Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu
Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!
Și orice crez de viață ai avea, nu se poate să nu-ți stea mintea-n loc ca să te întrebi: Cum e posibil ca istoria lumii să fie împărțită în două de un eveniment atât de banal ca nașterea unui prunc? Cum e posibil ca locul de referință al resetării timpului omenirii să fie un grajd de vite?
E scandalos pentru omul născut în secolul vitezei, în era informației și a super-tehnologiei, să se gândească că trecerea timpului se măsoară în funcție de un eveniment atât de banal. Și nu, nu bisericile, crucile de pe morminte s-au cărțile de cult reflectă cea mai vie prezență a acestui Iisus în timp, ci cotidiana măsură a timpului:
Ceasurile de prin dormitoare, de prin centrele orașelor sau de la mâinile managerilor au ca punct de pornire nașterea acelui Iisus din Betleem.
Laptopurile, serverele, iPad-urile și iPhone-urile la care citim, scriem și lucrăm zi de zi, au un ceas care ne arată continuu ziua, luna și anul care au ca punct de plecare nașterea acestui Iisus.
Temporizarea traficului din intersecții, orele de zbor ale avioanelor și cursele navelor maritime sau fluviale, cu datele lor de început și sfârșit, sunt în strânsă legătură cu nașterea acestui Iisus.
Programul de serviciu cu, cu ora de venire și plecare, are ca dată de referință nașterea aceluiași Iisus. Până și data nașterii noastre de pe cartea de identitate are ca punct de pornire data nașterii acelui prunc Iisus.
Deci este lesne de înțeles că tot ce se întâmplă pe axa timpului se măsoară ajungând până la Iisus (î.Hr.) sau pornind de la Iisus (d.Hr.), fie că ne place sau nu. Să luăm exemplul colierului ca să înțelegem mai bine situația omenirii: Mărgele prinse într-un fir cu două capete unite printr-o închidere specială. Mărgelele stau înșiruite pe acest fir, de la un capat la altul și nu pot întra sau ieși din fir decât prin acea închidere care desparte și unește firul. Tot așa și timpul are două capete, după începutul și sfârșitul omenirii. Pe axa timpului stau înscrise, precum mărgelele, toate faptele oamenilor, de la nașterea până la moartea lor. Dar nimeni nu intră în timp decât raportat la Iisus și nimeni nu iese din timp decât tot prin Iisus, cel care a despărțit firul istoriei în două. Tot ce facem în timp este în raport cu acest Iisus, singurul om care a tras timpul după sine.
Și toate acestea te fac să te întrebi cum a putut un prunc să schimbe într-atât de mult cursul istoriei încât să reseteze efectiv timpul? Nu au putut să facă o așa grozăvie nici geniile cu inteligența lor, nici bogații cu averea lor, nici împărații cu armatele lor, dar a făcut-o acest Iisus fără școală, fără avere și fără putere. Au tăiat împărații hotarele lumii cum au vrut, au despicat astronauții bolta cerului, au tăiat oamenii de la rocă până în diamant, numai timpul lumii l-a tăiat în două un prunc. Oricâte surprize a avut omenirea de-a lungul timpului, mai mare decât ruperea și măsurarea timpului prin nașterea unui Prunc nu a fost niciuna.
Cum ar fi putut un prunc să aibe un așa impact asupra omenirii încât i-a despicat măsura timpului în două dacă nu ar fi fost el însuși din afara timpului și stăpân peste timp? Oricine este în timp se supune implicit timpului și deci trecerii lui care înseamnă: îmbătrânire, moarte, degradare și uitare. Numai acest Iisus sfidează trecerea timpului de vreme ce prezența lui este atât de vie până astăzi, și pe cât trece timpul mai mult pe atât se vede că acest Iisus are Ceva care nu-i din timp. Și acest Ceva este firea cea Dumnezeiască ascunsă în carnea omenească.
Iisus este Veșnicia născută în timp, pentru ca oamenii să aibe timp ca să se nască în Veșnicie.
”Răsunetul tuturor oamenilor mari ai lumii a încetat odată cu zilele lor; și cine se mai gândește să moară pentru faima lor postumă? Dar după mii de ani, iată că numai în jurul lui Iisus își pun oamenii și astăzi problema pe viață și pe moarte ca în primele zile.
Numai Cineva, mai viu ca oamenii și care e cu adevărat un ideal nemincinos al omului, fiindcă ”El e același: ieri, azi și va fi în vecii vecilor”.” (Pr. Arsenie Boca)
(Dan)
catu
decembrie 23, 2011 @ 3:26 pm
Seara buna !
Va rog, imi spuneti si mie ce facem cu florile,salciile sfintite dupa ce s-au uscat ?
catu
decembrie 23, 2011 @ 3:27 pm
Multumesc !
Badea Patricia
decembrie 24, 2011 @ 11:09 am
Buna Catu!
Florile, salciile, busuiocul sfintite se ard pe un loc curat, nu trebuiesc aruncate. Eu de exemplu dupa ce strang mai multe, le duc la bunica mea care sta la curte ca sa le arda. 🙂
Dan Tudorache
decembrie 24, 2011 @ 7:47 pm
Sau ingropate in pamant. Mai este si varianta asta.
De Craciun va urez sa aveti inima primitoare ca ieslea in care s-a odihnit Pruncul Iisus acum doua mii si ceva de ani!
