Primele 10 mituri privind homosexualitatea
Una dintre cele mai importante inginerii psihosociale ale neomarxiştilor este să declare întreaga concepţie tradiţională privind lumea şi viaţa ca un ansamblu de prejudecăţi depăşite, retrograde, propunând în schimb o nouă înţelegere a lucrurilor, pretins ştiinţifică. De fapt, lucrurile stau chiar invers. Concepţia tradiţională este întemeiată pe o experienţă multimilenară, fiind verificată în timp, pe când ceea ce ni se propune nu are nimic de a face cu ştiinţa, ci poate doar cu falsa ştiinţă popularizată sau cu ştiinţa manipulării, fiind cu adevărat nişte mituri, nişte construcţii sociale ale postmodernităţii stângist-ateiste.
Astfel, ca şi în celelalte domenii, în cazul homosexualităţii se impun în opinia publică, prin mass-media, o seamă de mituri pe care se întemeiază aşa-zisa normalitate a acestei „orientări sexuale”. Într-o lectură a lui Peter Sprigg, expert in studii politice la organizaţia americană Family Research Councill (http://downloads.frc.org/EF/EF10F01.pdf), primele 10 dintre aceste mituri sunt următoarele:
Mitul nr. 1: Oamenii se nasc homosexuali
– Studiile demonstrează că nu există nicio dovadă că homosexualii s-au născut aşa (Byne şi Parson, 1993; Bailey şi colaboratorii, 2000; Stanton şi Yarhouse, 2007). Dimpotrivă, s-a constatat că homosexualitatea este cauzată de un complex de factori de mediu şi educaţionali (Peter şi Bruckner, 2002).
Mitul nr. 2: Orientarea sexuală nu se poate schimba
– Sute de studii certifică faptul că mii de oameni care manifestau un comportament sau o atracţie de factură homosexuală s-au schimbat in timp. Unii au întreţinut relaţii homosexuale numai inainte de vârsta de 15 ani (Robert şi colaboratorii, 1989; Gagnon şi Simon, 1993).
– O metaanaliză care a luat în considerare 30 de studii realizate între 1954 şi 1994 a ajuns la concluzia că 33% din homosexualii trataţi au devenit heterosexuali (Jones, 2000). Cel mai riguros studiu din punct de vedere al metodologiei folosite a investigat rezultatele terapiei de conversie prin credinţă – cu implicarea preoţilor şi practică sacramentală. Rata de succes a fost de 38% (Jones şi Zarhouse, 2007).
– Cea mai semnificativă dovadă privind întoarcerea la heterosexualitate a homosexualilor o avem de la psihiatrul pro-gay Robert Spitzer, care, prin chestionarea a 200 de persoane care trecuseră prin terapie, a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ceea ce înseamnă comportament, identitate, atracţie, excitaţie, fantasmare şi alte aspecte ale vieţii şi psihologiei unui homosexual (Spitzer, 2003).
Mitul nr. 3: Eforturile de schimbare a orientării sexuale le pot face rău homosexualilor şi sunt imorale
– Studiile confirmă contrariul. Din 800 de persoane care trecuseră prin terapia întoarcerii la heterosexualitate, numai 7,1% au afirmat că au suferit anumite probleme (J. Nicolosi şi colaboratorii, 2002).
– Analizând stresul psihologic, starea de bine spiritual şi alţi factori psihoemoţionali, Jones şi Zarhouse (2007) au constatat că nu există nicio consecinţă negativă a schimbării de orientare sexuală.
– La fel, Robert Spitzer, psihiatru pro-gay, a constat şi el că schimbarea este reală şi nu există nicio consecinţă negativă (Spitzer, 2003).
– Dimpotrivă, persistarea în modul de viaţă homosexual aduce cea mai mare suferinţă. În acest context, nu există nedreptate mai mare produsă unui om cu înclinaţie homosexuală decât aceea de a nu-l ajuta să se schimbe.
Mitul nr. 4: Homosexualii reprezintă zece procente din populaţie
– În realitate, mai puţin de 3% din americanii adulţi s-au autoidentificat ca homosexuali şi bisexuali (Lauman, 1994) – aceasta după peste cinci decenii de propagandă a homosexualităţii!
Mitul nr. 5: Homosexualii nu suferă de tulburări psihice într-o măsură mai mare decât heterosexualii
– În realitate, în rândul homosexualilor se înregistrează cele mai mari procente de boli mentale şi abuz de droguri- incomparabil mai mult decât în oricare alt grup din societatea umană.
– Un studiu din 2003 constată că, în rândul homosexualilor, se înregistrează cele mai mari rate de consum de diferite droguri, depresie, violenţă domestică şi abuz sexual în copilărie (Stall şi colaboratorii, 2003).
– Cea mai mare metaanaliză, realizată în anul 2008, care a avut în vedere peste 13.000 de articole pe acest subiect, compilând datele de la primele 28 cele mai riguroase studii, a ajuns la aceeaşi concluzie: lesbienele, gay-ii şi bisexualii au cel mai mare risc de tulburări mentale, ideaţie suicidală, consum de substanţe halucinogene şi autorănire deliberată (King şicolaboratorii, 2008).
– La aceleaşi rezultate ajunge, de altfel, şi GMLA – Asociaţia Medicală a Gay-lor şi Lesbienelor (Silenzio, 2010; O’Hanlan, 2010).
– Motivul invocat de homosexuali, că problemele lor psihologice s-ar datora stigmatizării la care sunt supuşi de populaţie, nu rezistă nici la cea mai simplă analiză, căci în ţări ca Olanda sau Noua Zeelandă, unde simpatia populaţiei atinge cele mai înalte cote, homosexualii se confruntă în cel mai mare grad cu consumul de droguri, probleme de anxietate etc. (Sandfort, 2001, Fergusson, 1999).
Mitul nr. 6: Comportamentul homosexual nu este periculos pentru sănătatea fizică
– Promiscuitatea sexuală, precum şi natura actelor homosexuale presupun un grad uriaş de boli cu transmitere sexuală şi alte boli grave (Bagdy, 2009; Kazal, şi colaboratorii 1976; Evans şi colaboratorii, 2007; Silenzio, 2010, O’Hanah, 2010).
