Priveghere de noapte cu metania după rânduiala Sf. Paisie Aghioritul

Această priveghere de noapte a fost rânduită de Sf. Pr. Paisie Aghioritul viitorului Mitropolit Atanasie de Limassol, când a venit la el în vizită în tinerețe ca diacon la Chilia Sfânta Cruce din Muntele Athos.

Program bine chibzuit, care să te ajute să nu moțăi noaptea:

• o metanie de 300 de boabe zicând „Doamne Iisuse Hristoase miluește-mă!”
• 100 de boabe zicând „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluește-mă!”
• 300 de boabe pentru cei vii zicând „Doamne Iisuse Hristoase miluește-ne pe noi!”
• 100 de boabe către Maica Domnului pentru cei vii zicând „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluește-ne pe noi!”
• 300 de boabe pentru cei adormiți către Domnului nostru Iisus Hristos.
• 100 de boabe pentru cei adormiți către Maica Domnului
• 300 de boabe către cinstita Cruce a Domnului
• 300 de boabe cu „Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție!”

„Rugăciunea făcută cu metania este doxologie. Când vei termina o vei lua de la început.”

Iată mărturia întreagă:

Mărturia Mitropolitului Atanasie de Limassol: ,,Am mers la Stareţ în septembrie 1977, într-o zi de luni, în ajunul Cinstitei Cruci. Am bătut în uşă foarte de dimineaţă şi Stareţul mi-a deschis. Era foarte bucuros şi văzându-mă, mi-a spus: „A, bine că ai venit, diacone, căci mâine am hram. Vor veni cântăreţi, am comandat şi peşte bun. Ne mai lipsea un diacon. Acum, că ai venit, hramul este asigurat.” A mai spus şi alte glume asemănătoare. După aceea mi-a spus: „vei rămâne aici în noaptea aceasta.”

Ştiam că Stareţul nu găzduia pe nimeni la el peste noapte şi de aceea am tresăltat de bucurie când am auzit. Apoi am mers în bisericuţă, unde Stareţul m-a pus să fac curăţenie. Am aranjat Sfânta Masă, am şters praful, am măturat holul şi am făcut şi alte treburi. Înlăuntrul meu simţeam o bucurie foarte mare. La amiază am mers să mâncăm. A făcut ceai, a adus posmag şi varză sălbatică pe care a smuls-o din grădină.

Am fost foarte mişcat atunci când Stareţul a rostit rugăciunea „Tatăl nostru … ” Şi-a ridicat mâinile şi a rostit-o cu atâta simţire şi evlavie, de parcă ar fi vorbit într-adevăr cu Dumnezeu. După masă m-a dus Ia chilie unde m-am odihnit cam o oră. După aceea am făcut Vecernia Mică cu Rugăciunea.

Când am terminat, Stareţul mi-a spus: „Ascultă, diacone, acum vom face priveghere cu metania, iar dimineaţă va veni preotul să ne facă Sfânta Liturghie. Ştii să te rogi cu metania? Îţi voi spune ce să faci.” Şi mi-a făcut un program. Era un program bine chibzuit, care să mă ajute să nu moțăi noaptea. Mi-a spus să fac o metanie de 300 de boabe spunând: «Doamne Iisuse Hnstoase, milueşte-mă”. După aceea să făc o metanie de o sută de boabe către Maica Domnului. O metanie e tret sute de boabe pentru cei vii: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi». Şi o metanie de 100 de boabe la Maica Domnului pentru cei vii: «Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi». O metanie de 300 de boabe către Hristos pentru cei adormiţi. Şi o metanie de 100 de boabe către Maica Domnului pentru cei adormiţi. O metanie de trei sute de boabe către Cinstita Cruce şi după aceea una de trei sute de boabe cu «Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie».

Era pentru prima oară când auzeam despre un astfel de tipic pentru priveghere. Apoi mi-a explicat: „Rugăciunea făcută cu metania este doxologie. Când vei termina o vei lua de Ia început.»

Apoi mi-a spus: «Dacă vei auzi vreun zgomot, să nu te temi. Pe aici trec porci sălbatici, şacali etc.» M-a dus în arhondaricul mic şi mi-a spus că aproape de miezul nopţii mă va striga să mergem în biserică să citim rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie.

