I-a provocat Hristos pe răstignitorii Săi? Domnul pe Cruce i-a provocat pe oameni să trăiască în Adevăr!
În urma declarațiilor Papei Francisc cu privirile la atentatul din Paris de la sediul săptămânalului Charlie Hebdo: „este greșit să îi provoci pe alții insultându-le religia”, a apărut o reacție care oferă un contra-argument sub formă de caricatură: Dacă jurnaliștii i-au provocat pe cei de religie islamică, atunci și Hristos, Căruia voi vă închinați, i-a provocat pe cei care L-au răstignit.
I-a provocat oare Iisus Hristos, la violență, pe răstignitorii Săi?
Autorii caricaturii nu au înțeles câteva lucruri esențiale despre răstignirea lui Hristos:
1. Pe cruce este răstignit Dumnezeu-Omul Hristos, nu un simplu om. Practic cele două tabere în conflict sunt: oamenii: cărturarii și fariseii împreună cu o parte din mulțimea pe care au reușit s-o asmută împotriva Lui, și Dumnezeu.
Din start e ușor de înțeles că lupta este inegală: Dumnezeu Cel Atotputernic, Creatorul Universului, al soarelui, al norilor, al fulgerelor, al mărilor, Cel de Care ascultă vânturile, valurile oceanelor, mișcarea plăcilor tectonice, întunericul și lumina și pe de cealaltă parte oamenii, creați din iubire tot de El, fii săi, dragii lui copii. Ce mamă se luptă cu proprii ei copii? Ce tată puternic se luptă fizic cu pruncii lui de câțiva anișori?
Dumnezeu pe Cruce nu este perdantul unei lupte bărbătești, ci este tatăl cel bun care se lasă pus la pământ de copilașii săi, dându-le satisfacția că l-au învins. E simplu de înțeles că e un gest de iubire, nu de provocare.
2. În atentatul de la Charlie Hebdo au fost compătimite victimele, pentru suferința și moartea lor. Prigonit fiind, Domnul Iisus Hristos nu se plânge pentru suferințele îndurate, ci mai mult, pe drumul spre Golgata, fiind plâns de mulțime multă de popor și de femei, le-a zis:
„Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”(Luca 23, 28-31)
Văzându-L pe Hristos pe Cruce noi creștinii nu-i compătimim suferința, nu ne uităm cu milă ca față de un neputincios, ci ne mirăm de răutatea din noi oamenii, cu care și pe Dumnezeu L-am respins din viața noastră, și pe Dumnezeu L-am răstignit. Dacă pe Dumnezeu Cel fără de păcat L-am răstignit, atunci oamenilor în care vedem un adversar, ce le vom face?
Hristos Domnul e pironit pe Cruce nu de cuie, ci de iubirea Sa față de fiecare om în parte. Dumnezeu răstignit pe Cruce satisface pofta de sânge a tuturor celor Care-i resping iubirea și învățăturile, și în același timp oferă sângele Său ca izvor de iertare și curățire de păcate pentru întreaga lume.
Crucile de pe turlele bisericilor sunt mărturie unei lumi întregi că Hristos Domnul nu se va da jos de pe Cruce până ce ultimul păcătos nu se va pocăi! Crucile pe care le vedem peste tot în societate sunt aduceri aminte că Dumnezeu este astăzi încă respins de oameni.
Prin urmare, a-L plânge pe Hristos Cel Răstignit este o nevedere a păcatelor din noi. Când îți vezi păcatele îl lauzi pe Dumnezeu pentru răstignirea și Învierea Sa cea pentru noi.
Libertatea de exprimare susținută ca motiv pentru a-i insulta pe alții este o metodă de a-ți proteja propria sclavie față de păcat, deși în libertatea fiind, singur ai ales păcatul.
Părintele Arsenie Boca are o vorbă strașnică: „Când noi ne așezăm pe tronul de judecător, Dumnezeu se așează pe Cruce. Când noi ne așezăm pe Cruce, El se așează pe tronul de judecător.”
3. Dacă privim viața Domnului nostru Iisus Hristos vedem cum a fost întâmpinat cu ostilitate încă de la nașterea Sa. Ce provocare este nașterea unui bebeluș pentru un rege? Ce adversar a văzut Irod în pruncul Iisus de a căutat să-l omoare, făcând până la urmă un genocid cu toți pruncii de parte bărbătească până în doi ani.
Frica de a pierde puterea lumească și toate plăcerile lumii l-au provocat pe Irod la violență. Frica de a-și pierde statutul de învățători și conducători ai poporului Israel, i-au determinat pe cărturari și farisei să-l omoare pe Hristos. Defapt i-a provocat însăși răutatea din ei…
De altfel, orice om care face binele, mustră involuntar pe cel ce face răul. Cei milostivi vor fi mereu lumii model de iubire, și se vor detașa de cei zgârciți, lăsându-i descoperiți în faptele lor, fără etalon de îndreptățire.
Mărturisirea Adevărului prin fapte, acuză minciuna din ceilalți.
Venirea Adevărului în lume a provocat o revoluție într-o lume plină de păcat, depărtată de Creatorul ei. Iată ce spune Dumnezeu despre Sine Însuși:
„Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele.” (Ioan 7, 7)
De ce s-a lăsat răstignit Dumnezeu de oameni? Pentru a-i acuza și judeca? Nicidecum. Ci pentru a-i vindeca pe toți. După Înviere Domnul Hristos nu a creat o comise de anchetă pentru a-i prinde pe prigonitorii Săi, ci le-a spus apostolilor să meargă în toată lumea și să vestească iubirea Lui cea mare față de toți.
Hristos este pe Cruce pentru că i-a provocat pe oameni să trăiască în Adevăr! Pentru că nu a fost deacord cu întărirea lor în minciună. Pentru că n-a fost deacord ca ai lui copiii să se rănească în continuare unii pe alții! A venit ca o mamă între ei, în casa lor, întru ale Sale, ca să-i împace, deși știa că nu-L vor accepta cu toții și vor reacționa violent:
„Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1, 9-11)
4. Hristos Domnul a fost mereu împăciutor, neîndemnând pe oameni la violență. Amintiți-vă de femeia prinsă în adulter, care conform legii, trebuia ucisă cu pietre, și El le-a spus tuturor: cel fără de păcat dintre voi să arunce primul cu piatra. Și niciunul nu a avut acest curaj ci toți s-au retras, iar El a iertat-o pe femeie.
În Grădina Ghetsimani venind Iuda cu ceată mare înarmată ca să-l prindă, Domnul le iese înainte zicându-le: „Pe cine căutaţi? Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei. Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.” (Ioan 18, 5-6)
S-a lăsat prins de soldați pentru a nu stârni o luptă între ei și ucenici lui. Decât să provoace o revoltă în popor pentru salvarea Lui, a preferat ca mai degrabă să moară El pentru noi toți.
Petru ridicând sabia și tâind urechea unuia dintre soldați, Domnul îi vindecă urechea soldatului, și-l mustră pe Petru pentru instigarea la violență: „Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18, 11)
Și paharul de care vorbea Domnul, era preaplinul păcatelor omenirii de la Adam și pâna la ultimul om care se va naște și va păcătui în această lume. Este paharul iubirii Dumnezeiești față de omul cel răzvrătit.
Dumnezeu răstignit pe Cruce este cel mai puternic exemplu de neprovocare la violență!
Analogia „Hristos care-și provoacă prigonitorii este asemenea caricaturiștilor care-i provoacă pe cei de religie islamică” este falsă. Jurnaliștii de la Charlie Hebdo nu s-au lăsat omorâți pentru binele omenirii, ci au fost victemele unui război născut chiar de ei, chiar de lipsa lor de delicatețe față de sufletele oamenilor.
Dumnezeu a venit să aducă pace pe pământ: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu.” Dar pacea aceasta înseamnă o delimitare a adevărului de minciună, un proces dureros de despărțire a răului din om, de binele din el. De aceea tot Domnul spune:
„Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” (Matei 10, 34)
„Sabia” aceasta, este procesul dureros, crucificator, de trecere prin răstignire la Înviere, prin care lama sabiei taie din noi răutatea care ne învrăjbește.
Dumnezeu ne provoacă zilnic să ne iubim unii pe alții, ca toți să fim una!
(Claudiu Balan)
Roxana
ianuarie 23, 2015 @ 9:23 pm
Claudiu,
Nu stiu pentru cine scrii tu articolele astea, ca sa fiu sincera.
