Primul prezentator de reclame a fost diavolul
Trăim într-o lume materială, a consumului, a mall-urilor şi supermaketurilor. Viaţa noastră se desfăşoară de la promoţie la promiţie, fiindcă ni se inoculează tot timpul ideea necesităţii unor anumite produse, prin reclama care li se face.
Constat că emisiunile sau filmele nu sunt întrerupte de reclame, ci mai degrabă ele întrerup reclamele. Înţeleg că televiziunile sunt sponsorizate de unele firme, însă noi, telespectatorii, nu avem nici o vină. Ni se prezintă cutare brânză sau marcă de ulei pe care nici nu ştim ce pierdem dacă nu o cumpărăm. Recunosc că de multe ori am achiziţionat obiecte „lăudate” la televizor şi nu de puţine ori am fost decepţionată. Produse mult mai ieftine sunt foarte eficiente. De fapt, cred că tocmai din motivul că nu se vând prea bine sunt ” recomandate”.
Observ cu stupoare că fiecărui produs i se asociază un sentiment uman firesc, fără a avea vreo legătură, cu scopul de a ne identifica la nivel personal cu lumea materială, ajungând să spunem : „sunt ceea ce mănânc”. Am vazut de curând cum o anumită marcă de ciocolată este prezentată ca fiind „cu dragoste”. Sincer, nu văd legătura dintre acest sentiment minunat şi o bucată de ciocolată. Apoi, dulceaţa ei nu este aceeaşi cu profunzimea trăirii iubirii. Dar cîţi suntem atenţi la acest detaliu? Cumpărăm fiindcă am vazut că i se face reclamă şi trebuie să fie bun (ă).
Am văzut cu ochii mei că publicitatea are atâta impact asupra minţii încît fetiţa mea e numai ochi şi urechi în faţa televizorului imediat cum aude gingle-ul, cu toate că se juca frumos cu păpuşile.
Arhimandritul Spiridonos Logothetis , în sfinţenia sa, a văzut lucrurile mult mai clar şi socoteşte că primul prezentator de reclame în lume a fost diavolul. El a prezentat dulceaţa fructului oprit. A arătat frumuseţea, forma, dulceaţa, aroma mărului, încât Eva şi apoi Adam au fost înşelaţi , s-au lăsat conduşi de reclamă şi L-au refuzat pe Dumnezeu, mîntuirea Lui, raiul.
Istoria se repetă exact la fel cu reclamele care se fac astăzi. Sunt prezentate frumuseţea, gustul, confortul, calităţi pe care le are un bun material al lumii. Este frumos acesta, este important să ai şi tu, sunt importante cele pe care le-au creat oamenii şi firmele lor, însă nici un cuvânt despre Dumnezeu,Cel care toate a făcut.
Reclamele arată materia şi frumuseţea fără Dumnezeu , fără adevăratul lor Creator. Adesea, lucrurile materiale sunt legate de goliciune. De fiecare dată trebuie să vedem o femeie (sau un bărbat, dar mai rar, într-adevăr) sumar îmbrăcată, vorbind despre un praf de curăţat sau altă banalitate. Prin reclame, ni se prezintă un gen de pornografie, soft-care, subtilă, aproape insesizabilă, dar care conduce tot acolo: la păcat. Aproape toate reclamele au conotaţie sexuală şi sunt sigură că nu doar eu am observat asta.
Reclama frumuseţii e cea mai puternică armă a diavolului. El e „artist”. Are mare viclenie şi multă artă (lumini, culori, imagini), foloseşte o grămadă de oameni ca să construiască o reclamă : scriitori, regizori, muzicieni, trucuri şi foarte mulţi bani. Scopul lui este ca reclama să se adreseze slăbiciunilor omului, patimilor lui şi să le activeze.Exagerarea lucrurilor, a lumii, a frumuseţilor ei, automatizată,fără Dumnezeu, este cursa diavolului care duce la pieire, la distrugere.
Diavolul este tatăl minciunii şi ne lăsam uşor înşelaţi. Însă stă în puterea noastră să luptăm împotriva ispitelor lui. Nimeni nu ne obligă să stăm la televizor, să vedem ceva anume. Putem , foarte simplu, să schimbăm canalul. Slavă Domnului, există multe variante. Dar de multe ori pofta din noi ne îndeamnă să ne petrecem mult timp, preţios, privind spurcăciuni. Să evităm asta cât putem!
