Primăvara desfrâului tânăr
A venit primavara; sau ma rog, e pe cale sa vina…si e atat de frumos. Toate par vesele: pasarile, animalele, natura, oamenii si intreaga creatura a Lui Dumnezeu. Tu nu simti cum ca recapeti asa deodata o pofta de viata, o dorinta de a reincepe sa visezi, sa planifici tot felul de lucruri pentru tine si pentru cei dragi tie? Nu esti mai optimist? Nu te simti mai puternic? Eu unul, da.
E frumos ca e asa pentru ca toate sunt din atotintelepciunea lui Dumnezeu. Si dupa iarna vine intotdeauna primavara si ca o dezghetare a inimii noastre spre frumos, spre curat, spre vesel. Dar mie mi se pare ca foarte strans legat de acest aspect, de primavara naturii, care este cat se poate de adevarat si perfect vizibil in viata noastra, este si o primavara a dorintei de pacat, a poftei de cadere, a optimismului cu care desfranam noi tinerii, primavara.
Eu unul traiesc cu o bucurie imensa atunci cand simt ca se apropie primavara, dar totodata stiu ca dupa ce se dezgheata zapada si trece frigul, imi va fi foarte greu. De ce? E foarte simplu. Pentru ca in aceasta bucurie a primaverii, in acest soare care ne mangaie cu razele sale, in pietele pline cu zarzavaturi, in pasarile vesele, in chipuri zambitoare si in tot ce face sa simtim ca e primavara…trupul meu se aprinde si spre pacat, cu mai multa inflacarare.
Nu simti la fel?
Si odata cu primavara cadem si noi mai usor, dar…aici e un dar..”primavara pacatului” ne si da o mai solida scuza a caderii. Adesea spunem: ”sunt tanar, am cazut, asta e, ma ridic”. Toate astea se intampla si toamna si vara, e perfect adevarat. Dar, primavara de regula suntem mai altfel: simtim mai mult nevoia de a avea un iubit, o iubita, simtim nevoia sa ne indragostim, sa iubim. Ce urmeaza? De cazut, stim cu totii cat de usor cadem, in ce fel, cu cine, de cate ori, asta tine de problema fiecaruia, dar ce urmeaza din toate astea?
„>Stiti prea bine si voi. Oricat de mult ne justificam ca e oarecum normal sa cadem, constiinta, in ciuda primaverii vesela incepe sa ne intristeze. Ne intristeaza enorm. De ce ? Pentru ca nu e bine. Si noi stim bine asta, simtim. Si daca inca nu stim vom vedea si vom simti toti.
E paradoxal cum primavara ca anotimp e asa vesela, nu o poate nimeni schimba iar aceasta primavara, aceasta dorinta nebuna a noastra de a pacatui se termina printr-un mare regret.
Ce e de facut? Sa spunem stop. E greu, e teribil de greu. De foarte multe ori mi-am promis si eu sa zic asta si chiar am zis. Nu mi-a iesit de unul singur. M-am gandit la multe alte metode, le-am incercat. Degeaba. Si am ajuns la o concluzie, care dealtfel e si cheia.
Trebuie sa ne bucuram de tinerete cu toata inima, la modul frumos si curat al ei, iar cand simtim ca ne aprindem spre pacat sa il strigam pe Dumnezeu mai mult decat deobicei, pentru ca El sa ne prinda de mana si sa nu ne mai lase, iar daca cumva cadem, sa alergam apoi, tot la El si sa ne spovedim cu sinceritate si cu pocainta, caderea.
Finalul e o rugaminte catre toti. Cand veti citi aceste ganduri ale mele, sa imi spuneti, daca le impartasiti si voi cu mine, daca nu, de ce, si totodata sa imi spuneti ce ati gasit voi ca e de facut ca sa oprim primavara desfraurilor sa mai vina vreodata in viata noastra.
(Codrut)
Cristina
martie 6, 2009 @ 11:22 am
Draga Codrut,
Soarele are efecte pozitive asupra psihicului uman, dar si asupra corpului. Citeste: http://www.revistafelicia.ro/da_sanatate-faceti_o_cura_de_soare_in_luna_iunie!_1002242.htm
Si totusi… sa ne bucuram ca a inceput deja postul si deci mintea si toata fiinta noastra se indreapta catre Domnul. Atunci gindurile, caci cu ele ne luptam mai mult decit cu trupul patimitor, nu trebuie sa se concentreze pe relatii etc. Sigur, toti ne dorim sa fim iubiti. Dar nu putem oare sa ne gindim la ceilalti curat? Cred ca mass media ne ingreuiaza lupta, cu toate imaginile pe care le difuzeaza. De aceea, poate, e recomandat sa petrecem mai putin timp in fata TV-ului si a calculatorului in aceasta perioada.