Daca te adresezi publicului crestin ortodox eu cred ca puteai sa nu te obosesti sa il scrii. Am impresia oricum ca acest public este de acord cu tine aproape in unanimitate si nu le-ai spus nimic nou. Daca te adresezi si altora care nu se incadreaza la categoria crestin (adica mie, de exemplu), cred ca ai esuat.
In primul rand, daca tu doresti cu adevarat ca prin demersul tau sa sa indemni o persoana ca mine la reflectie pe tema „de ce nu este bine sa jignesti religia” trebuie sa o faci folosind argumente care rezoneaza in mintea si in inima mea.
Pentru ca uite, eu sunt de acord cu tine ca la declaratia Papei este total deplasat sa raspunzi cu o analogie la rastignirea lui Hristos. Adica ne legam de Papa si de religia lui pentru ca extremisti islamici au comis crime odioase. Analogia este invalida, nu pentru ca ar jigni si nu din motivele pe care le expui tu. Pur si simplu aceste doua evenimente nu au nimic in comun. Hristos a murit din niste motive, la Paris s-a murit din alte motive, religiile sunt diferite, si eu, efectiv oricat de mult as incerca sa fac o legatura intre aceste doua evenimente si sa inteleg analogia, nu reusesc.
Mai mult, pozitia Papei nici nu putea fi alta. Un simplu exercitiu de empatie care incepe cu intrebarea „Daca eu as fi Papa cum as fi reactionat?” ma ajuta sa inteleg situatia. Adica ce se astepta lumea, de fapt, sa raspunda omul asta in aceasta situatie extrem de complexa, din postura lui de cap al Bisericii Catolice si reprezentat oficial al celei mai mari religii din lume? Raspunsul sau este predictibil, diplomatic si evident in apararea religiei pe care o pastoreste.
Sincera sa fiu nici nu are nevoie de explicatie pozitia Papei. Baietii astia cu caricatura nu au facut-o in spiritul unei dezbateri oneste si constructive, ci doar pentru a crea noi controverse. Nu merita bagati in seamna. Tu ai cazut in capcana lor pentru ca ai facut-o.
Daca tot te-ai deranjat sa construiesti o replica, in loc sa argumentezi simplu intr-un fel care este la indemana tuturor, te complici intr-un mod care nu este necesar. Folosesti o tehnica numita „argumentum ab auctoritate” adica argumentul tau se bazeaza pe o autoritate care a spus ceva si deci acel ceva este in mod neaparat adevarat si dupa aia umpli patru pagini de caiet cu citate din Biblie si cu explicatiile si intrepretarile lor date de tine sau de alte autoritati in materie.
Aici tu faci o eroare frecventa de logica pe care o fac crestinii cand isi argumenteaza punctul de vedere. Presupui din start ca tot publicul tau este de acord ca Hristos este fiul lui Dumnezeu si ca Biblia este de inspiratie divina si tot ce este acolo e adevarat. Ce urmeaza dupa aia nu mai conteaza ca pe mine m-ai pierdut ca interlocutor.
Aceasta neintelegere a pozitiei mele ma frustreaza si de asta, in general, discutiile dintre atei si crestini degenereaza in injurii si invective. Tu oferi argumente care sunt irelevante pentru mine si pe care eu nu le pot lua in considerare pentru reflectie.
Este ca si cum m-as apuca eu sa iti explic de ce este bine sa fii ateu si sa iti prezint ca dovezi citate din Harry Potter care nu mentioneaza vreun Dumnezeu, evident pornind de la premisa ca Harry Potter este cartea adevarului absolut. La urma urmelor ambele trateaza binele in lupta cu raul absolut, nu?
Ca studiu de caz si tema de reflectie pentru tine:
Daca eu as fi reporter la o revista de satira si editorul meu m-ar pune sa dau replica Papei, nu as face-o in spiritul „Dacă jurnaliștii i-au provocat pe cei de religie islamică, atunci și Hristos, Căruia voi vă închinați, i-a provocat pe cei care L-au răstignit”.
As face-o in spiritul „Dacă jurnaliștii i-au provocat pe cei de religie islamică, atunci sa lasam religia islamica sa vorbeasca”.
Iar ca metoda as publica pe prima pagina a ziarului meu (Charlie Hebdo de Romania) o depictare din invataturile Coranului, facuta de musulmani pentru musulmani. In aceasta miniatura din secolul 15, Mahomed impreuna cu Baqr si cu ingerul Gabriel coboara in Iad iar acolo vad niste femei care sunt spanzurate de par si ard in focurile iadului. Satan este si el cu furca si le inteapa. Explicatia picturii (tradusa din araba) este: „Aceste femei sunt pedepsite pentru ca si-au lasat parul la vedere si astfel au indus in barbati pacatul dorintei carnale.”
Pentru ca revista mea este atee si noi punem mare pret pe ratiune si pe liberul arbitru, nu as face niciun comentariu si nu as avansa nicio concluzie, invitand cititorii mei sa judece singuri delicatetea sufleteasca a unor oameni care cred ca femeia merita sa arda in foc vesnic pentru ca si-a dat baticul jos, iar barbatul este asa fiinta depravata incat s-ar imperechea animalic cu ea, imediat ce o vede.
Pentru impact emotional maxim restul paginilor revistei vor fi complet albe.
Dan Sorin
ianuarie 24, 2015 @ 4:43 am
@Roxana_ST: Din păcate nu ai înțeles nimic din acel tablou și te-ai grăbit să judeci după mintea ta (cum probabil vor face majoritatea cititorilor tăi dacă sunt superficiali). Problema nu era faptul că părul era descoperit ci că prin asta acele femei i-au smintit pe bărbați. Acum cu un ateu nu prea ai ce discuta pe acest subiect deoarece pe el nu îl interesează dacă prin felul lui distruge viața altora. Dar acel tablou spune cam ceea ce spune și Hristos: că vom da socoteală pentru toate smintelile ce le-am provocat, pentru toate păcatele făcute de alții din cauză că au fost influențați de comportamentul nostru. Iar atunci nu vor mai merge scuzele pe care le băgăm astăzi.
Iar aceste tablouri trebuie să știi să le privești mai departe de ceea ce vezi la suprafață. Viața după moarte e una spirituală iar focul nu prea mai poate să îți facă ceva la trup (chiar și cu trupurile înviate nu mai ești sensibil la materie). Deci totul trebuie văzut spiritual. Faptul că acele femei atârnă de păr în focul iadului arată că acel foc al iadului este de fapt focul curviei din acele femeie care au provocat pe acei bărbați. Iar acel păr este cel care a stârnit acest foc (prin faptul că femeile l-au arătat la vedere ca bărbații să fie atrași de ele). Iar acel foc le va arde pe femei (e un foc spiritual) deoarece vor trăi într-o lume în care acea patimă nu se va mai putea manifesta asupra celorlalți și atunci își va consuma sursa (adică pe respectivele femei). Da, știu, am prezentat o viziune creștină a unui tablou musulman.
P.S.: Și te rog să nu te grăbești să mă acuzi că vreau ca toate femeile să aibă părul acoperit (cum e foarte posibil să o faci grăbindu-te să mă judeci superficial). Nu mă cunoști.
Claudiu Balan
ianuarie 24, 2015 @ 9:49 am
Salut Roxana,
Ideea de a scrie acest articol mi-a venit atunci când am văzut pe contul de facebook al domnului Remus Cernea această caricatură, pe care domnia sa o considera excepțională. Prima reacție pe care am avut-o a fost aceea de indignare. Știam că Domnul Hristos nu i-a provocat pe răstignitorii Săi, dar nu-mi veneau pe moment argumentele.
Am stat, m-am gândit, au trecut două zile, am abandonat subiectul, crezând că n-are sens să-l abordez. Joi dimineață m-am trezit brusc cu acest gând și am început să-l rumeg. Am vorbit cu un prieten drag, și apoi m-am pus pe scris. Aveam în cap în mare argumentele.
Articolul se adresează în primul rând creștinilor ortodocși, apropiați de Dumnezeu și Biserică. Chiar dacă ei știu în adâncul lor că afirmația caricaturii este falsă și blasfemiatoare, chiar dacă ei cred în Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu, am considerat necesar să aduc aceste argumente pentru a ne întări toți în credință.
A fost o minge la fileu pe care această caricatură ne-a ridicat-o pentru a mărturisi credința în Dumnezeu între noi și în lume.
