Promovarea Crăciunului cu 2 luni înainte de termen

Poate aţi observat că la televizor se difuzează deja de ceva vreme reclame cu atmosfera de Crăciun. În România nu era aşa până acum câţiva ani, reclamele cu zăpadă şi moşi crăciuni apăreau după 1 decembrie. Îmi spunea cineva că în Londra încep sărbătorile de Crăciun cu două luni înainte, se ornează oraşul cu luminiţe, magazinele îşi împodobesc câte un brăduţ, îl pun pe Santa în geam, dau drumul la melodii şi aşteaptă clienţii. Aşa e în tot occidentul. Toate aceste pregătiri pentru bani!, pentru vânzările imense care se fac în perioada Crăciunului.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la noi anul acesta. Cu cât vor induce mai repede oamenilor atmosfera Crăciunului cu atât pregătirea cadourilor va începe mai din timp, iar vănzările vor creşte.

Desigur că e frumos să mergi pe stradă în noiembrie, să vezi oraşul plin cu îngeraşi, cu steluţe şi brăduţi. E frumos să auzi clinchetul clopoţeilor, şi să vezi că totul în jur este deja în sărbătoare! Dar totuşi ceva nu e în regulă.

BRD derulează o campanie în aceste zile cu sloganul: „Sărbători prelungite, sărbători mai fericite!”. Din acest îndemn îmi dau seamă că ei oarecum se scuză că au pornit campania de Crăciun mai repede, dar pe o parte se îndreptăţesc că e mai bine, că ne bucurăm mai mult aşa.

Părintele Coman, profesorul meu drag de Noul Testament, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti ne spunea odată: „Cu cât este mai mică bucăţica de anafura pe care o luam la Sfânta Liturghie, cu atât o apreciem mai mult, şi avem credinţa că e plină de harul lui Dumnezeu. Cu cât bucăţica este mai mare, sau cantitatea pe care o mâncăm este mai multă cu atât percepem anafura mai mult ca pâine, decât ca pâine sfinţită.”

Prea multă anafură înseamnă pentru conştiinţa noastră doar pâine, ne amintim repede de gustul ei, nimic deosebit, o mâncăm în fiecare zi, o avem mereu la îndemână, suntem câteodată sătui de ea. Dar o bucăţică mică de anafură ne face să simţim mai puţin materialitatea ei şi mai mult influenţa harului asupra noastră.

Noi oamenii apreciem ceea ce nu putem avea, ceea ce nu ne este la îndemână şi uneori pare imposibil de dobândit. Sărbătoarea Naşterii Domnului, ţine trei zile într-un an. Trei zile din 365. Le aşteptăm mereu cu nerăbdare şi bucurie, şi le apreciem foarte mult tocmai pentru că sunt aşa de rare. Trei zile de sărbătoare,  de comuniune cu Dumnezeu, cu familia, cu prietenii. Trei zile speciale, cu o atmosferă unică, dumnezeiască. N-am inventat noi această sărbătoare, n-o putem repeta în cursul anului, pentru că nu este la îndemâna noastră acest lucru. Sărbătorim Naşterea Domnului pentru că Hristos a binevoit să se nască din Fecioara Maria pe 25 decembrie, un eveniment unic în istoria lumii. Dacă am încerca să sărbătorim Crăciunul şi în august n-ar avea niciun farmec pentru că în conştiinţa omenirii Iisus Hristos S-a născut la o dată precisă din an.

Încercarea de a crea o atmosferă de Crăciun cu două luni înainte de termen diluează atmosfera adevărată a Crăciunului. Dacă ar fi Crăciun tot anul, unde ar mai fi farmecul? Unde ar mai fi bucuria, şi unicitatea sărbătorii? Oamenii simt că bucuria aceasta indusă cu mult timp înainte e artificială, şi în timp nu vor mai percepe Crăciunul ca o sărbătoare aşa de specială, pentru că-l vor asocia cu ceea ce defapt nu este: cadouri, cumpărături, brad, luminiţe, moş crăciun, etc. Mai mult decat atat, aceasta prelungire artificiala a Craciunului nu face decat sa oboseasca la nivel psihologic pe cei care ii intra in joc. Atmosfera artificiala, oricat de fascinanta ar parea, nu face decat sa puna asupra mintii, presiunea de a te bucura de lucrurile exterioare, fara ca in constiinta si intimitatea ta sa simti o motivatie personala pentru aceasta. Aceasta atmosfera prelungita, este defapt mai mult o stare indusa si superficiala, decat una asumata personal si profund constientizata.

Bucuria şi taina mare a Crăciunului pe care o simt creştinii din lumea întreagă, an de an, are ca izvor naşterea Domnului din Fecioara Maria. Esenţa sărbătorii este Hristos Dumnezeu care S-a făcut om. Orice promovare a atmosferei de Crăciun fără legătură cu Hristos Cel Veşnic, va eşua în timp pentru că nu va avea consistenţă.

Taina sărbătorii este minunea care s-a întâmpla la Betleem şi nu fuga după cadouri sau pomul împodobit. Oamenii care percep Crăciunul doar prin prisma atmosferei create de reclame şi marile centre comerciale, vor fi la un moment dat dezamăgiţi. Promovarea cu două luni înainte de termen a acestei sărbători va avea efecte negative chiar pentru cei care fac asta pentru a obţine vânzări foarte mari. În timp vânzările vor scădea, pentru că sentimentul sărbătorii va fi banalizat, neavând la bază chiar esenţa ei.

Noi creştinii începem să ne pregătim pentru Naşterea Domnului la 15 noiembrie, odată cu începerea postului, dar n-o facem ca şi cum sărbătoarea a şi venit deja. Toată această perioadă până pe 25 decembrie e un timp în care lăsăm cele lumeşti, renunţăm mai mult la noi, şi înaintăm pas cu pas în Biserică spre marea sărbătoare, pentru ca atunci când va veni s-o înţelegem mai bine şi s-o trăim mai bine.

Pregătirea cu o lună-două înainte de Crăciun indusă de campaniile de marketing are ca scop doar banii şi îmbogăţirea. Pe când pregătirea de o lună în Postul Crăciunului a creştinilor are ca scop tocmai reversul: dăruirea şi renunţarea la sine.

(Claudiu)