Mítul nr. 7: Copiii crescuţi de homosexuali nu sunt diferiţi de ceilalţi copii, crescuţi de heterosexuali
– Studiile arată clar că cel mai bine dezvoltaţi sub aspect psihosomatic sunt copiii născuţi şi crescuţi de părinţii naturali (Moore şi colaboratorii, 2002; Pruett, 2000; Hunter, 1997).
– Copiii educaţi în casele homosexualilor se confruntă cu o mulţime de probleme, în primul rând psihologice, dar şi sociale (Sarantakos, 1996; Regnerus, 2012).
– Există şi studii făcute de homosexuali care încearcă să mascheze aceste probleme, însă acestea sunt marcate, după cum se arată în mai multe metaanalize, de o mulţime de erori metodologice (Lerner şi Nagai, 2001).
Mítul nr. 8: Homosexualii nu molestează copiii într-o măsură mai mare ca heterosexualii
– Pedofilii sunt, în majoritatea cazurilor, bărbaţi (Fisher, 1994).
– O treime din toţi copiii abuzaţi sexual de bărbaţi sunt băieţi. Ceea ce arată că un mare număr dintre homosexuali sunt pedofili (Freund, 1984; Freund şi colaboratorii, 1989).
– Mulţi dintre pedofili recunosc că sunt homosexuali (Erickson, 1988; Lauman şi colaboratorii, 1994).
Mitul nr. 9: Homosexualii sunt puternic dezavantajaţi şi discriminaţi în societate
– Cercetările arată că, de obicei, homosexualii au un nivel mai ridicat de şcolarizare decât populaţia generală (Robert şi colaboratorii, 1994; Barret şi colaboratorii, 2002).
– Cât despre venituri, studiile demonstrează că nu se poate nicidecum vorbi de un dezavantaj din acest punct de vedere (DeNavas-Walt şi colaboratorii, 2008; Badgett, 1998; Antecol, 2008).
Mítul nr. 10: Relaţia homosexuală este identică cu cea heterosexuală, diferă doar sexul partenerilor
– Studiile făcute chiar de homosexuali demonstrează că este mult mai puţin probabil ca un homosexual să-şi asume o relaţie pe termen lung decât un heterosexual (Sthrom şi colaboratorii, 2006). Iar dacă întreţin o relaţie stabilă pe termen mai lung, fidelitatea este foarte puţin probabilă (Xiridou şi colaboratorii, 2003; Lee, 2003).
– Relaţiile monogame aproape că nu există la homosexuali, în condiţiile în care, în jumătate dintre cuplurile afiate în relaţie de parteneriat civil, cei doi consimt să întreţină relaţii sexuale în afara cuplului (Solomon şi colaboratorii, 2005).
– Probabilitatea de despărţire este de trei ori mai mare în cazul homosexualilor şi de patru ori mai mare în cazul lesbienelor decât în cazul persoanelor heterosexuale (Kurdek, 2004).
– În cuplurile de homosexuali şi lesbiene, violenţa domestică este de aproape de două ori mai mare decât în cuplurile heterosexuale (Brand şi Kidd, 2009). Prin comparaţie cu heterosexualii, este mult mai probabil ca un homosexual sau o lesbiană să fie abuzaţi de către partener (Cochran şi Cauce, 2006).
(Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău – Fața nevăzută a homosexualității, Editura Christiana, București, 2014, pp. 17-20)
Doru
martie 11, 2015 @ 8:35 am
Nu inteleg, ce va deranjeaza la homosexuali? Oamenilor care aleg sa fie homosexuali pot fi atata timp cat nu ne afecteaza in vre-un fel, e alegerea lor, placerea lor, de ce sa o distrugem si sa-i marginalizam? Sunt peste 1500 de specii de animale la care s-a observat homosexualitatea, la om de ce nu ar fi? Nu vi se pare ciudat ca incercati sa opriti o traire universal valabila si promovati abstinenta in schimb care e contrar naturii?
Tare sunt curios de raspunsul dumneavoastra.
Multumesc.
Dan Tudorache
martie 11, 2015 @ 12:28 pm
Salutare domnule Doru (DoruSto)!
Răspunsul la prima întrebare îl găsiți chiar în cuprinsul materialului.
Cât privește imputata ”marginalizare” a homosexualilor, Biserica îi cheamă defapt la pocăință, la îndreptare și la viața în Hristos, în comuniune cu toți oamenii. Deci Biserica îi cheamă, la fel ca pe toți păcătoșii, la fel ca și pe mine sau pe dumneavoastră. Unii aud… alții se fac că nu aud.
Cât privește ”homosexualitatea” la peste 1500 de specii de animale, am contra-argumentat această bazaconie de nenumărate ori pe acest site și nu țin să mă repet întruna dar țin să precizez că persoanele care încearcă legitimarea morală a homosexualității pe baza ”standardelor” animalelor, atunci aceleași persoane sunt datoare să legitimeze și linsul în dos la oameni pentru că în virtutea aceleiași logici, există numeroase specii de animale care se ling în dos, iar câinii sunt exemplul cel mai elocvent. La fel, sunteți dator să apărați și poligamia (ce-ar fi să-i spuneți și soției despre ”minunata” viziune a poligamiei ori a ”swingu-ului”, că doar și animalele o ”practică”).
Deci, după optica dumneavoastră actul homosexual (adică folosirea rectului în scopuri sexuale) e o trăire ”universal valabilă” dar fecioria până la căsătorie sau monahismul sunt contra naturii.
Deci nu homosexualitatea este anus contra naturii (ori gură contra naturii, că homosexualii o practică și pe asta) ci fecioria până la căsătorie, cumințenia, fidelitatea, curăția sufletească, monahismul cu jertfelnicia lui. Ele sunt problema civilizației umane. De aici rezultă și implicația logică că bieții noștri înaintași… au fost aproape toți niște ”idioți”.
Domnule Doru, vă rog să le explicați viziunea asta și lui Sebi și Ștef, iar dacă vreunul din ei, când se va face mare va constata că are orientare homosexuală, să nu îndrăzniți să-i opriți ”trăirea universală”.
Doru
martie 11, 2015 @ 2:17 pm
Multumesc pentru raspuns.