Noi creștinii știm că slujbele se repetă, că evangheliile care se citesc se repetă, că predicile preoților vor viza cam aceleași subiecte de la an la an, dar totuși venim. Știi de ce? Pentru că asta ne hrănește sufletul, ne dezvoltă înțelegerea, ne lărgește orizonturile înțelegerii.
Mai pe scurt: Așa cum eu a fost foart atras să găsesc răspunsul acestei „provocări” pentru credința noastră, așa cred că simt și alți creștini.
Articolul este și o mărturisire de credința în fața celor necredincioși.
Răspunsul meu apelează la argumente scripturistice, tocmai pentru că provocarea vine pe acest teren. A spune că Hristos i-a provocat pe răstigniorii Săi, presupune din start că accepți că viața lui este reală, că Scriptura este document istoric privind faptele acestui om.
E ca și cum ai intra în casa mea și-mi spui că icoana pe care eu am pus-o acolo nu stă bine pe perete. E clar că voi fi nevoit să-ți dau argumente care țin de credința mea, de felul meu de a fi, de viața mea, nu de felul tău de înțelegere, de cum e aranjată mobila în casa ta, etc.
Caricatura presupune din start un nivel de credință, de înțegere istorică a vieții unui om. Argumentele mele vin tot din această relatare istorică: Evanghelia.
Roxana
ianuarie 24, 2015 @ 10:29 am
@dan-s
Aceasta miniatura este prima dintr-o intreaga serie in care sunt trecute in revista pacatele, in special ale femeilor. De exemplu in urmatoarea camera, Mahomed, Baqr si Gabriel vad un demon verde care spanzura femei de limba si le arunca in foc. Explicatia (tot din araba) este: „Aceste femei au fost pedepsite pentru ca au deschis gura si au vorbit in fata sotilor lor si pentru ca au iesit pe strada fara sa ceara permisiunea”. Aceasta a doua miniatura as publica-o in numarul 2, cu acceasi invitatie subtila la reflectie.
Multumesc pentru viziunea crestina asupra primului tablou. Eu consider ca este doar a ta personala si nu asum ca asta este viziunea Bisericii Ortodoxe.
Viziunea musulmana asupra acestor desene este ca ele nu pot fi in niciun fel justificate, oricat de mult ar incerca cineva sa explice simbolismul din spatele lor. Ei considera ca aduc atingere demnitatii umane si distorsioneaza in mod grav si rauvoitor invataturile Coranului. Sunt blasfemie si se dezic total de asemenea reprezentari, de aceea le-au interzis inca de pe atunci. Mai mult chiar, au considerat ca pericolul ca cineva sa inteleaga gresit Islamul si sa foloseasca aceasta religie ca pretext pentru a-i asupri pe cei mai slabi decat ei este atat de mare, incat din secolul 16 si 17 au inceput sa interzica in mod expres toate reprezentarile cu Mahomed si chiar a tuturor fiintelor vii.
Concluzia pe care putem sa o tragem din toata aceasta discutie care s-a iscat la nivel global, in urma actelor de terorism, este ca noi nu putem judeca o idee (fie ea religia, libertatea de exprimare, ateismul s.a.m.d.) dupa felul in care aleg unii oameni sa o distorsioneze si sa o foloseasca doar pentru a-si pune in practica scopurile personale si malefice.
Diferenta intre atei si unii crestini (foarte putini, pentru ca majoritatea sunt oameni decenti) este ca ateilor eu nu trebuie sa le explic concluzia.
Iar in ceea ce priveste femeile musulmane si salul lor, ai exprimat un punct de vedere tipic masculin asupra unei chestiuni feminine. Ce nu intelegeti voi barbatii, este ca femeile musulmane nu poarta salul pentru ca asa le zice religia sau ca o impune barbatul. Ele il poarta pentru ca salul confera o latura misterioasa alurii feminine. Iar ele cred ca acest lucru incita mai mult un barbat decat depravatele de femei vestice care umbla creanga cu cracii si cu sanii goi. Ele ne dispretuiesc si ne considera barbare din acest motiv.
Prin natura muncii mele, calatoresc des in Orient, petrec multe luni pe acolo, iar din respect pentru cultura locala port salul de fiecare data. Si stii ceva, le dau dreptate.
Dan Sorin
ianuarie 24, 2015 @ 2:09 pm
@Roxana_ST: Te rog nu te mai grăbi să judeci Biserica Ortodoxă, credința musulmană și femeile musulmane fără să ai cunoștințe mult mai mari despre aceste subiecte (ce e clar că nu ai).
madalina
ianuarie 25, 2015 @ 11:07 am
Nu cred ca daca iti acoperi capul si porti fuste lungi esti automat mantuit. Va dau exemplul tigancilor, care poarta batic si fuste lungi si sunt recunoscute pentru pacatele pe care le fac (vrajitorie, furt). Dumnezeu nu considera aceste criterii „exterioare” suficiente pentru mantuire.
E una sa fii imbracat decent cand te rogi (pentru ca asa e scris in Biblie) si nu neaparat in orice situatie in care te-ai afla (ca femeie, trebuie sa ai echipament special in anumite circumstante – pe munte, pe schele, daca esti inginer constructor, in sala de operatie, etc).
Au fost cazuri de relatii nepotrivite si de caderi in ispita si in manastiri, care respectau conditiile de tinuta decenta. Deci, nu conteaza cum te imbraci, poti fi acoperit din cap pana in picioare, insa ispita se poate produce daca mintea e indreptata spre pacat. Deci conteaza autocontrolul si capacitatea de a rezista ispitelor.
Daca tot veni vorba de provocare … cred ca Dumnezeu ne provoaca sa credem in minuni, chiar daca nu suntem pregatiti (vrednici) sa le primim.
S-au intamplat minuni in Ierusalim, a aparut Sf. Lumina de Pasti, in conditiile in care nu toti de acolo erau imbracati conform canoanelor, nu toti erau botezati in credinta ortodoxa. Minunile se intampla si pentru cei care nu cred si au nevoie de dovezi palpabile, asemenea Sf. Apostol Toma.
Indraznesc sa spun ca Iisus Hristos ne provoaca sa credem, sa sporim in credinta sau prin minunile Sale sa aduca pe calea cea buna si pe cei necredinciosi care asista la minunile traite.
Andrei Calin
ianuarie 25, 2015 @ 4:46 pm
[i]”Pe cruce este răstignit Dumnezeu-Omul Hristos, nu un simplu om.”[/i]
Acest argument nu prea are relevanta pentru cineva care nu crede in latura divina a lui Iisus.
[i]”Domnul Iisus Hristos nu se plânge pentru suferințele îndurate”[/i]
Nu prea avem cum sa stim asta, avand in vedere ca ce s-a intamplat stim numai dintr-o sursa secundara: adica de la Ioan. Restul apostolilor n-au fost de fata la crucificare.
[i]”Ce adversar a văzut Irod în pruncul Iisus de a căutat să-l omoare, făcând până la urmă un genocid cu toți pruncii de parte bărbătească până în doi ani.”[/i]
Din fericire este extrem de probabil ca Irod nu a facut asta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Massacre_of_the_Innocents
„[i]Venirea Adevărului în lume a provocat o revoluție într-o lume plină de păcat, depărtată de Creatorul ei.[/i]”
Budistii erau ok. Se zice ca Iisus a imprumutat cateva lucruri de la ei.
sdaniel
ianuarie 25, 2015 @ 7:49 pm
Si mie mi s-au parut cateva chestii ciudate in articol. Pe una a sesizat-o Andrei cea cu uciderea tuturor pruncilor cu varsta sub doi ani, o simpla legenda, ca multe alte mii.
Apoi, citez:
„[i]Pe cruce este răstignit Dumnezeu-Omul Hristos, nu un simplu om. Practic cele două tabere în conflict sunt: oamenii: cărturarii și fariseii împreună cu o parte din mulțimea pe care au reușit s-o asmută împotriva Lui, și Dumnezeu.
Din start e ușor de înțeles că lupta este inegală: Dumnezeu Cel Atotputernic, Creatorul Universului, al soarelui, al norilor, al fulgerelor, al mărilor..[/i]”
Cu totii mai spunem/apreciem sacrificiul (jertfa) Domnului pentru a ne curata pe noi de pacate. Acum ma intreb totusi, ce fel de sacrificiu poate face cineva care are puteri nelimitate? E o lupta total inegala, de aceea imi trec prin cap tot felul de intrebari de logica (De ce?, de ce atunci? de ce acolo? etc.)