Evanghelia vine în sprijinul celor care vor să biruiască în acestă bătălie, întâi vizuală şi apoi spirituală, prin cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos:
„ Nu iubiţi lumea , nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume , adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rîmâne în veac”( I Ioan capitolul II, versetele 15-17).
Reclamele stârnesc pofta trupului („răsfaţă-ţi simţurile”, „pentru bărbaţi adevăraţi” şi alte exemple), pofta ochilor („doreşte-ţi mai mult”,”e timpul să ai şi tu”, „n-o împarţi cu nimeni”, etc.) şi trufia vieţii („pentru că meriţi”, „ai grijă de tine”). Aceste trei aspecte contravin voturilor monahale: castitatea, sărăcia de bună voie şi ascultarea necondiţionată.
Suntem liberi să alegem cum ne petrecm timpul nostru, cu sau fără Dumnezeu, în faţa televizorului sau la rugăciune . Însă să nu uităm să- I cerem Domnului , când mergem spre somn, odihnă sufletului şi trupului….
(Gabriela Tudor)
flinutz
decembrie 11, 2008 @ 8:23 am
Reclama are rolul ei. De pe urma acestei industrii isi castiga painea foarte multi oameni si sunt sigur ca este un bun lasat de Dumnezeu pentru a ne usura traiul tuturor.
Faptul ca este utilizata in mod gresit, sau in exces, sau ca exista si publicitate falsa, mincinoasa – asta este problema.
Alfred Nobel a conceput dinamita pentru a usura munca omului, pentru constructia tunelurilor, a drumurilor etc. si unde s-a ajuns a fi folosita?
Dan
decembrie 11, 2008 @ 2:54 pm
Intamplarea a facut ca tocmai astazi, in timp ce mergeam cu masina prin oras in interes de servici, sa sesizez un panou mare in care era prezentata o reclama la o marca de cafea (careia nu-i voi da numele). Panoul arata poza unei cesti cu cafea privita de sus, in care se vede foarte bine cum spuma de la cafea formeaza chipul (din profil) a doi tineri indragostiti care stau gata sa se sarute….si sub poza cu ceasca de cafea sta scris: „Cafeaua cu suflet”. Comentariile la acesta reclama cred ca nu-si au rostul pentru ca Gabriela a subliniat foarte bine in articol cum ne pacaleste diavolul la drumul mare. Sloganul „Reclama este sufletul comertului” il stie aproape toata lumea, dar daca comertul are un astfel de „suflet”, plin de conotatii sexuale, de viclenii in care se asociaza sentimente nobile si virtuti cu poftele si slabiciunile oamenilor, atunci inseamna ca este foarte grav, caci toti suntem picaturi din oceanul comertului. Desi suna comic faptul ca emisiunile si filmele au inceput sa intrerupa reclamele, situatia este chiar tragica intru-cat am sesizat, chiar si pe propria piele, cum televiziunile te dreseaza (la propriu) sa stai sa te uiti la toate reclamele, pentru ca din „intamplare” tocmai in momentele cheie ale unui film si mai ales cand este deznodamantul, atunci apar nesfarsitele momente de publicitate la care te uiti de nevoie….ca sa nu pierzi finalul mult asteptat.
flinutz
decembrie 11, 2008 @ 3:02 pm
Dan, ai scris, referindu-te la reclame, ca „ne pacaleste diavolul la drumul mare”. Dupa cum am vazut din ceea ce ai scris tu, pe tine nu te-a pacalit.
Deci pe cine pacaleste?
Reclama e sufletul comertului, e adevarat. Reclama cinstita a unui produs util, folositor omului, e sufletul comercializarii acelui produs. La fel si cu cea facuta unui produs precum tigarile. Deci care a fost primul? Produsul sau reclama?
Dan
decembrie 11, 2008 @ 3:11 pm
Gabriela, ai ridicat foarte bine problema faptului ca in reclame nimeni, niciodata nu face referire la Dumnezeu ca a facut toate lucrurile „bune foarte”. Totul se rezuma la exterior si promovarea „necesitatii” de a cumpara. Din punctul meu de vedere cel putin 70 % din reclamele care se fac la televizor si nu numai, sunt risipa de bani, energie, timp si tot ce inseamna resurse.