Postul alimentar e inca un remediu, micsorind cantitatea de energie. Iar ce ramine… folosim pt servici si… mers pe jos 🙂
Post bun!
Andra
martie 6, 2009 @ 12:21 pm
poate ca totul incepe de la gandurile pe care le avem….
„cum ne sunt gandurile,asa ne este si viata…”
iuliana
martie 6, 2009 @ 12:29 pm
Nu pot sa intelg cum ai putut asocia primavara cu desfraul!De ce nu ai scris un articol despre primavara renasterii?
florinm
martie 6, 2009 @ 1:21 pm
Foarte bun articolul, foarte buna asocierea.
Iuliana, in aceasta asociere este vorba de fapt (paradoxal poate) despre antiteza bucurie-tristete, bucuria, betia pe care o ai atunci cand faci pacatul – si tristetea de dupa. Urmarile pacatelor sunt problemele pe care le avem, bolile, necazurile, supararile.
Codrut vrea sa spuna ca e minunata primavara, aduce bucurie, optimism, dar in aceasta feerie a simturilor nu trebuie sa neglijam atentia de a nu cadea in pacatele pe care le aduce bucuria, de a uita pedeapsa Domnului care vine dupa aceea. Acum poate ca nu se vad „roadele” pacatelor, dar mai spre toamna vietii, este foarte probabil.
Primavara poate fi a renasterii, bineinteles, daca din acest post iesim folositi sufleteste. Cu atat mai mare este bucuria, atunci!
admin
martie 6, 2009 @ 2:26 pm
Ca bine zici Florine!
viorelbr
martie 6, 2009 @ 2:43 pm
Mie imi place fotografia cu lalele!
felicitas
martie 6, 2009 @ 3:39 pm
Cred ca datorita faptului ca suntem pana la urma fiinte vii, suntem conectati vrem nu vrem la mediul inconjurator, adica vedem animalele din jurul nostru cum se pregatesc cu mic cu mare pentru ritualul imperecherii, care e hai sa nu fim ipocriti ceva deosebit in natura si in ciclul vietii. Problema e ca noi trebuie sa avem privirea orientata spre cer nu spre pamant, deci asa cum ai zis Codrut trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu cu tot sufletul si puterea noastra sa ne ajute El, pentru ca singuri nu putem, asta e suntem dependenti de El in sensul pozitiv suntem niste copii mici si prostuti care avem nevoie sa fim dusi de manutza de Parintele nostru cel bun adica insasi IUBIREA avand ca ultima statie Raiul. In ce masura reusim sa ne infranam sufleteste si trupeste numai Dumnezeu stie, important e ca noi sa nu dam drumul la manutza Lui. Alte metode mai bune nu sunt, dar nu trebuie sa le neglijam atata timp cat si ele ne ajuta, cred ca stim cu totii ca pacatul asta vine mai ales datorita imaginatiei noastre bogate
codrut
martie 6, 2009 @ 6:06 pm
Draga Iuliana, in gandirea mea, exista o foarte mare legatura intre primavara – anotimpul bucuriei, al veseliei, al placerilor, al florilor…si desfrau – senzatie ce ne imbie la placere si la bucurie trecatoare.
bianca
martie 6, 2009 @ 8:02 pm
dragut articolul..din suflet scris… In aceasta directie insa eu nu am multe de spus decat „minunate suntlucrurile Tale, Doamne!”.. si ca Ii multumesc pt ca le-a facut asa, si Il rog sa ne ajute sa ne bucuram frumos de ele, curat si cu naturalete.
Inima buna, draga Codrut, si o primavara cu bucurie!
bviorik
martie 6, 2009 @ 10:15 pm
„ce ati gasit voi ca e de facut ca sa oprim primavara desfraurilor sa mai vina vreodata in viata noastra. „
draga Codrut, nu cred ca putem impiedica sa mai vina vreodata in viata noastra aceste trairi despre care ai scris mai sus, probabil nu ne-am mai numi oameni si am fi direct sfinti, asa cum primavara este un anotimp care aduce si optimism, eu cred ca ar trebui sa privim aceste caderi cu optimism, sa ne ridicam iar si iar( post, spovedanie), si din acest exercitiu sa iesim invingatori, sa trecem cu brio, adica cu sufletul impacat si sa ne putem bucura de acest anotimp minunat care aduce din nou culoare in vietile noastre.
„Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara.”[pablo neruda]
P.S.un post usor cu infranare si bucurie sufleteasc la toata lumea! Doamne ajuta.
Radu
martie 7, 2009 @ 2:40 pm
Post cu folos! IIS+HS DOAMNE + Ajuta NI+KA
Ana
martie 9, 2009 @ 4:54 pm
Gand la gand cu ce spui tu, aseara am citit despre desfranare din cartea parintelui Ilarion Felea „Spre Tabor” si am plans am plans de curatia pe care am gasit-o in istorisirile din vietile uno sfinti. In special m-a atins o maicuta de manastire:
Este vorba de Frevonia care din cauza ca nu a vrut sa desfraneze si sa se lase de Hristos, a fost pusa la anumite chinuri:
-a fost batuta pe moarte,
apoi asezata pe un gratar sub care ardeau carbuni
-apoi i se RETEAZA MAINILE si PICIOARELE
-I SE TAIE si SANII, si e parjolita cu faclii aprinse.
Dar ea toate le indura cu muceniceasca rabdare, pana cand in murmurele de groaza ale paganilor, calaul ii taie capul.
Sa ne rugam Domnului sa avem grija de trupul in care salasluieste Duhul Sfant. Va spun din proprie experienta ca Domnul indeparteaza de la noi ispitele trupesti. E munca multa, dar suntem ajutati.
Rugaciune continua. Sa dam Slava Domnului ptr trupul nostru!
codrut
martie 9, 2009 @ 5:53 pm
Este foarte frumos ce spui tu Ana. Mult ma mai bucur cand mai gasesc inca un tanar care gandeste asa.
violeta
martie 9, 2009 @ 9:49 pm
PRIMĂVARA… poveste…
De dimineața m-am trezit cu gând de primăvară, m-am pregătit și am pășit spre locul de muncă în pași de primăvară și când am ajuns, am inflorit ca o primăvară la intâlnirea cu câțiva colegi dragi. Era primăvară la mine în suflet până când au apărut valurile de gânduri, micile neplăceri de zi cu zi in urma contactului cu factorul uman… nu știu cu ce alt anotimp a fost înlocuită: vară, toamnă, iarnă, știu doar că m-am înnourat… să fi fost tot primăvară!?… Un curent rece m-a făcut să întorc capul și am zărit prin fereastra deschisă raze de soare : afară e primăvară! m-am inveselit.
Efectul primăverii asupra mea e unul optimist, aduce chef de joacă, de a zburda pe miriștea IUBIRII, până la urma sufletele tânjesc după asta, nu? IUBIRE! Și ce fel de iubire? un băiat si-o fată… NU! Iubire pur și simplu, față de oameni, animale, natură, adică față de creația Domnului. Primăvara ne readucem aminte de frumusețea ce ne-a fost dăruită.
”Primăvara desfrâului”? Anotimpul primăvara aduce și desfrâu? da, bineințeles, oamenii renunță la hainele groase, înlocuindu-le cu unele mai subțiri, mai mulate… și ne indrăgostim… zâmbesc… suntem frumoși și vrem să se vadă acest lucru… Și totusi, această ”primăvară a desfrâului” năvălește și când afară copacii inmuguresc, și când soarele dogorește sau cand frunzele se dau de-a dura in adierea vântului, dar și in timp ce săniuța Mosului alunecă voioasă spre casele copiilor cuminți.
Natura revine la viață doar primăvara, in schimb ”primăvara desfrâului” poate revenii in viețile noastre oricând, dacă nu există pază asupra gândurilor noaste, a faptelor noastre.
Cântecel: Vine, vine primăvara Se așterne-n toată țara Floricele pe câmpii Hai să le-adunăm copii!
Cu dragoste , vă îmbrățișez!
Doamne ajută!