„[i]Venirea Adevărului în lume a provocat o revoluție într-o lume plină de păcat[/i]”
Pai tot timpul lumea a fost plina de pacat. Biserica s-a plans non-stop de asta. Mai e si o chestie demografica, atunci populatia totala a omenirii era de 100 de milioane de locuitori. Acum numai China are 1 miliard 300 de milioane de atei si pagani.
Roxana
ianuarie 26, 2015 @ 9:22 am
Salut Claudiu,
Multumesc pentru explicatie. Daca toata expunerea ta este destinata in primul rand publicului crestin ortodox atunci eu nu o sa ma apuc sa iti combat argumentele de natura teologica.
Gresesti insa in doua concluzii pe care le faci. Prima ti-o explic mai jos, pentru a doua o sa revin cu o noua postare.
La un moment dat spui: „Dumnezeu pe Cruce nu este perdantul unei lupte bărbătești, ci este tatăl cel bun care se lasă pus la pământ de copilașii săi, dându-le satisfacția că l-au învins. E simplu de înțeles că e un gest de iubire, nu de provocare.”
Te contrez pentru ca sunt mama si iti explic de ce (cu un caz din viata mea, ca tot ma acuza dan-s pe aici pe forum ca nu am cunostine despre ce vorbesc). Fetita mea de un an si jumatate a inceput sa devina constienta de propria persoana si acum face primii pasi in invatarea relatiilor interumane, si cum altfel decat testand limitele ? 😀
In timpul jocului ea se opreste la un moment dat si imi da o palma, apoi se uita fix in ochii mei si asteapta reactia.
Ce sa fac eu, sa ii dau satisfactie? NU, pentru ca va face si altadata.
Sa ii zic ca NU este voie sa loveasca? NU. Din doua motive, primul pentru ca oricum nu intelege de ce nu e voie, nu stie ce este rau si bine si n-are nici instrumente mentale sa inteleaga chiar daca ii explic; si doi pentru ca eu sunt adepta liberului arbitru. Nu vreau ca ea sa creasca definindu-se ca persoana prin ce NU trebuie sa faca. E libera sa faca orice, atata timp cat e constienta de consecinte.
Si in acest caz, singura reactie pe care eu o consider rezonabila, este sa nu mai zambesc, sa incetez jocul imediat si sa parasesc camera.
Raspunsul ei a fost acelasi de fiecare data, a venit dupa dupa mine cu lacrimi in ochi, m-a mangaiat unde a lovit si m-a tras de maneca sa ne intoarcem la joc. Mi-a aratat regret asa ca am iertat-o. De cateva saptamani incoace nu ma mai loveste, iar mie imi place sa cred ca este si din cauza mea.
Cred ca in creierutul ei mic incepe sa faca o prima alegere, de care nu este chiar constienta, alege ce vrea cel mai mult (sa se joace cu mine) in detrimentul a ceea ce vrea pe moment (sa imi dea o palma). Se cheama ca am disciplinat-o si eu cred ca este un gest de iubire.
Roxana
Dan Sorin
ianuarie 26, 2015 @ 4:57 pm
@Roxana_ST
Când am spus că nu ai cunoștințe despre anumite subiecte m-am referit la:
– „Eu consider ca este doar a ta personala si nu asum ca asta este viziunea Bisericii Ortodoxe.” – dacă e doar viziunea mea personală atunci totul e o înșelare în capul meu și asta înseamnă că nu sunt ortodox deoarece dacă totul ar fi o minciună nici nu cred că aș vrea să slujesc unui alt Dumnezeu. Explicația mea are la bază cartea păr. Dumitru Stăniloae „Iisus Hristos și Restaurarea Omului”. Acolo păr. Stăniloae explică anumite imagine ale iadului într-un mod mult mai apropiat de ideea unui Dumnezeu-iubire decât alte scrieri ce le-am mai văzut. Iar păr. Stăniloae este unul din cei mai mari teologi a Bisericii Ortodoxe.
– „Ele il poarta pentru ca salul confera o latura misterioasa alurii feminine. Iar ele cred ca acest lucru incita mai mult un barbat decat depravatele de femei vestice care umbla creanga cu cracii si cu sanii goi. Ele ne dispretuiesc si ne considera barbare din acest motiv.” – nu zic că nu are fiecare pădure uscăturile sale dar cred că e o greșeală să generalizezi pentru toate femeile musulmane exemplele întâlnite de tine.
– ” Mai mult chiar, au considerat ca pericolul ca cineva sa inteleaga gresit Islamul si sa foloseasca aceasta religie ca pretext pentru a-i asupri pe cei mai slabi decat ei este atat de mare, incat din secolul 16 si 17 au inceput sa interzica in mod expres toate reprezentarile cu Mahomed si chiar a tuturor fiintelor vii. ” – interzicerea imaginilor în religia musulmană este mult mai veche. Chiar criza iconoclasmului a avut ca bază pericolul dat de musulmani (care deveneau o putere din ce în ce mai mare) deoarece aceștia respingeau orice fel de imagini religioase. Acesta a fost adevăratul motiv pentru apariția iconoclasmului (ce a avut loc prin secolele VIII-IX).
Deci eu m-am referit la cele 3 puncte de mai sus. Și aș vrea să mă mai explic puțin deoarece cred că ți-ai făcut o imagine greșită despre mine (cum eu sigur mi-am făcut o imagine greșită despre tine).
Ziceam să nu mă judeci deoarece nu sunt genul de om care să cer ca toate femeile să poarte batic și celelalte. Chiar o persoană pe care o cred sfântă și care știu din surse sigure că a ajuns la o măsură duhovnicească înaltă nu poartă batic sau fustă. Dacă o vezi pe stradă nici nu o diferențiezi de celelalte persoane. Eu sunt de părere că baza unei relații cu Hristos trebuie să fie sinceritatea. Nu sunt de acord cu toate aceste reguli externe în care ți se spune cum să te îmbraci, ce să mănânci, ce să faci ca să fii credincios. Consider că dacă reușești să fii tu însuți (în toate plăcerile pe care le ai) și să ai curajul să Îi spui la Hristos că asta ești și îți place cum ești, vei fi mult mai apreciată de El decât ai purta tot timpul batic și fustă lungă și ai sta cu orele la rugăciune.
Chiar prietena de care îți ziceam îmi povestea de o cunoscută de-a ei care atunci când s-a întors la biserică a renunțat la machiaj iar recent revenise. Iar tipa spunea că se bucură că a revenit la machiaj deoarece acea femeie simțea o povară faptul că nu se mai putea machia. Și Hristos nu trebuie să fie o povară.
Consider că noi ar trebui întâi să ne ocupăm de păcatele reale (bârfa, ura, zavistia, minciuna, gândurile necurate, etc.) decât de chestiile exterioare. Iar chestiile exterioare ar trebui să ajungi să le faci când simți tu nevoia să le faci. Fără să ți se spună că așa trebuie.
Faptul că am reacționat așa de dur a fost din cauză că nu suport când oamenii atacă alte religii și pe cei care urmează o astfel de religie fără să încerce să le înțeleagă religia și să comunice cu adepții ei. Iar când spun adepți nu mă refer la uscături ci la oamenii care chiar trăiesc într-un mod pozitiv credința respectivă.
Îmi cer iertare dacă prin cuvintele mele te-am atacat cumva. Știu că de multe ori tind să fiu foarte dur.
În sfârșit aș vrea să mai fac un comentariu legat de experiența ta de viață. Ceea ce faci cu fetița ta îmi pare că a făcut și face Dumnezeu cu mine. Am spus că sunt adeptul unei relații sincere cu Hristos și de asta mi-am permis, credincios fiind, să-L hulesc în ultimul hal când mă chinuiam cu diferite probleme. Și era plin de ură față de El și simțeam că mă arde toată această mânie și ură. Ziceam că am terminat cu El și mă simțeam epuizat, simțeam că nu mai am viață în mine. Și după câteva ore sau o zi, două reveneam la El și Îi ceream iertare iar atunci simțeam de parcă primeam foarte mult har și chef de viață și sens. Și e un sentiment atât de frumos…. simțeam de parcă eram îmbrățișat de Hristos.
