Primul vis cu tatăl meu, după ce a murit
La privegherea tatălui meu au venit mai multe rude, seara trebuind sa dormim câte 3 in pat şi să punem scaune lângă pat ca să ne întindem picioarele pe ele. Eu am dormit în sufragerie cu logodnica mea Andreea, şi cu mătuşa Adi. În dormitor au dormit mama mea Eugenia, bunica mea Maria şi mătuşa Ileana.
Dis de dimineaţă mama, Ileana şi Adi au plecat la cumpărături pentru pomana de înmormântare. Am rămas acasă doar eu, Andreea şi bunica mea. Dormeam buştean şi nu le-am auzit că pleacă.
Andreea a fost mai hărnicuţă decât mine şi s-a trezit prima. Când s-a ridicat din pat, m-a rugat şi pe mine să mă trezesc, dar eu am ridicat capul înspre ea şi i-am spus că vreau să mai dorm puţin. Apoi am lăsat din nou capul pe pernă. Andreea s-a dus undeva şi nu o mai vedeam de scaune (scaunele aveau spătar înalt).
Apoi exact în scena aceea, totul era la fel, aceeaşi luminozitate a soarelui, scaunele arătau identic, încât nu mi-am dat seama că visez. Pur şi simplu s-a continuat scena de când s-a ridicat Andreea, imediat şi cursiv.
A intrat tata pe uşă şi s-a aşezat pe un scaun lângă pat.
Mă privea cu atâta dragoste… Ochii îi luceau ca două diamante. Arăta foarte senin la faţă, tânăr şi răspândea pace. Nu mai arăta deloc îmbătrânit, alb în cap, cu părul aproape complet căzut, tras la faţă şi suferind, aşa cum arăta în ultima perioada de dinainte să moară, când era chinuit de cancer.
S-a uitat cu enorm de multă dragoste la mine încât efectiv m-am topit şi mi-a spus calm, cald şi blând:
– Hai, trezeşte-te, ca să îţi pui hainele de doliu!
(Tata murise cu o zi înainte, pe 3 iulie la ora 4:30 AM şi după dorinţa sa urma să fie înmormântat la mânăstirea Cozia. Trupul său fusese adus în bolniţa mânăstirii Cozia în aceeaşi zi, adică pe 3 iulie, şi eu fusesem acolo lângă sicriul său până seara târziu. Apoi am venit acasă şi pe 4 iulie dimineaţa am avut acest vis. )
Eu în vis ştiam că tatăl meu Dumitru murise şi că trupul lui era la Cozia, dar în acelaşi timp era aici viu lângă mine şi eu nu ştiam că visez. Totul era atât de real!
Aşa că i-am răspuns cu naivitate:
– De ce sa îmi mai iau hainele de doliu? Tu eşti aici! Te-ai făcut bine!
(Eu îmi dorisem enorm ca tatăl meu sa se facă bine şi mă rugasem foarte mult in ultimele luni ca el sa se vindece de cancer şi sa nu moară.)
El s-a uitat cald la mine, mi-a surâs, şi a dat uşor din cap în sens ca: „înţelegi tu…”. Atunci şi eu am surâs.
(Andreea care era în timpul acela în cameră m-a văzut că am surâs o dată în somn. Mi-a spus asta după ce m-am trezit. Ei nu îi venea să creadă că surâd aşa, după ce a văzut cât suferisem cu o zi înainte la moartea tatălui meu.)
În timp ce surâdeam şi mă uitam în ochii tatălui meu care luceau plini de dragoste şi la faţa sa caldă şi luminoasă, am înţeles în duh totul. Am simţit pace în inima mea.
Aşa că următoarea mea întrebare care mi-a izvorât din suflet a fost:
– Cum este acolo?
Tata mi-a răspuns:
– M-am întâlnit cu un înger.
Plin de curiozitate l-am întrebat:
– Cum arată îngerul? Cam cum e pictat în icoane?
El mi-a răspuns:
– E mult mai mult decât atât.
Apoi mi-a mai spus câteva lucruri despre înger încercând sa îmi explice cam cum arată. După ce m-am trezit am uitat ce mi-a spus exact. Ţin minte doar că în vis m-am uitat foarte nedumerit la el pentru că nu înţelegeam noţiunile pe care mi le explica şi nu mi-a vorbit foarte mult despre cum arăta îngerul. După aceea mi-a spus:
– Lucrurile astea chiar nu se pot explica în cuvinte.
