De ce ne este ruşine să cumpărăm „second-hand” ?

Cred că noi românii ne ruşinăm să cumpărăm produse second-hand (la mâna a doua) iar această timiditate vine în principal de la magazinele de haine second-hand, în care mulţi dintre noi am ezita să intrăm. Înţeleg foarte bine pe cei ce refuză să poarte haine care le-au folosit alţii înainte, motivele fiind bine întemeiate medical şi psihologic, dar n-o să insist în acest articol pe hainele sh ci pe alte tipuri de produse.

Din familie am învăţăt că lucru nou e lucru bun şi n-are rost să te încurci cu vechituri că pâna la urmă ai să ajungi să-ţi iei tot ceva nou. Totuşi experienţa mea de viaţă, după ce am plecat din casa părinţilor mi-a arătat că lucrurile nu sunt chiar aşa.

Acum câteva săptămâni au venit în vizită la noi doi prieteni cu fetiţa lor. El este grec, ea este româncă şi locuiesc împreună în Scoţia. El este profesor la Universitatea din Glasgow iar ea, absolventă a unui doctorat, lucrând în domeniul cercetării tot la aceeaşi univeristate. Sunt tineri amândoi, foarte simpatici, inteligenţi şi cu un viitor frumos înainte, având venituri peste medie şi un mod de viaţă activ şi modern. Discutând împreună am ajuns să vorbim despre cum au amenajat camera fetiţei şi apartamentul în general. Am aflat miraţi că mare parte din mobilier inclusiv canapeau şi paturile le-au cumpărat second-hand de pe un site cu anunţuri. Au văzut ceva ce le place, au sunat proprietarul, au mers să vadă cum arată mobila, fotoliile, etc. şi le-au cumpărat.

Da, şi-ar fi permis să amenajeze toată casa cumpărând numai lucruri noi dar ne-au spus: „de ce să plăteşti dublu pe acelaşi lucru, pe care-l poţi găsi într-o stare foarte bună la jumătate de preţ.”  Da, nu toate produsele la mâna a doua sunt calitativ foarte bune, dar oferta este destul de mare şi căutând cu siguranţă vei găsi ceea ce vrei.

Un alt prieten de al nostru a cumpărat pentru fetiţa lui care urma să se nască în câteva zile, un pătuţ foarte frumos de pe okazii.ro, de la cineva din Bucureşti, el locuind în Galaţi. Poate mulţi părinţi ar sări şi ar spune că nu e ok, că trebuie să-i oferi copilului tău tot ce e mai bun şi de ce să faci rabat la calitate când poţi cumpăra ceva nou. Pătuţul pe care l-a cumpărat e mai scump decât un pătuţ nou de slabă calitate şi cu siguranţă îl va ţine mai mult, mai ales că proprietara i l-a vândut într-o stare foarte bună.

Acum câteva zile doi prieteni ai noştri ne-au oferit un scaun de baie şi un scan auto pentru fetiţa cea mică, pentru că ei nu le mai folosesc, copilaşul lor crescând mare. Dacă le-am fi cumpărat ar fi trebuit să plătim 7-8 milioane, ba chiar mai mult.

Poate ştiaţi, poate nu, 80% din produsele pe care le cumpărăm în maxim şase luni nu le mai folosim, aruncându-le la gunoi sau depozitându-le prin casă. De aceea una dintre cele mai mari probleme ale economiei de tip capitalist în întreaga lume este depozitarea gunoaielor şi reciclarea lor. Faţă de acum 10-20 de ani cantitatea gunoaielor a crescut incredibil de mult, din cauza consumului în masă foarte ridicat. Multe din produsele şi serviciile pe care le cumpărăm nu ne sunt de strictă necesitate, ci le cumpărăm pentru că le găsim la ofertă,  pentru că cele de acasă sau demodat, pentru că a apărut ceva nou, pentru că shoppingul e fun, şi din alte motive.

Nu susţin să consumăm doar produsele de strictă necesitate, dar cred că ar trebui să nu facem risipă. Gândiţi-vă că unii oamenii vor să-şi schimbe maşina nouă după 5 ani, hainele aproape în fiecare lună,  electrocasnicele la fel după câţiva ani, doar pentru că au apărut altele mai arătoase, dar care fac aproximativ acelaşi lucru. Marile companii vor scoate mereu noi produse şi le vor publicita în mass-media ca şi cum ar fi cele mai bune şi de neînlocuit, dar asta nu înseamnă că ceea ce spun este şi adevărat. Vor face şi vor spune orice doar să vândă.

A nu face risipă implică două condiţii esenţiale:

1. Să fim milostivi şi lucrurile pe care noi nu le mai folosim să le dăruim altora, în loc să le depozităm ani de zile prin balcon şi să se aşeze praful pe ele.
2. Să acceptăm să cumpărăm şi produse second-hand pentru că în felul acesta economisim bani pe care-i putem folosi pentru alte nevoi. Iar cumpărând astfel de produse îi vom ajuta şi pe cei care le vând.

Nu uitaţi că risipind cineva indirect suferă. Sunt oameni care stau cu şifonierele pline de haine iar alţii mor în stradă de frig. Unii au câte 4-5 case iar alţii dorm sub cerul liber. Unii au câte două calculatoare şi un laptop iar alţii şi-ar dori unul, chiar şi mai puţin performant. Alţii au sute de mii de euro în cont, iar alţii îşi întreţin o familie cu doi copii cu 6-7 milioane. Unii au sute de cărţi în bibliotecă şi le păstrează doar pentru că dă bine la imaginea casei, iar alţii n-au bani de manuale sau de cursuri pentru la liceu sau facultate.

Cele două condiţii esenţiale de mai sus ne ajută şi pe noi înşine şi pe cei săraci, defapt întreaga societate.

Evanghelia ne spune că după ce Mântuitorul a înmulţit cele cinci pâine şi cei doi peşti în pustie, apostolii au strâns 12 coşuri pline cu resturi de mâncare, tocmai pentru a nu risipi ceea ce au primit de la Dumnezeu. Astăzi sunt nunţi de sute de oameni la care se servesc câte 4 feluri de mâncare şi pentru că invitaţii nu le pot mânca pe toate, sunt aruncate la gunoi. Da, să ştiţi că săracii ar fi foarte bucuroşi să mânânce din platourile neatinse, ba chiar şi din cele începute, mai  ales că unii din ei mănâncă din tomberoanele de gunoi.

Pentru că noi am suferit în comunism astăzi încercăm să ne facem toate poftele, fără să ne intereseze nimic. Frustrările pe care le-am acumulat înainte de 1990 îşi fac azi văzute efectele. Totuşi atitudinea noastră nu este una morală şi nici corectă făţă de cei de lângă noi.

Este doar o problemă de mentalitate. Occidentalii îşi permit să cumpere lucruri noi dar totuşi cumpără şi la mâna a doua, pentru că au observat că din punct de vedere economic vor avea de câştigat.

Noi în plus faţă de motivaţia economică o avem şi pe cea creştinească: de a nu risipi şi de a-i ajuta pe cei ce sunt în nevoi.

Cred că pe parcurs ne vom schimba şi noi, forţaţi de împrejurările economice, dar poate şi din iubirea faţă de Dumnezeu şi oameni.

(Claudiu)