Prin nașterea Sa, Iisus Hristos a împlinit cuvintele prorocilor din Vechiul Testament

Vă invităm să citiți gândurile înalte ale Sfântului Efrem Sirul despre Nașterea Domnului:

1. Această zi, Doamne, bucurat-a pe împărați, preoți și proroci, căci în ea s-au împlinit și înfăptuit toate cuvintele lor.

2. Căci astăzi Fecioara a născut pe Imanuel [Is 7, 14] la Betleem; cuvântul pe care l-a rostit Isaia s-a înfăptuit astăzi.

„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” [Is 7, 14]

3. S-a născut acolo „Cel ce numără în cartea Sa neamurile” [Ps 87, 6]; psalmul pe care l-a cântat David s-a împlinit astăzi.

4. Cuvântul pe care l-a rostit Miheia s-a făcut astăzi faptă; căci un păstor a ieşit din Efrata [Mi 5, 2] şi toiagul său a păstorit sufletele.

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel. El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.” (Miheia 5, 1-3)

5. „Iată o stea a răsărit din Iacob şi o căpetenie s-a sculat din Israel” [Nm 24, 17]. Prorocia pe care a rostit-o Valaam şi-a găsit tâlcuirea astăzi.

6. Lumina ascunsă s-a pogorât şi frumuseţea ei a răsărit dintr-un trup; răsăritul, de care vorbea Zaharia [Za 2, 5], a luminat azi Betleemul.

7. Lumina împărăţiei a răsărit în Efrata, cetatea împăraţilor; binecuvântarea pe care a rostit-o Iacob [Fc 49, 10] s-a împlinit astăzi.

„Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.” [Fc 49, 10]

8. Pomul vieţii aduce nădejde muritorilor [Pr 12, 3]; cuvântul întunecos al lui Solomon şi-a găsit lămurirea astăzi.

9. Un copil s-a născut astăzi şi I S-a dat numele „Minune” [Is 9, 6]; căci o minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un Prunc.

„Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.” [Is 9, 5-6]

10. Duhul S-a asemănat unui vierme [cf. Is 41, 14], pentru că zămislirea acestuia nu cunoaşte împreunare; preînchipuirea pe care Şi-o alcătuise Duhul Sfânt şi-a descoperit tâlcul astăzi.

„Nu-ți fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel.” [Is 41, 14]

11. Crescut-a înaintea lui ca o mlădiţă, o mlădiţă în pământ uscat [Is 53, 2], lucrul spus aici în chip întunecos s-a întâmplat în chip vădit astăzi.

„Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.” [Is. 53, 1-5]

12. Pentru că Împăratul era ascuns în Iuda, Tamar L-a furat din coapsele lui [Fc 38, 12]; astăzi a răsărit strălucirea frumuseţii iubită de ea în ascuns.

„Atunci a zis Iuda către Tamara, nora sa, după moartea celor doi fii ai săi: „Stai văduvă în casa tatălui tău, până se va face mare Şela, fiul meu!” Căci îşi zicea: „Nu cumva să moară şi acesta, ca şi fraţii lui!” Şi s-a dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei. Trecând însă vreme multă, a murit fata lui Şua, soţia lui Iuda. Iar Iuda, după ce au trecut zilele de jelire, s-a dus în Timna, la cei ce tundeau oile lui, împreună cu prietenul său Hira adulamiteanul. Atunci i s-a vestit Tamarei, nora sa, zicându-i-se: „Iată socrul tău merge la Timna să-şi tundă oile”. Iar ea, dezbrăcând de pe sine hainele sale de văduvie, s-a înfăşurat cu un văl şi, gătindu-se, a ieşit şi a şezut la poarta Enaim, care este în drumul spre Timna, căci vedea că Şela crescuse mare şi ea nu-i fusese dată lui de soţie. Şi, văzând-o Iuda, a socotit că este o femeie nărăvită, căci n-a cunoscut-o, pentru că îşi avea faţa acoperită. Şi abătându-se din cale pe la ea, i-a zis: „Lasă-mă să intru la tine!” Căci nu ştia că este nora sa. Iar ea a zis: „Ce ai să-mi dai, dacă vei intra la mine?” Iar el i-a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turma mea”. Şi ea a zis: „Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite”. Răspuns-a Iuda: „Ce zălog să-ţi dau?” Şi ea a zis: „Inelul tău, cingătoarea ta şi toiagul ce-l ai în mână”. Şi el i le-a dat şi a intrat la ea şi ea a rămas grea.” [Fc. 38, 11-18]

13. „Astăzi s-a culcat Rut cu Booz [Rut 3, 7], fiindcă a văzut ascuns întru el leacul vieţii; astăzi s-a împlinit dorirea ei, căci din sămânţa ei a răsărit Cel ce dă viaţă tuturor.

„Ducându-se deci la arie, a făcut toate cum îi poruncise soacra sa. Iar Booz a mâncat, a băut, s-a veselit inima lui şi s-a dus de s-a culcat lângă un stog. Iar ea a venit încetişor, şi-a făcut loc la picioarele lui şi s-a culcat acolo. Pe la miezul nopţii însă a tresărit el şi s-a ridicat; şi iată la picioarele lui o femeie culcată. Şi a zis Booz către ea: „Cine eşti tu?” Iar ea a zis: „Eu sunt Rut, roaba ta. Întinde-ţi aripa ta peste roaba ta, că îmi eşti rudă!” Zis-a Booz: „Binecuvântată eşti tu de Domnul Dumnezeu, fiica mea! Această de pe urmă faptă bună a ta este încă şi mai frumoasă decât celelalte, căci nu te-ai dus să cauţi oameni tineri, săraci sau bogaţi. Deci, fiica mea, nu te teme, îţi voi face tot ce ai zis, căci în toate părţile poporului meu se ştie că eşti femeie vrednică” [Rut 3. 6-11]

14. Bărbatul a dat vina pe femeia care a ieşit din el; astăzi ea l-a dezlegat de vină, născându-i-L pe Mântuitorul.

15. Pe Eva, maica [Fc 3, 20], a născut-o [Adam] bărbatul care nu s-a născut niciodată; vrednică de crezare e fiica Evei care acum fără bărbat şi-a născut Pruncul!

„Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.” [Fc. 3, 20]

16. Pământul feciorelnic l-a născut pe Adam, căpetenia pământului; iar Fecioara astăzi a născut pe [al doilea] Adam, Căpetenia cerului.

17. Toiagul lui Aaron a odrăslit şi lemnul uscat a rodit [Nm 17, 23]; simbolul/taina lui s-a lămurit astăzi: e pântecele feciorelnic care a născut.

„Iar a doua zi a intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale.” [Nm. 17, 8]

18. Ruşinat e poporul [iudeu] care-i socoteşte adevăraţi pe proroci! Dacă Mântuitorul nostru n-ar fi venit, cuvintele lor s-ar fi dovedit minciuni!

19. Binecuvântat fie Cel adevărat, Care a venit din Tatăl adevărat! El a împlinit cuvintele [prorocilor] celor adevăraţi şi ele s-au împlinit în adevărul lor.

(Imnele Nașterii și Arătării Domnului, Sfântul Efrem Sirianul, Editura Deisis, Ediția a 2-a, Sibiu, 2010, p. 15-17.)