Spunea un ucenic al păr. Sofronie că părinții reprezintă pentru copii modelul de Dumnezeu. Iar acel copil când va crește, va crește în mintea sa cu un Dumnezeu așa cum au fost părinții. Iar omul matur trebuie prin rugăciune și viața sa duhovnicească să ajungă să Îl vadă cu adevărat pe Dumnezeu cum e. Problema cu părinții e faptul că unii pot avea în minte un Dumnezeu foarte dur și drept (deoarece așa au fost părinții) sau un Dumnezeu care le permite să facă orice (căci așa au fost părinții). Dacă mai mulți părinți ar face ca tine cred că acei copii ar avea o imagine mult mai bună despre Dumnezeu și un drum mult mai scurt de a parcurge până la El decât în celelalte cazuri.
Roxana
ianuarie 26, 2015 @ 9:53 pm
@dan-s
1.De ce ai considerat tu ca este necesar sa imi explici simbolismul din spatele miniaturii pe care am dat-o exemplu in ziarul meu imaginar? Si de ce crezi tu ca a considerat parintele Staniloaie ca este necesar sa explice in cartea sa anumite imagini ale iadului intr-un mod mult mai apropiat de ideea unui Dumnezeu iubire?
2. E drept experienta mea se reduce la vreo 30 de femei musulmane cu care am ajuns indeajuns de prietena de-a lungul timpului ca sa discutam chestiuni ce tin de [i]seductie[/i] :D. Crezi ca fetele ceva mai pioase nu cred la fel?
3. Wijdan Ali este numele unui expert in arta islamica. In 1999 a scris un eseu extrem de bine documentat in care a demonstrat ca interzicerea imaginilor cu Mahomed nu a inceput decat la sfr sec. 16, inceputul sec. 17 – [i]”From the Literal to the Spiritual: The Development of the Prophet Muhammad’s Portrayal from 13th Century Ilkhanid Miniatures to 17th Century Ottoman Art”[/i] si explica cum au evoluat portretizarile din secolul 13 pana in secolul 17. Iar aceasta restrictie nu este respectata decat de niste factiuni islamice. Siiti au continuat sa il portretizeze pe Mahomed cu fata acoperita pana aproape de prezent. Un exemplu de la sfr sec. 19 este pictura „The Day of the Last Judgment” de Mohammad Modabber.
[i]”…cred că ți-ai făcut o imagine greșită despre mine”…”Ziceam să nu mă judeci deoarece nu sunt genul de om care să…”[/i]
De ce e nevoie sa faci aceste precizari? Te-am judecat eu in vreun fel?
[i]”Faptul că am reacționat așa de dur a fost din cauză că nu suport când oamenii atacă alte religii…”[/i]
Ce religie am atacat? Si cum?
sharbinsk
ianuarie 26, 2015 @ 11:08 pm
Hristos n-a caricaturizat alte religii și n-a servit parabole pornografice cum au făcut caricaturiștii, dar niște atei să-l revendice pe Hristos în demersul la liberă exprimare e chiar manipulator.
Hristos NU a fost adeptul la libertate de exprimare absolută ci al mărturisirii în Adevăr, altfel nu spunea că pentru orice vorbă deșartă va da socoteală omul.
Mie mi se pare chiar subtilă caricatura, dacă luăm sensul ad-litteram al celor spuse de Papă confesionalitatea(implicit papismul)ar trebui să dispară pentru că e urât (în viziunea unora) să spui cuiva că e eretic, sectant sau păcătos, ei se consideră jigniți, le insulți credința sau libertatea de conștiință.
Într-o logică a politețurilor excesive și a justiției de literă, ar trebui să dispară și confesionalitatea pt ca nu cumva să fie jigniți cei de alte credințe sau fără credință.
Cam 2 extreme presează creștinismul drept slăvitor, una este batjocorirea imundă în numele libertății de exprimare absolută, iar cealaltă este nivelatoarea corectitudine politică în care politețea și iubirea sunt abuzate.
Evident că amândouă sunt folosite împotriva creștinismului, prima pentru atac frontal, a doua pentru alterarea identității prin anihilarea anticorpilor dogmatici fără de care mărturisirea de credință n-ar fi supraviețuit.
Roxana
ianuarie 27, 2015 @ 9:36 am
@sharbinsk
Imagineaza-ti o lume ai carei locuitori observa si demonstreaza gravitatia. Ii enunta Legea, decreteaza ca omul se supune ei si cred ca este Adevarata. Aceasta este marturisirea lor de credinta.
Apar ateii, care contesta, resping si detesta legea, enuntand faptul ca omul este cea mai inalta fiinta, centrul universului si el nu se supune niciunei legi.
Crestinii cred in gravitatie, ateii o resping.
Urmeaza sute de ani de controverse, discutii si eforturi din partea ateilor pentru a-i convine pe crestini sa nu mai creada in gravitatie, sa nu mai fie sclavii ei, sa fie liberi, stapani pe propriul destin. Apar autoritati in materie, dogme ateiste, se scriu paduri de carti pentru a contesta gravitatia si pentru a promova ateismul.
Credinta crestinilor? Neclintita. Gravitatia este Adevarul.
Mai departe, ateii aduc in discutie libertatea de expresie, este un drept nu? Trebuie sa fie absoluta. Societatea lor recunoaste acest drept si il face lege.
Pentru ca nu au reusit cu argumente incepe batjocura. In virtutea ei apar reviste, satire, provocari. Crestinii sunt declarati prosti si spalati pe creier. Gravitatia este batjocorita, injosita, caricaturizata, demonizata iar crestinii provocati la orice pas.
Credinta lor? Neclintita. Gravitatia este Adevarul.
Intr-un efort final, ateii enunta ca vor face demonstratia suprema a necredintei lor si vor arata odata si pentru totdeauna ca omul nu se supune gravitatiei. Seful asociatiei ateilor se va arunca de pe un munte. La ziua si ora anuntata seful asociatiei ateilor se arunca in gol si moare zdrobit de Adevarul pe care l-a contestat cu inversunare. Acest sacrificiu, nobil in ochii ateilor, tragic si ridicol in ochii crestinilor nu schimba esenta Adevarului sau credinta lor ca gravitatia exista. Credinta lor ramane neclintita si validata inca odata.
Gravitatia este Adevarul acestei lumi imaginare, ea este vesnica si nimic nu-i schimba esenta. Nici apararea crestinilor nici atacul si sacrificiul ateilor. Adevarul este indiferent la eforturile amandurora.
Si acum inapoi la lumea noastra. Hristos este Adevarul crestinilor.
Cand te referi la atacurile impotriva marturisirii de credinta ce vrei sa spui prin „…..anihilarea anticorpilor dogmatici fără de care mărturisirea de credință n-ar fi supraviețuit.”? De ce crezi ca n-ar fi supravietuit marturisirea credintei in Adevar?
Vasile Cristea
ianuarie 27, 2015 @ 11:20 am
Adevărul creștin nu este supus experimentului în laborator sau prin observarea naturii (fie și a unui ”ateu” care se aruncă de pe o stâncă).
Adevărul este mărturisit fiindcă El s-a revelat lumii printr-o Persoană.
Adevărul este Persoana lui Hristos nu este legea naturii. Se câștigă prin credință nu prin cunoaștere științifică.
Adevărul a fost ”demonstrat” dacă vrei, prin Învierea Celui care a suferit crucificarea. Pentru a se conforma modelului tău, Adevărul ar fi fost necesar a se confunda cu legea naturii. Dar nu a fost și nu este așa. Învierea este supra-naturală, aparține Fiului-Persoană, Cel care dă viață.
Nu e greu de înțeles, chiar dacă nu are nimic a face cu sentimentalismul sau cu rațiunea.
Observa un mare scriitor: Dacă 2 plus 2 se opune lui Hristos atunci eu merg cu Hristos. Chipul Omului desăvârșit este mai important decât algoritmul matematicii și decât legea naturală. Fiindcă o transcende și totodată se află la originea ei, ca Unul care a creat natura, fără a i se supune.
Ce părere ai, Roxana?
Vasile Cristea
ianuarie 27, 2015 @ 11:53 am
Lumea descrisa de Roxana este, altfel cum, o lume ateist – stiințifică, în care oamenii demonstrează legile ale naturii și apoi le promovează imuabilitatea în societate prin legi penale.
Creștinii sunt ”nebunii” care se opun materialismului, observabilului, bunului simț, cantității, rațiunii care ucide sufletele, în numele Persoanei și libertății pe care El a adus-o în lume.