Bine poate intrebarea trebuia sa sune cam asa: Cu ce va deranjeaza existenta oamenilor homosexuali? Nu vreau sa neg nici un mit, nu despre asta vreau sa vorbesc.
Din punctul meu de vedere exprimati doar intoleranta fata de acesti oameni cu pretextul de chemare la pocainta, iar asta ii face sa se simta respinsi de societate. Nu toata lumea considera ca are nevoie de aceasta pocainta, fiecare alege ce considera de cuviinta. Nu e necesar sa aratati cu degetul tu faci bine tu faci rau. Ceea ce este bine pentru dvs. poate insemna opusul pentru mine.
Nu apar pe nimeni, nici homosexualii, nici poligamia, nici linsul in dos. Or fi aceste practici imorale pentru unii sau morale pentru altii, ideea e ca atat timp cat nu ma afecteaza cu nimic nu inteleg de ce sa ma leg de ei, de ce sa-i pocaiesc? De ce sa le zic ca nu fac bine si sa le impun sa faca altfel, asa cum cred eu ca e moral? Vor sa faca schimb de parteneri sa faca, care e problema?
Ati inteles gresit sau m-am exprimat eu gresit. Cand am zis de abstinenta ma refeream in special la renumita malahie. Adolescentul nu doar ca trebuie sa astepte momentul casatoriei (ceea ce mi se pare un lucru de admirat si demn de lauda), dar nu are voie sa se autosatisfaca sau sa se uite la femei goale. Asta mi se pare o impunere gresita, lasati acel adolescent sa-si descopere corpul, nu-i creati frustrari. Daca vrea sa se infraneze pana la casatorie foarte frumos, daca nu e alegerea lui. El trebuie sa cunoasca ambele variante, cu avantaje si dezavantaje, decizia ii apartine.
Una din problemele civilizatie umane este tocmai crearea unei normalitati universal valabile, pe care observ ca o promovati. Nu exista o normalitate pe care trebuie sa o urmeze toata lumea, fiecare om e diferit, se comporta diferit, gandeste diferit, e „normal” sa fii diferit. De asta sunt culturi diferite, religii diferite, convingeri diferite, nu toata lumea trebuie sa se pocaiasca.
Viziunea descrisa de dumneavoastra e ceea ce ati interpretat din ce am scris. Nu consider homosexualitatea morala asa cum nu consider nici pocainta morala. Dar acestea exista si copiii trebuie sa constientizeze existenta lor, iar daca ei vor alege una din doua sau pe amandoua cu siguranta nu o sa indraznesc sa-i opresc, va fi alegerea lor. Chiar o sa-i incurajez si am sa-i sustin indiferent de alegerea facuta. Singura credinta de care consider ca vor avea nevoie in viata asta e credinta in ei insisi si o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa le-o insuflu.
Cu respect,
Doru Stoica
sdaniel
martie 11, 2015 @ 4:02 pm
@Dorusto
Ganditi-va ca societatea trebuie sa aiba un echilibru, o cale de mijloc. Evolutia societatii a avut loc datorita concurentei, de idei, de valori, de bunuri etc.
Ortodoxia Tinerilor (si alte organizatii ortodoxe) nu fac decat sa emita idei, pareri, opinii de reechilibrare a unei societatii tot mai desfranate si orientata catre placeri sexuale.
Pe logica de mai sus, bineinteles ca aveti tot dreptul sa contestati parerile emise de Ortodoxia Tinerilor (o mai fac si eu cateodata), dar nu este in regula sa contestati insusi dreptul acestora de emite opinii (bune sau rele). Asta ar insemna cenzura, in cazul de fata fara forta legala. Corect ar fi sa le demonstrati ca nu au dreptate cu cele 10 mituri (tema articolului).
O seara frumosa sa aveti!
Doru
martie 11, 2015 @ 8:12 pm
Sunt destul de sceptic ca voi reuși sa rezolv ceva dar dacă tot am intrat în horă, voi încerca.
Mitul 1. Sunt mari șanse să nu fie doar un mit datorită ”comutatorilor” genetici numiți epi-marks conform studiilor de aici:
http://www.sciencedaily.com/releases/2012/12/121211083212.htm
Mitul 2. Orientarea sexuală se poate schimba, super.
Mitul 3. De acord și cu eforturile de schimbare a orientării sexuale nu le pot face rău homosexualilor și nu sunt imorale. Dacă pacientul dorește poate apela și la soluția propusă de dvs., pocăința.
Mitul 4. Ok e doar un mit.
Mitul 5. O fi un mit nu contest. Nu am făcut nici un studiu dar majoritatea cuplurilor gay de care am auzit sunt foarte ok. Avem aici un exemplu http://adevarul.ro/life-style/parinti/homosexualitate-normalitate-i-parintii-1_52ed3edbc7b855ff56fdc869/index.html
Consider totuși acest mit important pentru promovarea convingerilor dumneavoastră deoarece generează frică. ”Dacă ești homosexual e posibil să suferi de tulburări psihice.” Da poate nu 🙂
Mitul 6. Comportamentul homosexual este periculos pentru sănătatea la fel cum și comportamentul heterosexual poate fi. Aici intervine educația sexuală. Trebuie fiecare individ să cunoască la ce riscuri se expune și să se protejeze. În modul cum ați prezentat mitul nu-l pot contesta.
Mitul 7 nu e chiar un mit. Nu știu cât de clare sunt studiile menționate de dumneavoastră dar multe mărturii a copiilor crescuți în familie homosexuale demonstrează faptul că sunt perfect normali. De exemplu acest tânăr crescut de două mame care militează pentru anti discriminare.
https://www.youtube.com/watch?v=yMLZO-sObzQ
Mitul 8 la fel ca și mitul 5 are rolul de a sensibiliza lumea și a induce în eroare. Homosexualii sunt pedofili așa cu și heterosexualii pot fi pedofili.
Mitul 9 e un mit 🙂
Mitul 10 nu contest. Aceeași scop cu mitul 5 și 8 cu mențiunea că la divorț ajung ambele cupluri și homosexualii și heterosexualii.
Miturile 5, 8 și 10 din punctul meu de vedere au ca scop discriminarea și a crea o intoleranță în rândul oamenilor pentru această minoritate.
