gândesc că poate nu mă voi descurca. Totuşi am simţit că undeva e şi diavolul şi n-am renunţat. Faptul că mama mea a spus că nu îmi dă binecuvântarea să plec m-a afectat mult. Citisem că în faţa lui Dumnezeu contează foarte mult binecuvântarea părinţilor. Ziua următoarea m-am dus la duhovnic şi m-am spovedit şi i-am spus despre ce a zis mama mea şi l-am întrebat dacă să mă mai duc. Duhovnicul mi-a spus ca totuşi să mă duc. În acea zi părinţii au fost cu totul opuşi decât cu o zi înainte. Au fost foarte binevoitori şi liniştiţi şi nu s-au mai împotrivit să mă duc la Iaşi.

Pe tren spre Iaşi aveam un mare sentiment că cineva mă aşteaptă acolo. Nu pot să explic dar eram sigur că acea fată ( ce nu ştiam că era în Italia ) mă aşteaptă în Iaşi sau că o voi întâlni. Oricum aveam numărul unei alte prietene din Cluj care a mai fost prin Iaşi şi care m-ar fi putut îndruma prin telefon. Cu cât mă apropiam mai tare de Iaşi cu atât eram mai sigur că mă aşteaptă cineva la gară. Dar nu m-a aşteptat nimeni.

Când mi-am telefonat prietena aceasta m-a îndrumat corect ( m-a mai îndrumat şi mama mea cum să ajung la Sfintele Moaşte ) dar eu pornisem la început de tot în direcţia greşită. Părinţii mei îşi făceau griji că nu voi găsi autogara şi mă voi pierde dar autogara era foarte aproape de gară şi am găsit-o uşor ( urma după aceea să mă duc şi la Sf. Teodora şi la Petru Vodă ). Nimeni nu îşi puse problema să nu găsesc Catedrala. Am pornit şi nu găseam nicicum Catedrala. Am ajuns la o biserică unde erau moaştele Sf. Nectarie şi m-am rugat acolo. Îmi sunam prietena şi nervos ( mai ales că noaptea precedentă n-am dormit că am stat aproape tot drumul în picioare că era plin de tot trenul ) îi spuneam că nu găsesc Catedrala nicicum. Ea îmi spunea să întreb la gară pe trecători că sunt foarte binevoitori dar eu nu. Era ultima picătură de mândrie de care trebuia să mă cureţe Sfânta. Văzând că nicicum nu găsesc Catedrala şi că timpul trece la un moment dat am întrebat o femeie. Mi-a explicat direcţia ( trebuia să o iau drept înainte şi eu am luat-o curba la dreapta şi drept înainte :))) ).

Am mers drept înainte şi am găsit şi hotelul de care îmi spuse mama mea că trebuie să întâlnesc şi apoi să o iau la dreapta şi am ajuns la Catedrală. Din cauza unor reparaţii au fost mutate Sfintele Moaşte în biserica unde se făcea slujba. Era un rând uriaş dar se mergea repede.

Pe acel drum am simţit puterea Sfintei din plin. Mă simţeam foarte, foarte, foarte murdar. Lacrimile îmi curgeau şiroi. Mi-era frică şi ruşine să mă apropii de Sfânta ( şi am mai fost la Sfinte Moaşte şi locuri sfinte dar niciodată nu am simţit aşa ceva ). Acum mă certa îngerul păzitor pentru toate momentele în care cârteam faţă de Dumnezeu şi Sfinţi. Îmi spunea: „Dumnezeu care e iubirea iubirilor şi Sfinţii care se aseamănă cu EL cum crezi că sunt la fel de răi ca şi tine ca să te urască?!”. Mă certa foarte tare îngerul păzitor. Plângeam într-una. Mă gândesc oare ce credeau ceilalţi când vedeau un copil de vreo 14-15 ani ce plângea mergând la Sfintele Moaşte? Probabil se gândeau că aveam probleme lumeşti. Cu cât mă apropiam de Sfânta cu atât mai frică mi-era. Am ajuns la ea şi i-am atins mâna. Părea aşa vie…

După ce i-am dat povestirile Sfintei şi am fost miruit m-am pus undeva în biserică să ascult Sfânta Liturghie. Iarăşi Sfânta lucra cu mine. Plângând acolo îmi dădeam seama că nu simt nimic pentru F. Eram speriat şi nu puteam accepta că nu simt nimic pentru acea fată ci trebuia să fie cu mine. Dar la un moment dat am renunţat şi mi-am dat seama că eu nu o iubeam pe F. ci doream atât de mult o fată care să îmi fie alături şi care să mă iubească. Acesta a fost mesajul Sfintei.

Bineînţeles că după aceea iarăşi n-am acceptat faptul că n-o iubesc pe F. şi tot continuam cu gândurile mele dar Sfânta Parascheva, Maica Domnului şi Hristos mi-au trimis-o pe M. care încet, încet m-au făcut să renunţ la F. şi să îmi dau seama apoi de toate înşelările în care eram. În acel drum la Sfânta Parascheva după ce am fost la peştera Sfintei Teodora ( care şi aici am avut de înfruntat ispite şi mi-a dat Sfânta canon de mers vreo 8 km pe drum de zăpadă spunând rugăciuni cu frica de a întâlni animale sălbatice pe drum ) am ajuns şi la Petru Vodă şi vorbeam cu un călugăr ce îl cunoşteam şi care după ce i-am relatat întâmplare îmi spuse: „Vezi că Dumnezeu îţi poartă de grijă?”.

(Sorin)