Creștinii nu vor să fie ”nepoții melcului”, rudele de pe urmă ale maimuței, frunzulițele eco-sistemului.
Și legea este mereu dură cu noi, ca o plasă de năvod este lumea care ne caută zilnic. Doar cei smeriți trec prin plasele lumii, evadând ei, dar iubind-o așa cum nimeni nu poate iubi vreodată.
Se numește tensiunea în care trăiește creștinul, lupta sa de fiecare zi ca cetățean a două lumi, una cerească iar alta pământeană.
Vezi, Roxana, dacă un ateu își pune propria viață pentru a demonstra legea gravitației, legii îi este indiferent aceasta. Legea pre-există demonstrației și va continua să funcționeze și după demonstrație.
Cu credința e altfel. Dumnezeu ți se descoperă abia atunci când ai pus viața toată pentru El. Fiindcă se descoperă ca o Persoană în libertate, chipul și icoana. Legea naturală constrânge, libertatea ta se termină acolo unde funcționează legea naturii. Libertatea creștinului abia începe odată cu Hristos. Este o libertatea care te scoate de sub tirania Naturii.
Andrei Calin
ianuarie 27, 2015 @ 12:16 pm
[i]”Imagineaza-ti o lume ai carei locuitori observa si demonstreaza gravitatia. Ii enunta Legea, decreteaza ca omul se supune ei si cred ca este Adevarata. Aceasta este marturisirea lor de credinta.
Apar ateii, care contesta, resping si detesta legea, enuntand faptul ca omul este cea mai inalta fiinta, centrul universului si el nu se supune niciunei legi.
Crestinii cred in gravitatie, ateii o resping.”[/i]
Huh? Wait what? Cand s-a intamplat asta?
Roxana
ianuarie 27, 2015 @ 4:03 pm
@ Vasile Cristea
[i]Ce parere ai, Roxana?[/i]
In ceea ce priveste credinta, nimeni nu poate fi tinut responsabil pentru gandurile sale. Creierul gandeste fara a cere permisiune. Credem sau nu credem fara a face vreun efort de vointa. Nu putem exercita liberul arbitru. Credinta este un rezultat. Este efectul dovezii asupra mintii. Nu avem oportunitatea de a fi onesti sau nu in momentul in care ne formulam opinia. Concluzia este independenta de dorinta. Trebuie sa credem sau sa nu credem indiferent de ce dorim noi de fapt.
Crestinii pe care i-am creat in lumea mea imaginara sunt limitati de conditia lor. Asa i-am creat eu. Mintile lor sunt captive in trupurile lor. Ei nu determina Adevarul absolut si nici Neadevarul. Tot ce fac ei este sa descrie ceea ce vad.
Vreau sa te intreb daca crezi ca trebuie pedepsiti pentru asta.
sdaniel
ianuarie 27, 2015 @ 4:17 pm
@Vasile Cristea
[i][b]”Creștinii nu vor să fie ”nepoții melcului”, rudele de pe urmă ale maimuței, frunzulițele eco-sistemului.”[/b][/i]
Vreti sa spuneti ortodocsii, deoarece principala ramura a crestinismului, catolicismului au recunoscut evolutia ca fiind reala si, implicit, sunt „rudele de pe urmă ale maimuței, frunzulițele eco-sistemului”.
Papa Francisc: ”Teoria evoluţiei şi cea a Big Bangului sunt corecte. Iar Dumnezeu nu este un magician cu o baghetă magică”.
Deci a ramas o mica parte a crestinilor care se opun acestei evolutii/materialism.
sharbinsk
ianuarie 27, 2015 @ 5:02 pm
[i]Papa Francisc: ”Teoria evoluţiei şi cea a Big Bangului sunt corecte. Iar Dumnezeu nu este un magician cu o baghetă magică”.[/i]
Papa Francisc e un om mult prea exuberant pentru funcția pe care o ocupă, adresările lui publice sunt înțesate de concesii și cuvinte interpretabile în favoarea politicii globale.
Acest Papă pe gura lui va pierde, dacă va fi obligat vreodată să-și dea demisia, nu m-ar mira ca persoanele responsabile pentru debarcarea lui să fie cei care ieri îl lăudau.
Deja a adunat critici și din partea „esteților” ecumeniști, cum ar fi pe plan local Gabriel Liiceanu și a început să enerveze facțiunile conservatoare din biserica apuseană.
http://www.contributors.ro/cultura/un-papa-care-da-cu-pumnul/
Andrei Calin
ianuarie 27, 2015 @ 5:30 pm
[i]Papa Francisc: ”Teoria evoluţiei şi cea a Big Bangului sunt corecte. Iar Dumnezeu nu este un magician cu o baghetă magică”.[/i]
Are dreptate omul, n-ai ce zice.
sharbinsk
ianuarie 27, 2015 @ 5:57 pm
L-a jignit și pe Dumnezeu prin exprimarea asta […]”Dumnezeu nu este un magician cu o baghetă magică”[…].
Cumva vrea să ne spună că Dumnezeu nu poate crea orice din nimic sau că Dumnezeu are nevoie să se alieze cu fenomene cosmice pentru a crea lumea ?
Mai contrazice și autenticitatea Vechiului Testament prin afirmația asta.
Dacă e așa cum spune în numele cărui dumnezeu mai binecuvântează el și de ce mai are nesimțirea să fie liderul B.R.C. dacă totul pentru el e o metaforă ?
Ignorați mesajul meu dacă Papa n-a făcut aceste afirmații și este doar un hoax internautic, cum am mai văzut că i s-au pus cuvinte în gură sau dacă sensul afirmațiilor era altul în limba în care a fost făcut.
Andrei Calin
ianuarie 27, 2015 @ 6:17 pm
[i]”Mai contrazice și autenticitatea Vechiului Testament prin afirmația asta.
Dacă e așa cum spune în numele cărui dumnezeu mai binecuvântează el și de ce mai are nesimțirea să fie liderul B.R.C. dacă totul pentru el e o metaforă ?”[/i]
Pai daca intre timp, omenirea a descoperit ca Vechiul Testament nu relateaza totusi evenimente reale, ci este plin de metafore, atunci cu ce greseste Papa?
Roxana
ianuarie 27, 2015 @ 7:04 pm
Papa Francisc este mult mai suprinzator decat ne imaginam noi si ne demonstreaza ca el priveste in viitor ceva mai departe de urmatoarele cinci minute.
La ultimul sinod din Octombrie trecut a propus doua politici ce au cauzat nervozitate mare: primirea in sanul Bisericii Catolice a homosexualilor si a lesbienelor si de asemenea a catolicilor divortati.
Primul draft al raportului sau spunea ca homosexualii au [i]”gifts and qualities to offer to the Christian community”[/i]. Draftul final doar ca discriminarea impotriva lor [i]”is to be avoided”.[/i]
Evident propunerile au fost respinse deoarece nu au intrunit doua treimi din voturi.
La discursul de final a atentionat episcopii asupra tentatiei [i]”to hostile inflexibility, that is, wanting to close oneself within the written word, (the letter) and not allowing oneself to be surprised by God, by the God of surprises, (the spirit)”[/i]
Traim vremuri interesante.
http://www.bbc.com/news/world-europe-29677779
http://www.news.va/en/news/pope-francis-speech-at-the-conclusion-of-the-synod
sharbinsk
ianuarie 27, 2015 @ 7:42 pm
Un ierarh creștin nu trebuie să privească”[i]în viitor, ceva mai departe de 5 minute[/i]” ci să se întoarcă mereu la izvoare.
Dovezile și opiniile astea a lui Francisc, n-am auzit să fie îmbrățișate de liderii celorlalte culte Avraamice monoteiste care-și întemeiază cultul și pe Pentateuh, sau pe întregul V.T.
[b]
În momentul în care un lider religios creștin vestește altă Evanghelie, trebuie să plece!!!
La hirotonire a jurat să apere cu prețul vieții mesajul Evanghelic.[/b]
El poate critica în continuare biserica sau ridica dubii [b]dar din afara ei .[/b]
Altfel[b] dacă recunoaște că religia lui e bazată pe fals,dar continuă să profite de beneficiile conducerii ei, recunoaște indirect că e un fripturist căruia îi convine să profite de beneficiile unei înșelătorii și de credulitatea oamenilor.[/b]
Tu poate nu înțelegi ce însemnătate are o afirmație dintr-aceasta spusă din gura unuia [b]pretins infailibil,[/b] apropo și conceptul acesta încetează iar clericii și ierarhii nu-i sunt datori cu nicio ascultare.