Apoi a adăugat:
– M-am plâns îngerului că ăştia din Uniunea Europeana, masonii, trădătorii, încearcă să distrugă ţara noastră România, credinţa ortodoxă şi vor să distrugă omul liber. (Deci el se ruga pentru neamul nostru românesc şi îi cerea îngerului ajutorul.)
După aceea tatăl meu a adăugat:
– Să ştii că îngerul mi-a dat un fel de telefon mobil, dar nu este ca ale voastre. Are cu totul alt principiu de funcţionare şi are acoperire sub pământ şi peste tot. Eu am acces la toate reţelele voastre dar voi nu aveţi acces aici în reţeaua mea. Eu vă pot suna oricând pe voi dar voi nu mă puteţi suna pe mine.
(Tatăl meu a fost un mare inventator şi a fost foarte pasionat de tehnică. El avea un fel aparte de a gesticula şi o mimica a lui, atunci când încerca să îţi explice despre o nouă tehnologie foarte performantă, chiar şi vocea era aparte. Exact la fel a vorbit şi în vis despre „mobilul” pe care i-l dăruise îngerul.
Cu alte cuvinte am înţeles că tata a folosit aproximări şi referiri la lucruri din lumea materială, ca să mă facă să înţeleg un lucru duhovnicesc, şi anume că de acolo el ne poate vedea şi auzi pe noi, dar noi nu îl putem vedea pe el.)
Visul s-a încheiat atunci când am clipit în vis şi când am deschis ochii după ce am clipit, el nu mai era pe scaun. Chiar nu înţelegeam de ce nu mai era acolo. După câteva secunde am înţeles că mi se arătase în vis.
Dumnezeu să îl ierte şi sa îl odihnească în pace!
Dan Misailescu Panu (fiul)
5 iulie 2011, ora 00:50
Tata a scris nişte fraze pe care vreau sa le adaug aici.
Aşa le-a scris şi el cu roşu, galben şi albastru:
DUMNEZEU NĂDEJDEA ROMÂNILOR
Ortodoxia lumina iubirii
Tăria puterea credinţei
În naivitatea ei, inima românului nu poate fi niciodată înşelată
DUMITRU MISAILESCU PANU
PS: Fiul domnului Dumitru ne-a trimis o fotografie, spunând:
„Vă trimit o poză cu el. Lui i-a placut foarte mult muntele și de fiecare dată când urca pe varfuri îi plăcea să se urce pe o stâncă și să privească la fel ca un vultur în zări.”
SB
iulie 7, 2011 @ 6:33 pm
Ce impresionant suna 🙂 si eu ma mai „conectez wireless” cateodata cu cate unii adormiti dintre rudele mele, insa foarte rar si cu foarte putini. Cel mai impresionant in cazul meu a fost cand acum vreo 4-5 ani l-am visat pe un unchi de-al meu care a murit cand aveam 3 ani si care m-a iubit foarte mult. Si eu l-am iubit foarte mult, chiar daca multi nu ma cred ca inca mai tin minte secvente si trairi legate de el. La mine s-a intamplat ca, fiind racita, nu m-am dus la cimitir cu mama si matusa mea in acel an, intr-o primavara cand se facea nu stiu ce pomenire de morti, iar seara l-am visat pe acest unchi al meu ca era in spatele blocului lui, si isi tinea mainile la spate si se uita asa … meditativ in jur. Iar eu am alergat spre el si m-am oprit langa el nedumerita ca nu m-a intampinat cu bratele deschise sa ii sar in brate, asa cum obisnuiam sa fac cand eram copil. Si m-am oprit langa el si l-am intrebat ce face si mi-a zis „Uite…, am venit sa-mi vad nepoata” … Vrand parca sa il iau in brate l-am atins pe haina, dar el parea ca nu-mi impartaseste intentia si m-a intrebat ceva de genu, daca l-am atins. „daaaa”, i-am raspuns eu crezand ca am vreo sansa, insa mi-a intors-o zicand „nuu, nuu … ca eu vin de dincolo …” 🙁 Si atunci, in vis am inteles, si mi-am zis „uita-te cu atentie la fata lui sa iti aduci aminte detaliile fetzei, cum arata, sa nu uiti…” si asa am deschis ochii, cu imaginea lui… mi-e dor …
Micu Gerlinde
iulie 8, 2011 @ 11:51 am