Pentru o altă viziune asupra acestui subiect recomand cu căldură lecturarea celor 6 articole de aici:
http://adevarul.ro/life-style/parinti/homosexualitate-normalitate-i-parintii-1_52ed3edbc7b855ff56fdc869/index.html#
Dan Tudorache
martie 14, 2015 @ 12:44 pm
Bună-ziua domnule Doru!
Vă răspund cu întârziere din lipstă de timp, nu pentru că v-aș desconsidera în vreun fel.
În continuare vă voi răspunde la întrebările puse dar voi face și anumite obiecții la unele dintre afirmațiile dumneavoastră.
Așadar, [i]”Cu ce vă deranjează existența oamenilor homosexuali?”[/i]
La modul principial vorbind, nu ne deranjează existența oamenilor homosexuali ci a homosexualității pe care o practică. Una e omul, alta e practica.
La modul practic vorbind, homosexualii ne deranjează în măsura în care doresc răsturnarea valorilor creștine și a legislațiilor naționale, astfel încât să corespundă viziunii LGBT ( a se vedea parteneriatele și ”căsătoriile” homosexuale).
Deranjul nostru este același reflex al normalității ca și deranjul față de drogați, bețivi, violatori, hoți, golani și toți oamenii care au derapaje grave de comportament și care într-un fel sau altul afectează pe cei din jur. Ca și acestora, nu le contestăm dreptul de a exista și de a se bucura de drepturile cetățenești dar contestăm dreptul lor de a-și legifera patima.
V-ați exprimat punctul de vedere că am fi intoleranți față de homosexuali însă mi se pare că puneți etichete gratuite după marca ”Remus Cernea”. Repede, când nu ne convine opinia cuiva, punem ”ștampila” de ”intolerant”. Vă rog să demonstrați concret care ar fi această intoleranță a noastră față de homosexuali? Am aruncat cu pietre în ei? I-am scuipat? Am îndemnat la violență față de ei, fie ea și doar verbală?
Din contra, cei care acuză de intoleranță o societate creștină, pașnică, cum e cea românească (n-am fost niciodată cotropitori în istoria noastră, din contră) sunt intoleranții de profesie. Chiar zilele trecute s-a publicat pe site un articol despre (in)toleranță, noul slogan al dictaturii ”minorităților” sexuale, [url]https://ortodoxiatinerilor.ro/biserica-ortodoxa-romana-azi/20980-toleranta-sloganul-unei-noi-dictaturi[/url]
Și mai interesantă este afirmația [i]”Nu e necesar sa aratati cu degetul tu faci bine tu faci rau. Ceea ce este bine pentru dvs. poate insemna opusul pentru mine”[/i]. Afirmația este un excelent exemplu de relativism moral ce are și proasta proprietate de a se întoarce împotriva dumneavoastră. Dumneavoastră susțineți că nu este necesar să arătăm cu degetul ”tu faci bine, tu faci rău”, dar însăși afirmația dumneavoastră este o observație care arată cu degetul spre noi că nu facem bine să arătăm cu degetul. Practic ați practicat ceea ce tocmai acuzați (voalat) pe alții.
Mai mult, a spune că nu este necesar să arătăm cu degetul ”tu faci bine, tu faci rău” este o invitație la amnezie morală și o trimitere a rațiunii în șomaj. A nu identifica răul și binele în societate, a nu cultiva o scară de valori, a nu da soluții pentru problemele societății, înseamnă a lăsa societatea în descompunere. Or relativismul moral tocmai asta face.
Ați susținut că [i]”Nu apar pe nimeni, nici homosexualii, nici poligamia, nici linsul in dos”[/i]. În mod cert nu ați apărat poligamia ori linsul în dos (eu v-am conștientizat doar de implicațiile logice ale justificărilor homosexualității aduse de dumneavoastră din lumea animală) dar în mod cert ați apărat/justificat homosexualitatea prin pseudo-argumentele:
1. [i]”Sunt peste 1500 de specii de animale la care s-a observat homosexualitate a, [b]la om de ce nu ar fi?[/b]”[/i]
2. [i]”Nu vi se pare ciudat ca incercati sa opriti [b]o traire universal valabila[/b] si promovati abstinenta in schimb care e contrar naturii?”[/i]
Însăși faptul că ne chestionați dreptul de a vorbi pe seama homosexualității și că considerați intoleranță simpla exprimare a unor opinii, este o formă de apărare/justificare a homosexualității.
Eu acum sper că nu ne luați de proști, sperând că nu vedem cum v-ați schimbat discursul.
Apoi sunteți de părere că [i]”atât timp cât nu mă afectează cu nimic, nu înțeleg de ce să mă leg de ei, [b]de ce să-i pocăiesc?[/b]”[/i]
Voi începe să răspund în sens invers observației dumneavoastră. Ați întrebat retoric ”De ce să-i pocăiesc” cu trimitere la intenția și mesajul Bisericii. Afirmația conține însă o constrângere. Biserica nu pocăiește pe nimeni pentru că nu este Inchiziție. Nu saltă pe nimeni din casă, nu ”pocăiește” cu forcepsul, nu obligă. De pocăit (de îndreptat viața) se pocăiește fiecare om în parte, singur și nesilit de nimeni, ajutat însă de Biserică. Așa cum am spus în primul comentariu, ”Biserica îi cheamă defapt la pocăință, la îndreptare și la viața în Hristos”, pe toți homosexualii, la fel ca pe toți oamenii cu păcate. De asta se aud clopotele bisericilor: e o chemare la viața în Hristos pentru toți oamenii, pentru că toți avem greșeli, neputințe sau chiar patimi.