Dacă V.T. ar fi fals B.R.C. nu își are rostul, mai ales că în Biserica Greco Catolică se citeste 1 fragment din Vechiul Testament și unul din Noul la liturghie.
[b]Vechiul Testament nu e așa ușor de persiflat dacă pică el, pică și Noul Testament întrucât Iisus face referiri la V.T : „[i]ați auzit că s-a spus celor de demult[/i]”, deci îi confirmă implicit autenticitatea și pasaje din V.T. sunt suport în lumea creștină pentru mesianismul lui Iisus Hristos.
[/b][b]
În Biserica Mărturisitoare nu merge cu cârpeli, ori acepți Evanghelia ca un produs integral al revelației și o susții până la capăt cu prețul de a devenii neopopular, ori devii demagog,”omul anului” în diferite publicații și te umplii de alte zahariseli lumești, dar pierzi harul și dreptul de a înfăptui Tainele.[/b]
Contestarea Scripturii trimite fidelii Scripturilor în mâinile protestanților care adoptă Sola Scriptura sau a altor culte.
Chestia e că nu toți din B.R.C sunt niște proști și nu vor lăsa să se transforme cultul în[i] „secta martorii lui Francisc.”[/i]
Prin draftul de care vorbești ierarhii din teritoriu i-au transmis un ultimatum voalat Papei.
Deci au fost oameni amendați,hărțuiți sau băgați la pușcărie în Franța și-n alte țări din cauză că au predicat pentru căsătoriile tradiționale iar Papa susține ong-urile lgbt printr-un draft cu denumire populistă.[b]
E un fel de a le zice celor care au suferit din partea legii penale pentru Cuvânt :[i]”you shouldn’t provoke them”[/i], de aia spun că e inspirată caricatura și o merita Francisc.[/b]
Andrei Calin
ianuarie 27, 2015 @ 8:02 pm
„Vechiul Testament nu e așa ușor de persiflat dacă pică el, pică și Noul Testament întrucât Iisus face referiri la V.T : „ați auzit că s-a spus celor de demult”, deci îi confirmă implicit autenticitatea și pasaje din V.T. sunt suport în lumea creștină pentru mesianismul lui Iisus Hristos.”
DIn cate stiu eu, Iisus nu face absolut nici o referire la literalitatea Facerii.
In plus, nu vad cum poti sa crezi in continuare in autenticitatea (in sens literal) vechiului testament daca:
1. Stiinta a demonstrat ca lumea n-a fost creata literal ca in Facere.
2. Nu exista absolut nici o dovada ca evreii au fost prizonieri in Egypt (egiptenii tineau evidenta tuturor evenimentelor majore)
3. Nu exista absolut nici o sustinere fizica, biologica, chimica si logica pentru un potop la nivel de planeta.
Vasile Cristea
ianuarie 27, 2015 @ 8:50 pm
@Roxana_ST
[i][i][i]In ceea ce priveste credinta, nimeni nu poate fi tinut responsabil pentru gandurile sale. Creierul gandeste fara a cere permisiune. Credem sau nu credem fara a face vreun efort de vointa. Nu putem exercita liberul arbitru. Credinta este un rezultat. Este efectul dovezii asupra mintii. Nu avem oportunitatea de a fi onesti sau nu in momentul in care ne formulam opinia. Concluzia este independenta de dorinta. Trebuie sa credem sau sa nu credem indiferent de ce dorim noi de fapt.
Crestinii pe care i-am creat in lumea mea imaginara sunt limitati de conditia lor. Asa i-am creat eu. Mintile lor sunt captive in trupurile lor. Ei nu determina Adevarul absolut si nici Neadevarul. Tot ce fac ei este sa descrie ceea ce vad.
Vreau sa te intreb daca crezi ca trebuie pedepsiti pentru asta.[/i][/i][/i]
🙂 Ai folosit doar un truc ieftin, bun pentru naivi.
În fapt ”creștinii” tăi sunt foarte ”europeni” și moderni, adică necreștini.
Ai inversat rolurile pentru a încerca să mă situez în rolul tău liber asumat de om care pune la îndoială ”adevărurile”, pe care tu le consideri opinii, firește, ale celor de pe acest site.
Demersul este simpatic, mai puțin întrebarea ultimă.
Denotă doar clișeele viziunii tale. De ce crezi că un om religios dorește pedeapsa celor ne-credincioși?
În altă ordine de idei, mergând pe firul gândirii tale, mintea captivă în trup și supusă constatării inexorabilului (adică legilor Naturii), o face extrem de permeabilă oricărei ipoteze. În fapt, orice act antisocial este doar o nefericită aliniere de atomi. Dispare responsabilitatea și morala.
Și încă ceva: am citit mai sus intervenția ta despre motivele purtării de către femeile musulmane a tradiționalului șal.
🙂 Asta îmi amintește despre o petrecere cu tot felul de personaje, cele feminine îmbrăcate îndrăzneț și machiate etc.
Excepție făcea o tânără venită de la țară. Intuind ceea ce o deosebea de celelalte, simțindu-se inferioară, fiindcă, în fapt, și-ar fi dorit să fie ca ele, sau, oricum încerca să pară ”de gașcă”, și-a confecționat în grabă câteva truisme care să o ”afirme”: este adepta naturalului, ținutele modeste constituie pentru ea o ”provocare”. 🙂
Femeia musulmană înțelege ținuta celei europene în termeni de ”atracție”, cam la fel cum își etalează păunul penele în perioada de împerechere. Și atunci, a punctat: șalul o face pe femeie mai misterioasă și, astfel, mai atrăgătoare. Ha ha.
Contează mai puțin ce o face pe femeie atrăgătoare în cazul de față, mai interesantă este mentalitatea femeii musulmane și cum încearcă ea să fie acceptată în lumea modernă, fără a renunța la tradiție și religie (deocamdată).
sharbinsk
ianuarie 27, 2015 @ 9:36 pm
„[i]Din cate stiu eu, Iisus nu face absolut nici o referire la literalitatea Facerii.[/i]”
1.Căderea în păcat a lui Adam este descrisă în Facere, iar gestul central al creștinismului Răstignirea și Învierea este făcut pentru a restaura relația om-Dumnezeu.
[b]Cum să nu facă Hristos referire la Facere când sacrificiul său repară un lucru petrecut în această perioadă a umanității ?
[/b]
2.În cap Facere apare pluralul :
[…]Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea [b]Noastră[/b]” […]Facerea 1:26
[…]„Iată, Adam a devenit ca unul din [b]Noi[/b],[…] Facerea 3:26
[…]Hai [b]să ne[/b] pogorâm şi acolo[…] Facerea 11:7
Conform bibliei diortosite de Bartolomeu Anania interpretarea pluralului de la Facerea 1:26 : [i]”Acesta nu este un plural al maiestăţii, ci un plural gramatical autentic; Sfinţii Părinţi văd în el prima revelaţie scripturistică asupra persoanelor Sfintei Treimi.”[/i]
[b]Deci avem și referire la o dogmă centrală a creștinismului în Facere.
[/b]
3.Hristos a fost închinat la Templul din Ierusalim la vârsta de 12 ani ca orice întâi născut, și a evoluat sub învățăturile din Sinagogă, care reprezenta înainte de toate un corp dogmatic, pentru care primele 5 cărți -[b]Penta[/b]teuhul, erau centrale.
Iisus mai face referiri la V.T. prin care dă interpretări, acelea prevalează pentru creștini, dar tot ce nu e contestat rămâne și se prezumă că au fost acceptate de Iisus din moment ce El a acceptat să-și formeze educația în sinagogă.
Hristos face referire în Noul Testament la potop :
„[i]37.Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
38.că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39.şi n’au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
[/i]”
Despre exodul prin pustie se face referire în Evanghelia lui Ioan Teologul [b]în capitolul 6[/b] și nu degeaba Biserica i-a conferit titulatura de teolog.
[b]
După ce am zis cred că e limpede că oamenii care contestă pasaje din Vechiul Testament lovesc și în Noul Testament care face referire la acele evenimente.[/b]
Întreb retoric [b]
Dacă începem să tăiem sensuri din Scripturi cum ne convine, care să fie limita la care să ne oprim sau mai e vreuna ?[/b]
Andrei,
[b]Chiar nu mai vreau să o lungim, nu am timpul necesar, cine contestă Scripturile are dreptul să o facă dar nu mai poate pretinde că reprezintă creștinismul Bisericii Primare și n-are dreptul să învețe în numele Bisericii Primare.