Claudiu
martie 10, 2009 @ 9:18 am
Ce frumos! Ai dreptate Violeta, „primavara desfraului” e mereu prin sufletele noastre…
Codrut
martie 11, 2009 @ 10:24 am
Frumoase cuvinte Violeta. Apreciez sinceritatea, precum si limbajul tau. Te astept si pe viitor sa ne citesti articolele.
alystra
aprilie 2, 2009 @ 10:48 am
foarte adevarate cuvintele tale…si ma regasesc in ele…
Ce incerc eu sa fac este sa imi tin mintea ocupata cu altceva, sa ma bucur de primavara si de timpul frumos cu activitati care imi plac cum ar fi: miscare, sport, invatat, citit…nu stiu in ce masura reusesc, dar incerc.
Domnul sa ne lumineze mintea si sa ne dea intelepciune,dragilor!
anca
aprilie 2, 2009 @ 3:45 pm
Citind articolele voastre mi-a venit in minte acest verset:bucura-te tinere,in tineretea ta,fii cu inima vesela cat esti tanar si umbla pe caile inimii tale si placute ochilor tai;-)ar sa stii ca pt toate acestea Dumnezeu te va chema la judecata”.eclesiastul 11 cu 9.
…ar trebui sa ne ingrijim de „primavara curatirii” trupului si a vietii noastre,sa ne ridicam din pacat si sa ne dorim a ne pastra curati…foarte usor cadem dar Dumnezeu chiar si atunci ne intinde bratul iertarii si-al iubirii Sale;-)e noi depinde ce dorim a fi.Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa fim dupa voia Sa.Va doresc primavara in suflet indiferent de anotimpuri dau vreme si un soare cu raze de credinta,iertare si iubire sa straluceasca peste voi mereu!
Doamne ajuta!
florinm
aprilie 2, 2009 @ 9:20 pm
Am recitit articolul, am citit din nou comentariile, inclusiv al meu, si am observat un lucru.
Aproape ca n-a pomenit nimeni despre rugaciune, decat Ana.
RUGACIUNEA este cea mai importanta fapta buna, RUGACIUNEA, fratilor, este fapta care (ne) lipseste astazi cel mai mult, este fapta care dovedeste dragostea, atat fata de aproape, cat si de Dumnezeu.
Cand ma gandesc cum este omul astazi, cat de imprastiata are mintea – ba la serviciu, la scoala, la problemele de zi cu zi, ba la placerile lumesti, la divertisment, bagatelizand si banalizand totul, UNDE MAI ESTE LOC SI DE RUGACIUNE?
Fiti cu luare aminte la rugaciune…
mirunitza
aprilie 2, 2009 @ 10:11 pm
Ai dreptate Codrut,,de exemplu,eu abia astept sa treaca postul sa beau o cafea pe balcon si sa fumez o tigara [la mine nu se pune chestia cu iubitul ca sunt casatorita],dar,cum vine vremea buna ,vrei sa te simti bine,si ce dulce e pacatul…sa ne ajute Dumnezeu sa pacatuim mai putin…
florinm
aprilie 2, 2009 @ 11:02 pm
@mirunitza
Si mie – imi e teama ca odata trecut postul, sa nu reiau unele dintre pacatele la care renuntasem in timpul postului.
Ma gandesc la aceia care in timpul postului nu mananca „de dulce”, dar odata terminat postul, din cauza poftei cu care mananca bucatele (deci nu neaparat din cauza cantitatii prea mari) li se face rau si uneori ajung la spital…
Pentru ce am postit, daca nu pot sa imi opresc pofta? Imi dau seama ca astfel sunt dependent de ceva care ma duce spre pacat, sau sunt dependent chiar de pacat.
Asa am inteles si de la tine – ca ti-e dor de fumat. Dar asa cum ai renuntat acum, in post, nu te poti opri de tot? Pentru ca fumatul e un pacat.
Doamne ajuta si post cu folos!
mirunitza
aprilie 3, 2009 @ 11:45 am
asta e problema,ma pot abtine in post,dar gandul mi-e tot acolo,stiu ca fumatul e mare pacat,dar cred ca nu scap de acest lucru dracesc pe care eu singura l-am poftit sa intre la mine in suflet,va sfatuiesc sa nu puneti niciodata mana pe asa ceva,nu lasati sa intre cu voie ceva spurcat in templul lui Dumnezeu,care este corpul nostru…
ilie
noiembrie 30, 2010 @ 8:12 pm
Doamne ajuta
Toti avem nevoe de ajutorul lui Dumnezeu,dane Doamne multa putere pentru a ne pastra curati pina la venirea ta.