Primăvara desfrâului tânăr

23

4097642-mdA venit primavara; sau ma rog, e pe cale sa vina…si e atat de frumos. Toate par vesele: pasarile, animalele, natura, oamenii si intreaga creatura a Lui Dumnezeu. Tu nu simti cum ca recapeti asa deodata o pofta de viata, o dorinta de a reincepe sa visezi, sa planifici tot felul de lucruri pentru tine si pentru cei dragi tie? Nu esti mai optimist? Nu te simti mai puternic? Eu unul, da.

E frumos ca e asa pentru ca toate sunt din atotintelepciunea lui Dumnezeu. Si dupa iarna vine intotdeauna primavara si ca o dezghetare a inimii noastre spre frumos, spre curat, spre vesel. Dar mie mi se pare ca foarte strans legat de acest aspect, de primavara naturii, care este cat se poate de adevarat si perfect vizibil in viata noastra, este si o primavara a dorintei de pacat, a poftei de cadere, a optimismului cu care desfranam noi tinerii, primavara.

Eu unul traiesc cu o bucurie imensa atunci cand simt ca se apropie primavara, dar totodata stiu ca dupa ce se dezgheata zapada si trece frigul, imi va fi foarte greu. De ce? E foarte simplu. Pentru ca in aceasta bucurie a primaverii, in acest soare care ne mangaie cu razele sale, in pietele pline cu zarzavaturi, in pasarile vesele, in chipuri zambitoare si in tot ce face sa simtim ca e primavara…trupul meu se aprinde si spre pacat, cu mai multa inflacarare.

Nu simti la fel?

Si odata cu primavara cadem si noi mai usor, dar…aici e un dar..”primavara pacatului” ne si da o mai solida scuza a caderii. Adesea spunem: ”sunt tanar, am cazut, asta e, ma ridic”. Toate astea se intampla si toamna si vara, e perfect adevarat. Dar, primavara de regula suntem mai altfel: simtim mai mult nevoia de a avea un iubit, o iubita, simtim nevoia sa ne indragostim, sa iubim. Ce urmeaza? De cazut, stim cu totii cat de usor cadem, in ce fel, cu cine, de cate ori, asta tine de problema fiecaruia, dar ce urmeaza din toate astea?

„>Stiti prea bine si voi. Oricat de mult ne justificam ca e oarecum normal sa cadem, constiinta, in ciuda primaverii vesela incepe sa ne intristeze. Ne intristeaza enorm. De ce ? Pentru ca nu e bine. Si noi stim bine asta, simtim. Si daca inca nu stim vom vedea si vom simti toti.

E paradoxal cum primavara ca anotimp e asa vesela, nu o poate nimeni schimba iar aceasta primavara, aceasta dorinta nebuna a noastra de a pacatui se termina printr-un mare regret.

Ce e de facut? Sa spunem stop. E greu, e teribil de greu. De foarte multe ori mi-am promis si eu sa zic asta si chiar am zis. Nu mi-a iesit de unul singur. M-am gandit la multe alte metode, le-am incercat. Degeaba. Si am ajuns la o concluzie, care dealtfel e si cheia.

Trebuie sa ne bucuram de tinerete cu toata inima, la modul frumos si curat al ei, iar cand simtim ca ne aprindem spre pacat sa il strigam pe Dumnezeu mai mult decat deobicei, pentru ca El sa ne prinda de mana si sa nu ne mai lase, iar daca cumva cadem, sa alergam apoi, tot la El si sa ne spovedim cu sinceritate si cu pocainta, caderea.

Finalul e o rugaminte catre toti. Cand veti citi aceste ganduri ale mele, sa imi spuneti, daca le impartasiti si voi cu mine, daca nu, de ce, si totodata sa imi spuneti ce ati gasit voi ca e de facut ca sa oprim primavara desfraurilor sa mai vina vreodata in viata noastra.

 

(Codrut)

(Visited 8 times, 1 visits today)