Psalm păgân (de Demostene Andronescu)

Domnul Demostene Andronescu, fost deținut politic, este unul dintre poeții închisorilor care fascinează prin inspirația pe care a avut-o și prin puterea poeziei sale. Poeziile lui scrise în temniță, în momente crunte, când supărarea și deznădejdea îi apăsau sufletul puternic, respiră smerenie… o smerenie în care el, omul care suferă pe nedrept, nu-l judecă pe Dumnezeu pentru situația îngăduită în istorie și în propria lui viață, ci se acuză pe sine ca fiind nimic, atât de neînsemnat încât nici pământul nu-l mai poate primi.

Pământule larg, pământule sfânt,
Primeşte-mă-n tine, fii mie mormânt,
Mă-nghite odată, de mine să scapi!
Sau poate, prea strâmt, nici tu nu mă-ncapi…

Despică-te, cer, şi varsă-ţi urgia,
îneacă-mi amarul, surpă-mi temelia,
Umflaţi-vă, mări, şi focul mi-l stingeţi,
Căscaţi-vă hăul şi-n el mă cuprindeţi!

Surpaţi-vă, munţi, leşul mi-ngropaţi,
De duhoarea lui lumea o scăpaţi,
Sorbiţi-mă, astre, şi de răul meu
Izbăviţi pământul şi pe Dumnezeu!

Primeşte-mă, iad, în focul din tine,
îneacă-mi durerea şi iadul din mine,
Mă mistuie-n flăcări, fii tu primitor!
Sau şi pentru tine sunt usturător?

Demostene Andronescu
Peisaj lăuntric, versuri din închisoare, Editura Fundația Închisorilor, Pitești, 2014, p. 75