@Flinutz…ai zis ca de pe urma acestei industrii isi castiga foarte muti oameni existenta. Tu ai dreptate, dar nu ai dus ideea pana la capat. Banii, cheltuielile cu publicitate cine le plateste pana la urma? Evident ca aceste cheltuieli se reflecta in pretul final al produsului pe care il cumpara consumatorul de rand. Deci noi consumatorii platim toata publicitatea care se face, chiar daca nu vrem sa o vedem, atunci cand cumparam produsul. Oare cu banii acestia de reclame (care ne-au „violat” creierele) nu se putea face ceva mai crestinesc? Daca acest aspect pe care l-am relatat este doar partea economica a problemei ce sa mai vorbim de partea cu sexualitatea, vanitatea si celelalte lucruri pe care le inghitim prin reclame? In final sa traga fiecare concluziile privind „utilitatea” si „beneficiile” actuale ale reclamelor.
Balan Claudiu
decembrie 11, 2008 @ 3:15 pm
Nu cred ca exista reclame cinstite, toate te pacalesc, toate te duc in eroare, toate iti prezinta numai ce vor. Plus ca au si mesaje subliminale cu conotatii sexuale sau violente.
Promoveaza placerile si patimile, si nimic despre Dumnezeu sau suflet.
Reclamele iti arata ca totul iti este permis, ca a fi fericit inseamna ca A CUMPARA !
Dan
decembrie 11, 2008 @ 3:22 pm
@Flinutz…daca nu ma pacalit pe mine diavolul cu reclamele, atunci multumesc Domnului ca m-a ferit, dar daca nu am fost pacalit eu…asta nu inseamna ca nu sunt foarte multi oameni atrasi in aceasta avalansa de promovare a viciilor.
Poate ti se pare ca scriu prea dur, prea extremist, ca sa zic asa…dar eu nu ma refer la reclama ca definitie, scop oficial, ci la RECLAMELE DIN ZIUA DE ASTAZI. Pur si simplu modul in care sunt facute astazi, mesajele pe care le contin si pe care ni le imprima, frecventa cu care sunt utilizate, m-au facut sa ajung la concluzia ca ne pierd mantuirea….iar mantuirea celor din jur cred ca-ti este si tie una din cele mai scumpe comori ale inimii…care nu se negociaza. 🙂
flinutz
decembrie 11, 2008 @ 4:01 pm
Vreau sa va intreb ceva: daca eu pun un link pe blogul meu catre blogul vostru, este reclama, nu?
Conform a ceea ce ati scris voi mai sus, nu exista reclama cinstita (!?), deci am facut-o cu un interes ascuns.
Iata ca v-am dat un exemplu de RECLAMA pozitiva.
Nu vreau sa atac pe nimeni, dar cred ca a fi ortodox, in spiritul acestui cuvant – „ortodox”, nu inseamna sa fii panicat, speriat si in contra a tot ce-ti ofera viata. Cred ca trebuie sa fim IMPOTRIVA PACATULUI.
Deci eu cred ca nu reclama este rea, ci utilizarea ei intr-o directie gresita.
Balan Claudiu
decembrie 11, 2008 @ 4:12 pm
Si eu cred la fel, ca nu reclama este rea ci intrebuintarea ei. Problema este ca astazi nu mai sunt reclama cinstite.
flinutz
decembrie 11, 2008 @ 7:22 pm
Ce mai este cinstit astazi?
Cine mai vrea sa fie cinstit astazi?
Cine mai vrea sa fie sfant astazi?
Cum toate intrebarile de mai sus pot avea un raspuns datator de speranta, nadajduiesc ca si in afaceri mai sunt oameni cinstiti, care n-ar vinde produse proaste carora sa le faca reclama ca unora de foarte buna calitate.
Deci eu cred ca exista si reclame bune. Nu e totul pierdut 🙂
gabriela
decembrie 11, 2008 @ 7:51 pm
să urâm pacatul, nu păcătoşii!
fanitza
decembrie 11, 2008 @ 8:47 pm
reclama aceasta va fi şi mâine aici? tu vei mai fi?
aviva 🙂
Guest
decembrie 11, 2008 @ 8:54 pm
Omul ca persoana e vesnic, nu va disparea nicodata, nici dupa moarte.
flinutz
decembrie 11, 2008 @ 9:24 pm
fanitza, chiar daca tu spui intr-un articol de-al tau ca religia provine din superstitie, daca vei cauta sincer adevarul iti pot garanta ca il vei afla – la Domnul.