Laura Stifter
decembrie 24, 2011 @ 7:57 pm
Minunat articol!
Sărbători binecuvântate şi un an nou plin de bucurii!
Să trăiţi, alături de toţi cei dragi, bucuria sfântă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi, în anul ce va veni, Dumnezeu să vă umple inimile de bucuria harului Său şi să vă dăruiască tot ceea ce vă este cu adevărat de folos! Să aveţi neîncetat în suflete acea bucurie unică, pe care magii şi păstorii au simţit-o, atunci când L-au găsit pe Mântuitorul Cel mult aşteptat!
Vă îmbrăţişez întru Domnul cu mult drag,
Laura Stifter
Laura Stifter
decembrie 24, 2011 @ 8:02 pm
Zorica Latcu – Aşteptare
Mai vii si astazi? Mila iar Te poarta,
De sus, spre staulul din Bethleem?
Din lume n-ai cules destul blestem?
Iubirea Ta nici astazi nu e moarta?
Spre duhuri vii, cu ingeri de lumina,
Spre inimi vii cu stralucit alai,
Si-n iesle nu e nici un fir de pai,
E numai piatra goala, numai tina.
In tainite de inimi nu e pace,
Si frig ca-n duhuri nici in pesteri nu-i.
Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui
Si scutece noi n-avem din ce-Ti face.
Tu vii…Pogori in noi ca-ntr-o pustie.
Te-mpiedici in nisip din loc in loc,
Dar nu gasesti nici apa-n noi, nici foc,
Nici albe dobitoace ca sa-Ti fie
Tovarasi buni in drumuri tainuite
Si nici ciobani cu gluga de blandeti.
In noaptea noastra fara dimineti
Nu sunt carari de raze prafuite.
Nu si-ar gasi in noi, ca sa-i indrepte,
Nici magii steaua lor cu lung fuior,
Arhanghelii, venind din cerul lor,
Ar ingheta pe nevazute trepte.
Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va
Sa dea viata golului din noi?
Astept…In duh sunt ganduri cu noroi
Si moartea-si vantura in inimi pleava.
Laura Stifter
decembrie 24, 2011 @ 8:06 pm
Zorica Latcu – Intrupare
Din slava Ta cereasca Te coboara,
Spre Bethleemul sufletului meu
Si-n staulul smereniei, Fecioara,
Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.
Sa-L infasori in cantece de slava,
Ca-n scutece subtiri de bumbacel;
Si ca-ntr-o iesle plina de otava,
In pacea Duhului sa-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din alta zare,
Calauziti de focul alb de stea,
S-aduca nou prinos de inchinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor batrana
Tot aurul cuvantului istet;
Voi fauri din versul meu, Stapana,
In jarul gandului comori de pret.
Caldura rugaciunilor de seara
Va-nfierbanta cadelnitele reci:
Tamaia magilor va arde iara,
Cu fum de proslavire pana-n veci.
Si ca sa fie plina daruirea,
Voi presara in visteria lor,
Cu boabele de smirna grea, iubirea,
Cea fara de prihana si cu dor.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.
Maria Vicol
decembrie 25, 2011 @ 2:47 pm
Hristos s-a nascut!
Sarbatori binecuvantate tuturor !La multi ani ,sa va dea Bunul Dumnezeu putere si rabdare sa treceti peste toate incercarile vietii,multa sanatate ,smerenie si o inima curata ,plina de dragoste pentru Hristos!
Bucurati-va intru Domnul!
Badea Patricia
decembrie 25, 2011 @ 7:03 pm
Va doresc tuturor zile binecuvantate, pline de har, liniste si iubirea adevarata. Nasterea Domnului sa va umple sufletele de bucurie duioasa si de caldura! La multi ani!
Sus sa avem inimile!
Ludmila Doina
decembrie 26, 2011 @ 10:42 am
Un articol deosebit ! Multumim pentru el !
CRACIUN FERICIT TUTUROR !
[b]Pentru Tine Doamne[/b]
Pentru Tine Doamne
Florile-nfloresc
Pentru Tine noaptea
Stele stralucesc
Pentru Tine ploaia
Picura si canta
Si-n gradina cerne
Bucurie sfanta
Pentru Tine candeli
In altare ard
Tu la zile sfinte
Miruiesti cu nard
Pe copiii care
Osteniti de joc
Pe iconostase
Aduc busuioc
Langa Tine Doamne
Cei saraci se strang
Tie-ti cer iertare
Ochii care plang
Catre Tine Doamne
Plec genunchi smerit
Numai Tu Stapane
Nu mai parasit
Da-mi taria pietrei
Si din cerul Sfant
Picura-mi pe gene
Lacrimi ca sa plang
Picura-mi in suflet
Ranile durerii
Si pe buze pune-mi
Strajile tacerii.
Amin.
Albinuta
decembrie 26, 2011 @ 8:35 pm
Un articol foarte frumos si folositor ,sa aveti parte de Sarbatori cu multe bucurii duhovnicesti !La multi ani!
Crafcencu
decembrie 28, 2011 @ 7:41 pm
Acest articol poate pune pe ganduri pana si pe cel mai necredincios om.
Minunat!!!
Slava Tie Doamne !
Grigore Alexandru
decembrie 23, 2014 @ 6:46 pm
Ce frumos articolul!
[i],,Iisus este Veșnicia născută în timp, pentru ca oamenii să aibe timp ca să se nască în Veșnicie.”[/i]