Acum, ajungând la prima parte a observației, ideea că ”nu mă afectează cu nimic” v-ați contra-argumentat-o singur prin recunoașterea cu jumătate de gură că Mitul 5 (legat de stabilitatea psihică), ”O fi un mit, nu contest” și că Mitul 6 (legat de sănătatea fizică) ”În modul cum ați prezentat mitul nu-l pot contesta” [defapt ați vrut să spuneți că nu puteți contesta argumentele noastre de desfiițare a mitului]
Domnule Doru, pe lângă faptul că v-ați exprimat ambiguu (inclusiv în formularea întrebărilor), faceți abstracție de studiile știițifice care arată cât se poate de clar că homosexualitatea este un atentat la sănătatea psihică și fizică a persoanelor implicate, ducând la profunde dezechilibre emoționale ori la infestarea cu boli grave precum SIDA. În cuprinsul materialului la care discutăm am făcut numeroase trimiteri la studii de specialitate ale unor instituții de stat precum ”US National Library of Medicine. National Institutes of Health ”, inclusiv la un material informativ din tabăra pro-gay, care singură își recunoaște riscurile grave de îmbolnăvire. În speranța că sunteți familiarizat cu limba engleză, redau pasaje din ceea ce susține asociația GLMA (Gay&Lesbian Medical Association), în acest material:
[i]”[b]That men who have sex with men are at an increased risk of HIV infection is well known[/b], but the effectiveness of safe sex in reducing the rate of HIV infection is one of the gay community’s great success stories [partea înflorită a lucrurilor n.m.]. However, the last few years have seen the return of many unsafe sex practices. While effective HIV treatments may be on the horizon, there is no substitute for preventing infection ”[/i]
În aceeași idee asociația GLMA recunoaște că la bărbații homosexuali riscul de transmitere a bolilor pe cale sexuală este de o rată mult mai mare: [i]”Sexually transmitted diseases (STDs) occur in sexually active gay men at a high rate. This includes STD infections for which effective treatment is available (syphilis, gonorrhea, chlamydia, pubic lice, and others), and for which no cure is available (HIV, Hepatitis A, B, or C virus, Human Papilloma Virus, etc.) ”[/i]
Aceeași asociație recunoaște că stilul de viață homosexual este direct legat de consumul/dependența de droguri: [i]”[b]Gay men use substances at a higher rate than the general population[/b], and not just in larger communities such as New York, San Francisco, and Los Angeles. These include [b]a number of substances ranging from amyl nitrate („poppers”), to marijuana, Ecstasy, and amphetamines[/b]. The long-term effects of many of these substances are unknown; however current wisdom suggests potentially serious consequences as we age ”[/i]
Aceeași asociație își asumă și faptul că homosexualii sunt expuși la un risc mult mai mare de depresie/sinucidere decât populația generală: [i]”[b]Depression and anxiety appear to affect gay men at a higher rate than in the general population[/b]. The likelihood of depression or anxiety may be greater[/b], and the problem may be more severe for those men who remain in the closet or who do not have adequate social supports. [b]Adolescents and young adults may be at particularly high risk of suicide[/b] because of these concerns. Culturally sensitive mental health services targeted specifically at gay men may be more effective in the prevention, early detection, and treatment of these conditions. ”[/i]
În fine, lista distructivității nu se termină aici, iar materialul întreg poate fi consultat aici: [url]http://www.mills.edu/diversity/topten-gay_men_should_discuss_with_healthcare_providers.pdf[/url]
Deci dacă ei singuri recunosc ce mod de viață catastrofal duc d.p.d.v al sănătății, cum veniți dumneavoastră și spuneți cu seninătate că [i]”…atâta timp cât nu mă afectează cu nimic”[/i]?
Pe lângă faptul că afirmația în sine este dovadă de egoism/individualism, mai arată și faptul că nu conștientizați pericolul homosexualilor/homosexualității asupra sănătății publice. Sida, sifilsul, gonoreea, chalmidia, sunt boli la care sunteți imun dumneavoastră și familia? Sau ar trebui cumva să legiferăm/încurajăm ori chiar să tolerăm un stil de viață fundamental greșit, și care ar pune (și chiar pune) sistemul sanitar în extrem de mare dificultate, prin consumare masivă de resurse financiare și umane? Știți cât costă tratamentele împotriva SIDA, sau a hepatitei? Știți că ele sunt suportate din banul public, adică din banul contribuabilului?
Am fost acum o lună cu copilul internat în spital pentru o urticarie alergică și patru zile de spitalizare cu tratament au costat 1325 de lei. Așa scrie pe biletul de externare. Patru zile de spitalizare și tatament, nu mai mult.
Închipuiți-vă ce costuri enorme suportă statul (defapt contribuabilii) pentru bolile grave precum SIDA, cancer (anal, testicular), hepatită și alte afecțiuni cauzate în mod direct de homosexualitate.
Știți câți copii, ca Sebi și Ștef stau prin spitale bolnavi de cancer sau alte boli grave și nu există fonduri suficiente pentru tratamentul lor? Prin urmare, să fie nevoit sistemul sanitar să redistribuie resursele copiilor și bătrânilor nevinovați astfel încât să ajungă și la cei care nu și-au găsit plăcerea în altă parte decât în gaura cu fecale?
Domnule Doru, pe blogul personal susțineți că de când v-ați despărțit de creștinism, pe lângă faptul că vă simțiți mai liber, ați dezvoltat o atracție mai mare spre știință. Iată domnule Doru, știința (psihologia, medicina) vă arată cu studii multe și grele că homosexualitatea este un stil distructiv de viață care implică: boli grave cu transmitere sexuală (SIDA, hepatită, etc), depresie și sinucidere, consum de droguri, etc.
Dacă nu credeți în mesajul Bisericii atunci credeți măcar în mesajul științei domnule Doru. Dacă nu lăsați conștiința să vă lumineze rațiunea atunci lăsați măcar știința pe care spuneți că o apreciați.
Dar în loc să ascultați măcar de glasul științei, dumneavoastră susțineți nici mai mult, nici mai puțin că dacă vreunul din băieții dumneavoastră va alege (deci recunoașteți că e vorba de alegere, nu determinare genetică) acest stil de viață [b]”chiar o să-i încurajez și am să-i susțin indiferent de alegerea făcută”.[/b]
Cu alte cuvinte, dumneavoastră, în eventualitatea unei astfel de opțiuni, veți încuraja copilul spre un stil de viață autodistructiv, care implică boli grave cu trasmitere sexuală, risc crescut de depresie și sinucidere și nu în ultimul rând dependență de droguri.
Dați-mi voie să spun că în acest caz dați dovadă de o incomensurabilă inconștiență ca părinte.