[/b]
ioana mihalache
ianuarie 28, 2015 @ 2:25 pm
Cu adevarat inteleapta vorba a spus Pascal. „Pentru cel ce vrea sa creada, o mie de argumente voi gasi, iar pentru cel ce nu vrea, nu am nici unul.” Si cei mai indoielnici cercetati si vedeti si pariul lui Pascal si veniti-va in simtiri! Ca trece viata aceasta ca umbra si s-ar putea sa aveti regrete.
Claudiu, mare este scopul pe care ti l-ai propus, insutit mai mari vor fi incercarile si cerbicia celor din jur.
Roxana
ianuarie 28, 2015 @ 3:37 pm
@Vasile Cristea
[i]:) Ai folosit doar un truc ieftin, bun pentru naivi.
În fapt ”creștinii” tăi sunt foarte ”europeni” și moderni, adică necreștini.[/i]
In fapt eu nu am avansat niciun fel de informatie care sa duca la aceasta concluzie. Nici referitor la morala lor si nici la altceva. Singurul lucru la care m-am referit este atitudinea lor fata de Adevar si cum raspunde credinta lor la argumente provocari si sacrificii in spatele carora oricine e liber sa dezvolte orice simbolistica.
[i]Ai inversat rolurile pentru a încerca să mă situez în rolul tău liber asumat de om care pune la îndoială ”adevărurile”, pe care tu le consideri opinii, firește, ale celor de pe acest site.Demersul este simpatic…[/i]
Scopul era sa te situezi in rolul crestinilor din lumea imaginara. Cuvintele cheie pe care le-am repetat ad nauseam sunt Credinta, Adevarul si neclinitita. Si a fost un demers pentru a-i arata lui sharbinsk cum eu vad eu credinta cuiva in ceva. Am folosit gravitatia pentru ca eu cred ca este un concept comun asupra caruia putem sa cadem de acord toti (atei si crestini) ca este un „adevar”. Daca nu esti confortabil cu conceptul „gravitatie” poti sa inlocuiesti cu orice alt concept doresti si care are valoare de adevar pentru tine.
Eu vad „credinta” oricui in orice, in acest fel. Neclintita. Odata ce mi-am format o credinta (ca sunt atee) si o trec prin procesul mental pe care ti l-am detaliat, eu am incheiat discutia pe tema respectiva. Nu o mai revizuiesc decat daca apar cazuri de forta majora (putin probabile). Din acest motiv eu nu am credinte multe, pentru ca nu am multe certitudini. Am teorii si pareri pe care le revizuiesc in functie de informatii noi.
De aceea nu inteleg de ce este nevoie ca credinta cuiva in ceva sa fie aparata si de ce crede sharbinsk ca nu ar supravietuit atacurilor oricare ar fi fost ele. Eu nu ma intalnesc cu alti atei in vreo asociatie sau intalnire sa discutam teme ateiste asupra carora suntem toti de acord si la sfarsit ne dam mana ca ramanem atei pana data viitoare. Nu stiu daca o face cineva. Aceeasi intrebare m-a manat sa ii raspund lui Claudiu la articol pentru ca daca el este destinat crestinilor eu nu ii vad scopul. Toata lumea este de acord cu el si nu a spus ceva nou.
[i]…mai puțin întrebarea ultimă.
Denotă doar clișeele viziunii tale. [/i]
Nu mi-ai raspuns la intrebare.
Cliseele sunt adevaruri repetate excesiv pana ajung banale. Care crezi tu ca este viziunea mea?
[i]De ce crezi că un om religios dorește pedeapsa celor ne-credincioși? [/i]
Eu te-am intrebat daca merita pedepsiti, nu daca doreste un crestin sa fie pedepsiti.
Eu nu am intalnit niciun om religios care sa vrea pedeapsa celor ne-credinciosi si nici nu cred ca exista. Eu cunosc numai oameni religiosi care nu doresc sa pedepseasca ne-credinciosii dar sunt adeptii unei religii care predica faptul ca ateii se duc in Iad (formularea mea). Eu vad un conflict aici si as vrea sa stiu cum este reconciliat in mintea unui crestin.
Parerea mea este ca omul nu poate fi tinut responsabil de credinta lui, care este un rezultat al mintii si pe care eu nu il vad influentat de dorinta sau liber arbitru. Orice alta fapta care tine de liber arbitru poate intra in discutie, dar nu credinta. De aceea este neclintita, nu tine cont de ce vreau eu de fapt sa cred. Odata ce am format-o, ea sta in picioare indiferent de argumente, provocari, sacrificii si alte incercari de a o influenta.
„În altă ordine de idei, mergând pe firul gândirii tale, mintea captivă în trup și supusă constatării inexorabilului (adică legilor Naturii), o face extrem de permeabilă oricărei ipoteze. În fapt, orice act antisocial este doar o nefericită aliniere de atomi. Dispare responsabilitat ea și morala.”
Acest paragraf nu l-am inteles deloc.
La topicul cu femeile musulmane ai dreptate.
Vasile Cristea
ianuarie 28, 2015 @ 9:36 pm
Roxana,
Sunt convins că nu este așa cum o descrii ”credința” ta.
Nici credința mea nu este așa. Suntem oameni, simțim durere, dragoste, deziluzie, îndoieli. Credința nu este un proces mental care să te ducă la autism. Credința fără dragoste nu înseamnă nimic, findcă dragostea este mai mare decât toate și rămâne atunci când totul se prăbușește, spune Apostolul (un citat aproximativ).
Credința nu este principiu inflexibil, altoit pe tărie de caracter. NU este slujirea oarbă și rece a celui obișnuit să se supună. Credința, fie și de cremene, izvorăște din iubire. Noi, creștinii, avem în fața ochilor icoana unei mame cu pruncul ei, nu avem o siglă, nu avem o lozincă și nu ne întemeiem pe slova rece a cărții. Cuvântul în care credem este înscris în carnea inimii și vine de la un Dumnezeu Viu, pe care-l căutăm.
Nu este fixitate, este urcare spre cer.
Credința adevărată nu este rezultatul minții, ar fi obsesie imobilă, rațiune stearpă, nebunie fixistă, Kirilov al lui Dostoievski.
Credința vine din inimă și caută dragostea și de aceea nu credința așa nu cade niciodată.
Roxana
ianuarie 29, 2015 @ 10:07 am
Salut Vasile,
Iti citesc comentariul si „aud” si altceva in afara de zgomot pentru ca acum ai vorbit din inima. 🙂
Eu nu pot vedea in oameni decat doua lucruri. Ce vreau eu sa vad (nebunie curata) sau ce imi arata ei (ratiune pura).
Un om pierde un obiect pretios. Il da pierdut si ofera recompensa substantiala. O femeie care se zbate in saracie crunta gaseste obiectul si il returneaza.
Acesta act este un cliseu, este banal si il vad la orice pas la scara mai mica sau mai mare. Nu ma impresioneaza pentru ca fac si eu la fel.
Dar la sfarsit, femeia [b]refuza recompensa[/b]. Si asta o face subiect de stiri.
In acest gest eu vad valori in care cred si imi misca inima. Femeia reprezinta un model si vreau sa fiu ca ea.
Logica rece imi spune [i]”STOP! Roxana, ce vezi nu e adevarat. Nu poti fii sigura. Nu ai dovezi. Nu poti determina, pe baza informatiilor, daca ea a refuzat recompensa sau doar a amanat-o pentru ca ceea ce doreste de fapt este recompensa „cereasca”. Nu este altruism in forma cea mai pura. Nu este un model.”[/i]
Si atunci las naibii si ratiune si dovezi si logica si imbratisez nebunia si vad ce vreau eu sa vad si cred ce vreau eu sa cred, ca gestul femeii nu asteapta nimic si ca altruismul, compasiunea si dragostea in forma lor cea mai pura sunt valori inerente ale fiintei noastre si ele nu izvorasc din Cuvant ci din noi, asa cum suntem, nepoti de fluturi. Femeia asta este o fiinta de prima clasa. Eu „cred” in ea si as fi si eu crestina, Vasile, daca in ziua judecatii as putea refuza Raiul.