Progresul tehnologic determină un regres spiritual

Octavian Paler spunea în unul din ultimele lui interviuri că progresul tehnologic determină un regres spiritual. Poate părea paradoxală această afirmaţie, căci progresul tehnologic presupune descoperirea unor noi realităţi, lărgirea gândirii, înţelegerea mai clară a anumitor lucruri… Dar totuşi acest progres duce la regres. Oare de ce?

Mai corect ar fi aşa: progresul tehnologic duce la necredinţă ! Oare de ce?

Pe seama cui se pune acest progres ştiinţific? Sfinţii Părinţi ne învaţă ca totul este revelat, că ideile le primim de la Dumnezeu, deşi câteodată ni se pare că prin puterea noastră de concentrare le-am creat. Toată ştiinţa este revelată de Dumnezeu, toţi marii oameni de ştiinţă ai lumii au fost luminaţi de Dumnezeu care le-a „şoptit” toate marile invenţii… chiar dacă unii credeau sau nu în El, chiar dacă unii îl cunoşteau sau nu. Nimeni nu poate nimic  de la sine. „Fără Mine nu puteţi face nimic.”

Astăzi progresul tehnologic este pus pe seama oamenilor de ştiinţă, pe puterea lor de gândire, de creaţie, pe talentul lor, pe studiile lor… şi de loc pe seama lui Dumnezeu. Astăzi cultura modernă ne învaţă că centrele de cercetare ale marilor universităţi din lume aduc toate noile descoperiri iar companiile multinaţionale le implementează şi apoi noi beneficiem de ele. Vă zic sincer, mi-am dat seama că nici nu pot să respir fără Dumnezeu, că nici în picioare nu pot sta drept fără El. Am simţit asta în viaţa mea, am simţit-o când Dumnezeu şi-a luat puţin harul de la mine şi ma lăsat să văd cum e fără El.

Vă zic sincer şi nu exagerez, am înţeles că nici pe mama nu o pot iubi fără El, si nici pe oricine altcineva nu pot iubi fără El, eu nu pot nimic fără Dumnezeu, deşi de multe ori mi se pare că aş putea. Am scris mai multe articole pe acest site şi mi-au plăcut şi m-au făcut să cred că mă descurc şi că oricând pot scrie ceva frumos. Dar s-a întâmplat să-mi vină în minte o idee de articol şi când m-am apucat de scris n-am reuşit să scriu nici o propoziţie. Scriam ceva, ştergeam, iar scriam şi nu eram nemulţumit şi iar ştergeam. Nu-mi ieşea nimic, chiar nimic. Era ciudat. Eu eram conştient că pot scrie, că am scris articole frumoase…oare acum de ce nu-mi ieşea? Mă simţeam foarte neputincios, era frustrant….aveam o mie de idei în cap şi când mă puneam să scriu nu ieşea nimic…

Am înţeles atunci că Domnul Hristos îmi dă o lecţie, îmi arată pentru a nu ştiu câta oară că Eu fără El nu pot nimic. Îmi arată iar că deşi am făcut un lucru de 1000 de ori bine, a 1001 oară nu-mi mai iese dacă El nu-mi ajută.

Nu e om de ştiinţă în lumea asta care să fi născocit ceva de la el, care să fi ajuns la o invenţie prin brain-storming. Poţi să-ţi storci creierul ore-n şir dacă Dumnezeu nu te luminează n-ai să înţelegi nimic, n-ai să descoperi nimic, dacă lumina nu străluceşte în întuneric… Domnul Hristos înainte de a se înălţa la cer le-a spus ucenicilor că-l va trimite pe Duhul Sfânt care-i va învăţa toate:

„Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”

Toate înseamnă toate: şi ştiinţa, şi înţelepciunea, şi puterea, şi filozofia, şi prietenia, şi dragostea…

Astăzi într-o lume aşa materială în care copiii sunt învăţaţi la şcoală că lumea s-a făcut de la sine, că toate legile universului s-au creat din întâmplare, că oamenii descind din maimuţă, şi că totul a provenit dintr-un punct, e normal ca progresul ştiinţific să fie pus pe seama oamenilor. Fiecare nouă invenţie arată că omul e stăpân aici pe Pământ, că poate crea orice, că poate ajunge orice, de fapt că omul e independent, că nu e legat de nimeni. Fiecare inveţie făcută de om îl exclude pe Dumnezeu ca şi Creator a toate.

Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că Dumnezeu când a creat lumea a creat-o cu posibilitatea de a fi modificată şi prelucrată la infinit în diferite forme şi aranjări. Dar aceste forme şi aranjări, au fost lăsate de Dumnezeu ca posibile de la-nceput, şi toate legile universului contribuie la împlinirea lor, totul e creat ca să-i slujească omului. Când Dumnezeu a creat copacii a creat şi toate felurile de prelucrare a lemnului: casă, masă, scaun, mobilă, icoană, gard,  etc…

Astfel că cei care se fălesc astăzi asumându-şi meritele pentru anumite descoperiri tehnologice, se folosesc de legi ale universului date, se folosesc de toate plantele şi substanţele din univers, şi de miile de combinaţii posibile între ele, fară să zică de unde provin acestea, fară să Îl laude pe Dumnezeu care le-a creat în mod excepţional ca toate să meargă aşa bine.

Progresul tehnologic este un regres spiritual când omul îşi ia toate meritele, dar este o înnaintare spre Dumnezeu când fiecare descoperire ştiinţifică este văzută aşa cum e în mod real: o descoperire a lui Dumnezeu către oameni, o revelare a Lui către noi.

Iată cum Duhul Sfânt descoperă tuturor toate. Iată cum Dumnezeu Duhul Sfânt aşează pe fiecare în vocaţia sa:

„Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.

Iată un articol care vorbeşte despre telofonul mobil care ne scade credinţa în Dumnezeu:

Telefonul mobil – exemplu de regres spiritual

(Claudiu)