Vă rog să nu-mi înțelegeți greșit observația. Sunt convins că sunteți un tată grijuliu, care își iubește copiii și care e dispus la multe sacrificii pentru ei. Nu mă îndoiesc nicio clipă că le doriți tot binele din lume și că sunteți un familist convins.
Numai că dumneavoastră nu conștientizați implicațiile raționale și sociale ale renunțării dumneavoastră la creștinism. În mod cert ateismul v-a determinat să percepeți altfel realitatea din jur, dar în așa fel încât faceți abstracție de rațiune și de evidență.
Domnule Doru, deși dumneavoastră susțienți pe blogul personal că ”Îmi doresc să am copii raționali care să trăiască într-un stat laic înconjurați de oameni raționali.”, ați făcut afirmațiile acestea cu implicații logice catrastrofale pentru că v-ați trimis rațiunea și conștiința în șomaj.
Sunt însă convins că dacă ați fi pus în fața unor realități dureroase, v-ați schimba discursul cu 180 de grade. În realitate, dumneavoastră în niciun chip n-ați accepta ca Sebi ori Ștef să ducă un stil de viață distructiv precum cel homosexual. Să nu-mi spuneți că vă asumați, ba chiar încurajați ca ei să ajungă in situația de a fi bolnavi, depresivi sau drogați. Asta doar dacă nu vreți să o întreceți pe Madona în ”educarea” copiilor: [u]http://activenews.ro/iresponsabilitate-madonna-spune-ca-le-va-permite-copiilor-sai-sa-consume-droguri_1890232.html[/u]
Domnule Doru, eu nu cred că conștientizați ce înseamnă SIDA. Nici eu nu am conștientizat până acum câteva luni când a trebuit să merg cu copilul la București pentru niște investigații. Pronia lui Dumnezeu a făcut ca să am șansa să trec cu fiul meu pe lângă ”un cerșetor”, defapt o ființă răvășită, așezată culcat, în scobitura artizanală a unui bloc. Nici acum nu știu dacă era bărbat sau femeie dar mi s-a întipărit puternic în suflet: în mijlocul iernii stătea cu picioarele dezvelite, picioare care aveau răni deschise în carne vie. Pe cine n-ar apuca mila în atare condiții? Așa că am scos un bănuț din buzunar și i l-am dat fiului ca să-l dea năpăstuitului, să învețe și el compasiunea și mila față de oameni. Și sufletul acela chinuit, a prins bănuțul cu mare grijă spunându-mi să-mi țin băiețelul departe de el (sau ea?) pentru că are SIDA. Nu m-am temut de o posibilă infestare dar pe măsură ce am început să mă îndepărtez de acel suflet am început să mă simt ca ultimul imbecil. O stare de neputință că nu fac mai mult pentru acel om, că defapt nu am făcut nimic, că l-am abandonat ”în mila Domnului”.
V-am povestit toate acestea ca să conștientizați ce înseamnă SIDA, și stilurile de viață care duc la acest deznodământ tragic, să nu mai teoretizați cu inconștiență pe seama lor. A încuraja un stil de viață care cauzează/proliferează SIDA înseamnă a încuraja însăși boala!
Nouă creștinilor ne pasă de oameni domnule Doru. De toți. Aceasta este și educația pe care ați primit-o dumneavoastră și pe care acum o ”mitraliați” pe blogul personal fără să înțelegeți implicațiile sociale ale ateismului dumneavoastră.
Noi creștinii nu ne ascundem indiferența sub sloganul ”toleranței”. Ne pasă. Sau măcar încercăm să ne pese.
Domnule Doru, suntem concetățeni, sunteți gălățean ca și mine. În orașul în care locuim, există numeroși copii orfani plasați în cele câteva centre de plasament. Unul dintre acești copii abandonați de părinții lui, a fost și un suflet de om pe nume Bogdan. Lipsa de iubire din partea părinților, lipsa lor de protecție și lipsa de educație l-au determinat să ajungă infrractor și pușcăriaș deși n-avea nici 20 de ani de viață. În pușcărie a fost abuzat (poate încă din orfelinat?) și a ajuns homosexual. A apărut chiar la televizor, prezentându-și ”povestea de dragoste”. Acum are SIDA domnule Doru. Un copil ca și Sebi ori Ștef, a ajuns să aibe SIDA și să fie condamnat la moarte lentă pentru că nu a avut parte de iubirea și protecția părinților, nu a avut parte de o educație morală solidă. Puteți citi aici ”povestea” lui Bogdan, pe care Claudiu, celălalt administrator, l-a cunoscut personal:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/homosexualitatea/18883-homsexualitate-refugiu-pentru-cei-neiubiti
Vă rog domnule Doru, nu-i condamnați pe copiii dumneavoastră la același stil de viață distructiv, pentru că prin relativismul moral tocmai asta faceți. Și ceea ce v-a adus în această ipostază este tocmai ateismul. Uitați-vă în sufletul dumneavoastră, cercetați-vă și identificați cu onestitate motivul sau motivele pentru care ați întrat în conflict cu Dumnezeu. Pentru că nu religia, ci conflictul dumneavoastră cu Dumnezeu vă distruge familia.
Închei aici rugându-vă că dacă au fost cuvinte și observații care v-au supărat, să mă iertați. V-am scris cu cele mai bune intenții.
Aveți o familie frumoasă și vă doresc toată înțelepciunea de a o apăra și duce mai departe în unire, pace, bucurie, înțelegere și împlinire.
Vă salută cu respect un gălățean.
Doru
martie 16, 2015 @ 9:31 am
Domnule Dan,
Asadar va deranjeaza homosexualii pentru ca incearca sa-si castige un drept. Dreptul de iubire intre 2 persoane de acelasi sex. Nu stiu cum v-ati simti dumneavoastra sa traiti printre oameni care sa faca tot posibilul sa va distruga acest sentiment. Acei oameni lupa pentru un drept care nu e pe placul crestinismului…
Am trait in India 2 ani, stiu foarte bine ce inseamna saracia, boli etc. Secretul in abolirea multor probleme pe care le-ati mentionat consta in educatie, nu in impunerea unor concepte, in cazul de fata pocainta, crestinismul sau cum vreti sa-i spuneti, iar asta da dovada de INTOLERANTA.