Ce vis frumos…A vazut un inger! Pot sa va povestesc si eu ce-am visat cu tatal meu? Tatal meu a murit anul trecut in Duminica Invierii. Era de o luna in spital. Cu o saptamana inainte sa moara, am visat ca murise si l-am adus acasa. L-am asezat in camera lui in sicriu. Noi (mama si fratii mei) ne pregateam de inmormantare, dar eram foarte veseli. La un moment dat m-am dus langa sicriu si am vazut cum incepe sa i se miste pieptul, apoi s-a ridicat din sicriu si a iesit din el, si eu am strigat la ceilalti: „Tati a inviat!” si apoi m-am trezit… Alt vis: Tati era acasa si am inceput sa povestim. In vis stiam ca a murit dar eram vesela parca venise in vizita. A intrebat ce face baietelul meu, iar eu i-am povestit ce mai face. Apoi l-am intrebat cum e acolo? Iar el mi-a raspuns ca dimineata e undeva unde e plin de monstri urati, dar dupa-amiaza e liniste… Apoi eu i-am zis ca Parintele Serafim a scris in „Sufletul dupa moarte” despre vami si incercam sa-i explic in cuvintele mele…si alta data l-am mai visat cum vine acasa de la servici… Cand a murit tati, mama si fratii mei (eu eram acasa cu baietelul meu) i-au cumparat un sicriu aproape identic cu cel in care l-am visat eu, desi nu le povestisem visul…iar expresia fetei era aceeasi care o avea in vis, parca zambea. Tatal meu a fost prima persoana decedata pe care am vazut-o…
Laura Stifter
iulie 9, 2011 @ 2:04 pm
Foarte impresionantă experienţă… 🙁
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
Hristos a înviat!
Şi noi vom trăi veşnic împreună cu El!
Laura Stifter
iulie 9, 2011 @ 2:12 pm
Deosebit de impresionante şi comentariile! 🙁
Atunci când aveam 11 ani, a trecut la Domnul cea mai bună prietenă a mea, care avea 12 ani. 🙁 Era bolnăvioară de inimă de la naştere şi… a murit subit, atunci când se întorcea de la şcoală. Eram amândouă în clasa a VI-a, dar ea era mai mare decât mine cu un an, fiindcă părinţii mei m-au înscris la şcoală la vârsta de 6 ani, astfel încât am fost tot timpul cea mai mică din clasă.
Ce să vă spun? Deşi eram destul de mare (11 ani), nu prea înţelegeam ce se petrece… Nu ştiu, eram prea naivă pentru acea vârstă. Dar acest mod al meu de gândire excesiv de copilăresc de atunci m-a ajutat să nu sufăr, să nu rămân marcată afectiv după o astfel de experienţă. Înţelegeam că nu o voi mai vedea niciodată pe prietena mea Ioana… şi cam atât. 🙁
Dumnezeu să o odihnească în pace împreună cu sfinţii şi îngeraşii Săi!
baiasu silviu
iulie 10, 2011 @ 10:45 pm
Azi am primit un sms care m-a anuntat de trecerea in Lumea Dreptilor a D-lui Panu Dumitru Misailescu.Am ramas fara cuvinte,eu nestiind acest fapt.Domnul Panu a fost un Adevarat Roman,un om Original si Autentic cu o cultura generala vasta de unde puteai sa inveti multe.Il cunosc de multa vreme pe D-l Panu si ma leaga amintiri frumose de dinsul.Acum cind scriu aceste rinduri nu imi pot stapinii plinsul si as vrea sa cred ca nu este cu adevarat ca a murit.Regret enorm ca nu l-am vizitat inainte sa plece si sa mai ascult ce lucruri interesante spunea si cum gesticula incercind sa ma faca sa inteleg ce spune ,ma fascina si ma capacita intr-un mod absolut uluitor.Era un om al Bisericii,un Daco-Roman care a citit mult si care se comporta ca un adevarat Ortodox in timp ce impulsiona si pe altii sa faca la fel.
L-a iubit pa Parintele Balasa enorm si cind vorbea de dinsul si de alte lucruri … i se ridica parul de pe mina…
Pot spune ca este un model pentru mine,era coerent in gindire si exprimare.Im este dor de D-voastra Domnule Panu si nu va voi uita niciodata.
Dan, sa fi tare si sa ai nadejde in Hristos,tatal tau era mindru de tine si vorbea frumos de tine,te aprecia si asa cum ii semeni la fizionomie vad ca ii semeni si la celelalte virtuti ale lui.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace cu ceata Dreptilor.
Amintire Vesnica si Respect.
Edy
octombrie 21, 2011 @ 2:44 pm
Foarte impresionantă experienţă… 🙁
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
mi-as fi dorit sa am un tata ca al tau na asta e