Atunci vei crede si ca exista Dumnezeu, si viata dupa moarte.
Cat despre reclama la Aviva, m-am convins :-))
adi
decembrie 12, 2008 @ 7:10 pm
Cam asta e scopul televiziunii, sa vanda produse. Fara publicitate se desfiinteaza, sau nu sunt urmarite de nimeni, ceea ce in final tot acolo duce. Un bun cunoscator al domeniului, Patrick Le Lay, preşedinte-director general la TF1, spunea: „Despre televiziune poţi vorbi în multe feluri. Dar, din perspectiva business, să fim realişti: la bază, meseria canalului TF1 este de a ajuta Coca-Cola, de exemplu, să-şi vândă produsul. Pentru ca un mesaj publicitar să fie perceput, creierul telespectatorului trebuie să fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este să-l facă disponibil, cu alte cuvinte să-l distreze, să-l relaxeze, să-l pregătească în pauza dintre două mesaje. Noi vindem companiei Coca-Cola timpul creierului uman disponibil.” Asa ca, intr-adevar, se pare ca reclamele sunt intrerupte de filme si emisiuni si nu invers.
DarkJade
decembrie 15, 2008 @ 3:18 pm
Reclamele nu au scopul de a spala mintea maselor! Trebuie privite ca un mijloc de informare si atat.
adi
decembrie 16, 2008 @ 11:11 am
Sigur ca da. „Si marota…” Scuze de reactie, dar nu pot fi de acord cu acest lucru. Poate un promo are scopul de a informa, dar si acolo e vorba de a viziona o emisiune, un film sau un program oarecare, deci audienta. Cat despre reclame, nimeni nu le face de dragul celor care le vizioneaza, ci pentru a vinde produsul caruia i se face reclama. Daca nu vinde, reclama e considerata proasta si e scoasa de pe piata. Din motivul asta probabil vedem foarte multe reclame in care subiectul nu are nicio legatura cu produsul (sexualitate, violenta etc.)
flinutz
decembrie 16, 2008 @ 11:24 pm
Din ceea ce a spus Patrick Le Lay, nu reiese ca reclamele sunt intrerupte de filme si emisiuni.
Poate ca la el in televizuina se fac emisiunile ca sa pregateasca privitorii pentru reclamele ce vor urma, dar la noi e cam greu de crezut asta… Nu-l vad pe Mircea Badea „ajustandu-si” discursul astfel incat eu sa fiu pregatit pentru pauza (?!?) – de fapt, emisiunea e facuta de asa natura, incat atunci cand vine pauza te relaxezi si e intr-adevar o pauza; reclamele nici nu poti sa le bagi in seama.
Nu stiu cum sta treaba cu emisiunile de tip „tradati in dragoste” si altele asemenea. Difera targetul emisiunii…
In mod sigur reclamele au efect asupra copiilor – stiu multi copii care fredoneaza, repeta reclamele, mai ales cele la produse pt copii – deci in cazul emisiunilor pentru copii e posibil orice…
adi
decembrie 17, 2008 @ 1:17 pm
Tocmai aici e ideea, de a te relaxa astfel incat in pauza publicitara sa primesti orice. Cat despre Mircea Badea, si la el, ca la orice de moderator de emisiune, rating-ul e cel mai important. Poate l-ai vazut deseori vorbind mare parte din emisiune despre rating-ul lui, comparativ cu cel inregistrat de Realitatea tv sau altii. Si adultii preiau sloganurile tv. N-ai auzit pe nimeni spunand, fiindca tot vorbeam de Mircea Badea: „Taim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”? La fel de usor se preiau si sloganurile din reclame.
bac
decembrie 25, 2009 @ 3:58 pm
Eu personal nu sunt atras de reclame. Majoritatea chiar nu ma atag, cateodata ma intreb pt ce sunt ele daca nu ma intereseaza ce e acolo.
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 6:43 pm
O reclama de-a dreptul scarboasa mi se pare cea la prezervative!!! In curand, se va face reclama si la vibratoare.Astea da reclame de-a dreptul…:| insa la ciocolata , la detergent, la masina de spalat.. e ok. hai sa nu devenim ridicoli cazand in cealalta parte si criticand tot ceea ce face omul.Intr-adevar omul creaza( evident cu puterea lui Dumnezeu) , dar tot omul distruge( ispitit sau nu de satana).Si ma refer aici la distrugerea propriu-zisa a trupului cat si a sufletului.