Intradevar poate ca nu ar fi trebuit sa ma bag in discutia asta, acum arat si eu cu degetul catre voi ca nu faceti bine, ce e frapant e faptul ca nu puteti concepe ideea de dragoste intre 2 persoane de acelasi sex, Am cunoscut homosexuali, chiar foarte inteligenti dar nu indeaproape, mentionez ca observ tendinta de a interpreta dupa bunul plac. Promovati iubirea aproapelui dar depinde cat de aproape 🙂
Amnezie morala spuneti, nu stiu daca cunoasteti faptul ca avem o constitutie, o lege pe care trebuie sa o respectam, aceasta e formata in urma evolutiei umane. Voi nu faceti decat sa o infranati cu presiuni gen semnati pentru religia in scoala. Am castigat o batalie, etc. Oamenii ce incalca legea sunt constienti ca fac ceva imoral si totusi o fac, oameni foarte religiosi chiar si oamenii bisericii. Chiar si faptul ca nu eliberezi bon pentru o lumanare e imoral, dar la noi a devenit ceva foarte normal.
Nu am nici un interes sa aprofundez studiile dvs din urmatorul motiv. Urmatorul studiu demonstreaza ca oamenii religiosi sunt mai putin inteligenti decat ateii. http://www.independent.co.uk/news/science/religious-people-are-less-intelligent-than-atheists-according-to-analysis-of-scores-of-scientific-studies-stretching-back-over-decades-8758046.html
Sunt studii care arata ca oamenii religiosi sunt mai stabili psihic. Pentru mine sunt irelevante. La fel si cu bolile, SIDA poate face oricine atat timp cat nu constientizeaza pericolul, adica EDUCATIE. Daca aceste studii ar fi puse in lumina ceva gen, „Inainte de a intretine relatii sexuale ar trebui sa tineti cont si de urmatoarele studii. Specialistii recomanda prezervative” si mai stiu eu ce, comentariul meu ar fi fost „felicitari” 🙂
Ati citit titlul acelui document? Things Gay Men Should Discuss with their Healthcare Provider. Asta e atitudinea, la asta ma refer. Dvs prezentati, „uite ce patesti, nu face asta.”
Va sugerez sa nu va mai dati cu parerea in ceea ce ma priveste, nu stiti cine sunt si prin ce am trecut. Eu fac abstractie de ratiune si evidenta? Nu vreau sa va jignesc dar nu e nimic mai irational decat faptul sa crezi intr-un barbos care te vegheaza si iti asculta rugaciunile. Daca imi dati o singura evidenta rationala eu ma pocaiesc in urmatoarea secunda. Daca se poate cu demonstratii stiintifice ca despre asta vorbim.
Dvs priviti viata homosexuala distructiva si nu va ganditi de loc ca poate fi vorba de dragoste/iubire si practic vreti sa luati acest drept.
Consider o condamnare pentru copiii mei aceasta religie. Nu imi doresc sa ajunga credinciosi cum nu imi doresc sa am copiii homosexuali. Spun asta ca sa imi intaresc „relativismul moral” 🙂 De fapt d-zeu nu a existat niciodata pentru mine, nu am cum sa fi intrat vreodata in conflict cu el. Nimeni nu imi distruge nici o familie. Oricum nu imi place ca s-a discutat prea mult pe seama familiei mele care nu are nici o legatura cu subiectul.
Doru
martie 18, 2015 @ 12:52 pm
In ciuda eforturilor dumneavoastra de a combate aceasta „desfranare”, se pare ca evolutia socio-umana isi spune cuvantul si tot mai multi oameni sunt pentru aceste drepturi si sustin legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex. Cu aceasta precizare voi incerca sa inchei interventia mea aici. Succes maxim catre succes.
http://activenews.ro/cine-sunt-europarlamentarii-romani-care-au-votat-in-favoarea-casatoriilor-homosexuale_1891060.html
sharbinsk
martie 21, 2015 @ 11:21 am
[i]„In ciuda eforturilor dumneavoastra de a combate aceasta „desfranare”, se pare ca evolutia socio-umana isi spune cuvantul si tot mai multi oameni sunt pentru aceste drepturi si sustin legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex.”
[/i]
Nu se pot compara eforturile unor bloguri cu cele ale unor televiziuni de main-stream care au audiențe de milioane de telespectatori zilnic și care implementează politica dictată de curentele internaționale .
Nu mai menționez că se practică și linșaje împotriva siteurilor creștine prin trunchierea realității.
La asta se mai adaugă și cinematografia care are alte câteva milioane de vizualizări.
La ultimele prezidențiale, politicienii de stanga au prezentat un candidat pro-familie și pro-biserică, iar partidul actualului președinte a făcut parte dintr-o alianță care avea în titulatură cuvântul „creștin-”.
Candidata PMP încerca să câștige simpatie prin perindarea la diferite mănăstiri în perioada electorală.
Actorul Mircea Diaconu într-o emisiune electorală pt alegrea în Parlamentul European la A3 descria pitorescul peisaj dintr-o mănăstire în care a sărbătorit Paștele împreună cu familia sa.
[b]Este spre rușinea lor că una susțin în țară și alta votează la Brussels, dar e limpede că în țară există interes mare pro-familie tradițională și pro-biserică, altfel strategia lor electorală ar fi fost alta. [/b]
În Suedia nu s-ar fi mizat pe astfel de mesaje în mod cert.
Asta arată de fapt cât de influențabili sunt politicienii români când deturnează interesele unei țări care i-a votat.
[b]Nu este vorba de nicio evoluție socio-umană care să lase în urmă mesajul creștin atât timp cât Sfinții Apostoli au criticat traiul desfrânat în cetățile antice în care exista Democrație Participativă în adevăratul sens al cuvântului nu doar ca noțiune abstractă.[/b]
Culmea e că nici măcar anticii nu au prevăzut o căsătorie pentru astfel de cupluri, deși se citează modelul antic până la epuizare.
Mesajul creștin chiar dacă ar întâmpina 98% opozabilitate tot ar fi actual, pentru că Sfinții Apostoli și [b]primii creștini au fost în minoritate[/b] în secolul 1 după Hristos.
Criteriul de evaluare al calității mesajului creștin nu e doar răspândirea în rândul maselor ci fidelitatea transmiterii exact așa cum a fost el lăsat de Iisus Hristos – Sfinților din toată vremea.
