„Profesor universitar fără universitate”. O mărturie sinceră.

Multe sunt înţelesurile cuvintelor Mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt. 18, 20). Eu le-am trăit sub forma proniei şi a revelaţiei în tabăra de la Buşteni, organizată de Asociația Ortodoxia Tinerilor.

Ştiu că nimic nu este întâmplător, ci totul este proniator în creaţie. De aceea, este minunat când ţi se confirmă acest adevăr. Este conştientizarea maximă că suntem fiinţe vizitate de harul lui Dumnezeu, purtate prin viaţă providenţial pentru a culege din ea sensuri dumnezeieşti pe care să urcăm, ca pe o scară, la Marea Întâlnire cu El. Şi pentru că întâlnirea cu El este întâlnire cu ceilalţi („Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pefratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.” I In. 2, 20), ne strânge Dumnezeu în grupuri, grupuri de comuniune pline de viaţă din care să învăţăm valoarea iubirii dezinteresate, a dăruirii fără revendicare, a jertfei din dragoste, a relaţiei interpersonale prin care primeşti pe alţii în sufletul tău şi te laşi cuprins în sufletele altora.

Bineînţeles că pentru aceasta nu e îndeajuns prilejul sau ocazia potrivită. Mai trebuie ceva. Este nevoie de implicare totală, de disciplină în dialog, de iertare în avans, de acceptare a neputinţelor, de măsură în cuvânt, de susţinere în căderi, de rugăciune pe fundal, de disponibilitate permanentă etc, toate, reflex al unui mod aristrocratic la care se poate ridica viaţa omului străbătută de delicateţea iubirii dumnezeieşti. Acestea toate, pe rând şi deodată, sau întâlnit în tabara de la Buşteni prin concursul providenţial al tuturor celor prezenţi.

Personal, am ajuns în tabără în mod uimitor. Toate datele cotidiene conduceau spre neprezenţa mea, deşi fusesem invitat încă de la hotărârea organizării taberei. Însă, atunci când un singur om te doreşte sincer, universul întreg se mobilizează pentru împlinirea acesteia. Aşa că, la limită şi în mod surprinzător, m-am trezit în tabără. La fel s-a întâmplat şi cu ceilalţi, cum am aflat din povestea fiecăruia. Prin urmare, nu întâmplarea ne-a unit, ci purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru fiecare în parte şi pentru toţi laolaltă. M-am convins de aceasta nu ca de o informaţie teoretică, ci ca de un adevăr care-ţi îmbogăţeşte viaţa.

Am fost invitat în tabără pentru a susţine sesiunile de discuţii pe tema familiei creştine şi m-am întors acasă cu bucuria conştientă că graniţele familiei mele s-au lărgit. Din ea face parte acum fiecare suflet pe care l-am cunoscut acolo. Iar mijlocul prin care s-a realizat aceasta este revelaţia interpersonală de care ne-am împărtăşit cu toţii în mod nemijlocit.

Există o revelare a lui Dumnezeu înafara şi înlăuntrul nostru. Rezultatul ei este actul credinţei de care se bucură orice creştin. Deşi pare că raportul e invers, cuvintele Mântuitorului: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (In. 15, 16), ne îndreptăţesc peste măsură afirmaţia de mai sus. În acelaşi timp, există şi o revelare interpersonală umană, trăită ca reflex direct a celei dumnezeieşti. Mai bine zis, lăsându-ne pătrunşi de harul revelator al lui Dumnezeu avem puterea revelării interpersonale. Acest har reveletor creează prin credinţă şi iubire o disponibilitate şi o sensibilitate aparte. Este vorba despre puterea de a te deschide altora arătându-te aşa cum eşti şi, în acelaşi timp, de a primi pe alţii în viaţa ta, acceptându-i aşa cum sunt, cu toate tainele vieţii lor.

A-ţi aşeza sufletul în „braţele” altuia şi a primi în „mâinile” tale sufletul altuia este o mare taină. Este o atingere dumnezeiască din care eu mă deschid altuia nu impulsiv, nici brutal, ci delicat. Dar, mă deschid numai pentru că am fost atins de iubirea lui gingaşă, care m-a atras irezistibil. La rândul său, celălalt se deschide mie fiind copleşit de spontaneitatea şi delicateţea aprecierii mele, cu care s-a responsabilizat, văzându-mă atât de disponibil să mă deschid lui. Amândoi însă, avem acest curaj pentru că suntem susţinuţi de o putere nevăzută, care ne apelează pe rând şi deodată, sporindu-ne deschiderea, încrederea şi bucuria unul de altul. Este prezenţa nevăzută a lui Dumnezeu în noi şi între noi, care ţese neoboit relaţii treimice de dialog, ce rămân ampretate cu dor şi drag pentru tot restul vieţii şi pentru toată veşnicia.

În acest mod ne-am atins şi ne-am cunoscut în toate câte sau petrecut în tabăra de la Buşteni, motiv pentru care, deja ne este dor unii de alţii.

Peste toate, cu acest prilej, am primit răspuns şi la o atenţionare nejustificată pe care am primit-o din partea celor care îmi contorizează neiubitor viaţa. Fără vreun merit, am fost asimilat în această tabără cu apelativul de „dom‘ profesor”, deşi studenţilor şi foştilor studenţi prezenţi nu le-am fost şi nici nu le sunt profesor. Totuşi, remarc că prietenia în har nu nivelează identitatea, ci dimpotrivă o întăreşte. Aceasta întrucât, comuniunea în Dumnezeu nu este nicidecum colectivism. Ea este o putere unificatoare ce pune în relaţie de dragoste persoane diferite, care ştiu şi pot să se armonizeze fără pericolul pierderii identităţii. În acest mod am ajuns eu „profesor universitar” investit cu dragoste în acestă funcţie de studenţii care deşi nu-mi sunt discipoli îmi sunt prieteni, iar ei au devenit studenţii de suflet ai unui profesor căruia, unii, îi caută un post universitar. Mă dezic de cei din urmă şi prin dragostea „studenţilor mei” îi fac să mă invidieze, chiar dacă n-au de ce!

PS. Pentru cei care au fost în tabără. V-am promis o bibliografie minimă pe care din motive obiective (create de doamna Elena) nu v-am indicat-o la plecare.

Pentru tema Familiei creştine dezbătută în tabără:

• Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Efeseni.

• Paul Evdochimov, Taina Iubirii.

• Paul Evdochimov, Femeia şi Mântuirea Lumii.

• Părintele Tănase, Soţul şi soţia ideală.

• David C Ford, Bărbatul şi Femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur.

Pentru simplitatea ortodoxiei de care vă vorbeam:

• Stelianos Papadopoulos, Vulturul rănit.

• Stelianos Papadopoulos, Viaţa Sfântului Vasile cel Mare.

• Virgil Gheorghiu, Gură de Aur – atletul lui Hristos.

• Constantin Ciomâzgă, Lucrarea.

• Mersine Vigopoulou, Din Ţara lui Eu – Împărat în Ţara lui Tu – Împărat.

• Mersine Vigopoulou, Din Ţara lui Tu – Împărat în Împărăţia Cerurilor.

 (Gheorghe Butuc)