Adeseori îl auzeam pe Stareţ suspinând adânc. Din când în când bătea în perete şi întreba: «Ei, diacone, dormi? Eşti bine?» La ora unu fără câteva minute, după miezul nopţii, am mers în biserică. M-a pus în singura strană care era acolo şi mi-a dat o lumânare să citesc rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie. EI stătea lângă mine, în partea stângă şi rostea stihurile: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! » (La greci acest stih se rosteşte în loc de: „Inimă curată … ” şi „Nu ma lepăda de la fata Ta …”) De fiecare dată când spunea stihul, făcea şi o închinăciune până la pământ.

Când am ajuns la troparul: «Marie, Maica lui Dumnezeu… ” (îmi amintesc că numai atât am citit din tropar, după ce Staretul a spus: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu … ») am simtit ceva pe care nu pot să îl descriu şi m-am oprit. Atunci a început să se mişte candela de la icoana Maicii Domnului făcând o mişcare lină pe toată Iătimea icoanei şi întreaga bisericută s-a umplut de lumină. Vedeam atât de bine fără lumânare, încât Ia un moment dat m-am gândit să o sting.

M-am întors spre Staret şi I-am văzut că ținea mâinile încrucişate pe piept şi era aplecat până jos. A înteles că voiam să-l întreb ceva şi mi-a făcut semn să nu vorbesc. Am rămas în strană, iar Staretul stătea aplecat lângă mine. Simteam atâta iubire şi evlavie fată de Staret, încât aveam simtământul că mă aflu în rai.

Această stare a durat o jumătate de oră sau chiar o oră, nu am putut să-mi dau seama exact. Nu ştiam ce să fac. În mod inconştient am continuat să citesc rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie, iar când am ajuns la rugăciunea: «Din buze spurcate … », încet încet lumina s-a stins, după care a încetat şi mişcarea candelei. După ce am terminat de citit rugăciunile, am ieşit pe hol. Staretul m-a pus să stau pe un scăunel, iar el s-a aşezat pe un cufăr şi a rămas tăcut. După un timp, I-am întrebat:

– Părinte, ce a fost aceasta?

– Care?

– Candela. Cum de s-a mişcat candela atâta timp?

– Ce ai văzut?

– S-a mişcat candela de la icoana Maicii Domnului de la dreapta Ia stânga.

– Numai aceasta ai văzut?

– Şi lumina.

– Altceva?

– Nu am văzut nimic altceva. (Pentru ca Staretul să întrebe ce altceva am văzut, înseamnă că el a văzut ceva mai mult.)

– Bine, nu a fost nimic.

– Cum nu a fost nimic, Gheronda? S-a mişcat candela şi a fost lumină!

– Nu ai auzit ce se scrie în cărti, că Maica Domnului merge pe Ia toate chiliile monahilor să vadă ce fac? Ei, a trecut şi pe aici şi a văzut doi smintiți şi ne-a binecuvântat mişcând candela de la icoana ei.

După aceea Staretul a început să-mi povestească diferite experiente trăite de el. Mi-a spus cum a văzut-o pe Sfânta Eufimia, şi multe altele. Se schimbase toată dispozitia lui. Până dimineată mi-a vorbit despre lucruri duhovniceşti. La un moment dat m-a atentionat: «Ţi le spun acestea, diacone, din iubire, ca să te ajut, iar nu să crezi că sunt ceva.”

La ora cinci şi jumătate a venit preotul şi Staretul a voit să liturghisesc şi eu, dar nu aveam veşminte diaconeşti. Atunci mi-a adus un stihar vechi, un epitrahil pe care l-a făcut orar şi l-a prins cu nişte ace de sigurantă, a găsit şi nişte mânecute şi mi Ie-a pus pe mâini. Eram ca un măscărici, dar a fost cea mai lrumoasă Liturghie din viata mea. Am făcut un hram numai în trei.

Stareţul m-a ţinut la el până sâmbătă. Odată m-a trimis la Burazeri să-mi văd compatrioţii şi să rămân acolo până la amiază ca să mănânc. Altădată m-a trimis la Stavronikita tot ca să stau la masă, pentru că el la Colibă nu avea decât ceai şi posmag.”

Sursa: Viața Cuviosului Paisie Aghioritul, Cuviosul Isaac, Editura Evanghelismos, 2005, pp. 241-246.