Chiar dacă oamenii creștini ar deveni o minoritate de 2% de mâine, statul tot ar trebui să le apere drepturile, chiar și cel la exprimare, altfel ne-am scălda într-un totalitarism secularist care a folosit minoritățile sexuale și liber cugetătoare doar pentru a oculta percepția majorității și pentru a dezlănțui persecuții împotriva „adversarilor ideologici”.
Asta ar însemna o întoarcere la momentul 1919 sau 1948.
Sicmar
aprilie 19, 2016 @ 4:39 am
Mă ocup acum de mitul nr.4
I.
Încep cu o precizare a terminologiei pentru că așa cum este prezentat acest mit el este o exploatare a ambiguității cuvântului „homosexuali”.
Sunt trei concepte care operează în acest domeniu: orientarea sexuală (ce simte o persoană), identitatea sexuală (cum se autodeclară o persoană) și comportamentul sexual (ce face o persoană). Nu lungesc acest comentariu cu explicarea detaliată a diferențelor dintre ele ci recomand celor care nu le cunsc sensul primelor două să consulte wikipedia.
Care persoane sunt homosexuali? Cele de orientare homosexuală, cele cu identitate homosexuală sau cele care au avut comportament homosexual? Funcție de răspunsul la aceste întrebări procentul de homosexuali diferă semnificativ.
II.
II.1.
Conform cu broșura lui Peter Sprigg, referită de articol, procentul de 10% homosexuali este luat din volumul lui Alfred C. Kinsey, Wardell B. Pomeroy, și Clyde E. Martin, Sexual behavior in the human male.
http://gen.lib.rus.ec/book/index.php?md5=CB631307547C3F42D3EF6322A1708CAD
La pag. 651 găsesc textul referit: „10 per cent of the males are more or less exclusively homosexual (i.e., rate 5 or 6) for at least three years between the ages of 16 and 55.”. Aşa cum spune titlul volumului, acest text se referă la comportamentul sexual (eng. sexual behavior). „rate 5 or 6” se referă la scara Kinsey (vezi wikipedia), adică la homosexuali sau aproape homosexuali în comportament.
II.2
Procentul de „mai puţin de 3%” (mai precis 2,8%) evident, din însăși explicitarea lui, că se referă la persoanele care își asumă identitatea homosexuală sau bisexuală și el se găsește la pag. 305 în volumul la care face trimitere Peter Sprigg, Edward O. Laumann, John H. Gagnon, Robert T. Michael,Stuart Michaels, The Social Organization of Sexuality: Sexual Practices in the United States.
http://books.google.ro/books?id=72AHO0rE2HoC&pg=PA305&hl=ro&source=gbs_toc_r&cad=4#v=onepage&q&f=false
III.
În același tabel (8.2) din volumul lui Lauman & al găsim, pentru bărbaţi, procente diferite pentru cele trei categorii de răspunsuri la întrebările din prima parte a comentariului:
– comportament homosexual 9,1%
– orientare homosexuală: 7,7%
– identitate homosexuală și bisexuală: 2,8%.
Ce-i drept, nu mai găsim 10%, ca la Kinsey & al., găsim 9,1%!
Alte comentarii sunt de prisos asupra acestui mit.
Dan Tudorache
aprilie 19, 2016 @ 7:52 am
Salutare „Sicmar”!
Eu sunt de părere că întâi de toate ar trebui să te ocupi de tine însuți/însăți, dată fiind perioada în carere ne aflăm, dacă te pretinzi creștin(ă).
Dacă nu aspiri la această viziune de viață, atunci te anunț cu toată sinceritatea că nu ne interesează nicio discuție pe acest subiect, în această perioadă.
Suntem în postul mare, când creștinii se ocupă sau ar trebui să se ocupe de despătimirea lor sufletească cu atenție mai sporită decât în timpul anului.
Dacă suntem atenți la noi înșine, mai cu băgare de seamă, știm și ce preocupări să avem în perioada aceasta pentru folos sufletesc. Dacă pe tine te face mai bun ca om teoretizarea homosexualității, mai ales în această perioadă, nu este și cazul nostru.
Însă eu sunt de părere că această teoretizare atât de „amănunțită” și atentă la „detalii” de care ai dat dovadă trădează mai degrabă imfatuare intelectuală, decât vreo bună intenție.
Pe scurt, cele trei „concepte” enumerate nu sunt altceva decât copy&paste după conceptele ideologice ale agendei LGBTI.
Ai pornit de la premisa „ce simte o persoană” pentru a stabili „criteriul” definitoriu al sexualității umane, când defapt criteriul „tău” este unul absolut subiectiv și discreționar în ceea privește sexualitatea: „ce simte o persoană”. Criteriul definitoriu al sexualității este cel imuabil, obiectiv, adică cel biologic: ce sex are respectiva persoană!
Celelalte două concepte ideologice enumerate nu fac altceva decât să decurgă amândouă din primul, prin urmare sunt la fel de false:
a) fiecare persoană LGBTI își declară identitatea sexuală în funcție de ceea ce simte (în funcție de așa zisa orientare sexuală). Este logic și simplu ca bună-ziua.
b) comportamentul sexual, adică ceea ce face o persoană LGBTI, decurge din ceea ce simte persoana (așa zisa orientare sexuală).
Aceasta este adevărata ambiguitate: lipsa elementară de logică din ideologia cu ale cărei concepte vrei să „ne luminezi”.
Am răspuns cu mare îngăduință dar promit că nu voi mai da curs niciunul comentariu pe acest subiect în perioada postului mare și săptămâna luminată.
Există mii de subiecte frumoase, curate, înălțătoare, despre care să vorbim și cu care să ne delectăm împreună.
În plus, personal chiar nu simt nevoia să explic de ce perversiunile sexuale sunt perversiuni. Ține până la urmă de [b]orientarea noastră sufletească[/b] către cer sau către trup ca să înțelegem lucrurile acestea. Până la urmă aceasta este și marea diferență între creștinism și ideologia LGBTI. Cei din urmă și-au schimbat orientarea de viață într-una care este în primul rând împotriva propriei lor naturi umane.
Eu însă îți urez SUS INIMA FRATE!