Rugăciunea de dinaintea cinei are o impresionantă bogăție de înțelesuri duhovnicești

La rugăciunea dinaintea mesei de seară noi creștinii ortodocși rostim așa:

„Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului.”

Aceste cuvinte sunt de fapt un verset din Psalmul 21, parte din cartea Psalmii, din Vechiul Testament.

Nu întâmplător Sfinții Părinți au rânduit ca fiecare creștin să rostească această rugăciune seară de seară, și vom vedea de ce. Haideți în primul rând să analizăm puțin conțintul Psalmului 21 pentru a vedea exact în ce context se regăsesc aceste cuvinte.

În primul rând titlul psalmului este următorul: „Întru sfârșit, pentru sprijinirea cea de dimineață, psalm al lui David.”

„După Sfântul Grigorie Teologul și Teodorit, acest psalm se dă lui [Îl vestește pe] Hristos fiindcă proorocește înomenirea și pătimirea Lui cea mântuitoare. Se vorbește de sprijinire deoarce cuprinde rugăciunea lui Hristos, Care-I cere sprijin Tatălui Celui din ceruri, pentru a se împuternici întru pătimire. Însă zice de dimineață, adică început al zilei, căci nouă, celor ce ne aflam întru întuneric și în rătăcire, cu adevărat ne-a răsărit Hristos – Soare al dreptății și lumină a cunoștinței.” (Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți, vol. I, Editura Egumenița, pag. 266).

Este un psalm profetic pentru că prevestește prin câteva versete fapte care s-au întâmplat după sute de ani în vremea când Mântuitorul a fost răstignit:

 

• „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m’ai părăsit?” – prevestesc în esență cuvintele rostite de Iisus Hristos pe cruce (Mt 27, 46; Mc 15, 34).

• „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el” – prevestesc cuvintele celor ce-L hulea pe Mântuitorul atunci când era pe cruce: „Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce şi vom crede în el; s’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“. (Matei 27, 42-43).

• „Că mulţime de câini m’a înconjurat, adunarea celor vicleni m’a împresurat, mâinile şi picioarele mi le-au străpuns” – prevestește adunarea ostașilor în pretoriul în jurul Lui, atunci când l-au batjocorit (Matei 27, 27)

• „Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele.” – prevestește pironirea cu cuie a Mântuitorului pe cruce cu mâinile și picioarele.

• „Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.” – prevestește răstignirea trupului gol al Mântuitorului. Profeție confirmată ca fiind împlinită și în Evanghelia după Ioan, capitolul 19, versetul 37, care zice: „Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns.”

• „Împărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi” – prevestește cum după ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare de sorţi (Matei 27, 35).

Iată de ce întreg psalmul este atribuit de Sfinții Părinți lui Hristos, ca și cum ar fi fost rostit chiar de El însuși, prevestind toate câte aveau să i se întâmple atunci când a venit pe pământ.

Versetul „Mânca-vor săracii și se vor sătura” face referire în primul rând la cei săraci de bună-cinstire, adică la cei care se închinau la idoli și nu-L cunoșteau pe Dumnezeu… de fapt la cei săraci cu inima, cu mintea… adică la cei ce nu știau mai nimic despre Dumnezeu.

Întruparea Mântuitorului Hristos și propovăduirea răstignirii, morții și Învierii Lui la toate neamurile arată de fapt cum cei neștiutori (cei săraci la minte) au aflat despre Dumnezeul Cel adevărat, și s-au îmbogățit aflând acestă veste bună (Evanghelia). Mâncarea lor devine astfel „hrana duhovnicească a învățăturii Evangheliei, care hrănește și crește sufletul” (Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți, vol. I, Editura Egumenița, pag. 281).

Vor lăuda pe Dumnezeu toți cei care Îl vor cunoaște pe Dumnezeu. Iar cei care-L vor cunoaște vor împlini poruncile Lui. Se vor împărtăși cu Trupul și Sângele Lui și se vor umple de Duhul Sfânt, și vor lăuda pe Dumnezeu înaintea Sfintei Mese.

Toți cei care vor mânca Trupul și Sângele Domnului vor fi vii în veac așa cum spune chiar El:

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51).

Prin urmare rugăciunea dinaintea cinei, deși scurtă, rememorează toată lucrarea de mântuire a Fiului lui Dumnezeu venit în lume, amintind de patimi, de Înviere, de împlinirea poruncilor Lui, și de împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui, modul cel mai puternic de apropiere de Dumnezeu și de oameni.

De fapt dacă am sintetiza am putea spune că rugăciunea dinaintea cinei ne amintește de Biserica lui Hristos, de Sfintele Taine, de credința în Dumnezeu și de faptele bune… adică de tot ceea ce ne este necesar spre mântuire nouă oamenilor.

Totuși trebuie să apelăm și la înțelesul prim al acestui verset din psalmi, nu doar la cel figurat. Se spune că săracii vor mânca, se vor sătura și vor lăuda pe Dumnezeu…. ca și cum ar vrea să ne amintească nouă zilnic să le dăm să mânânce, așa cum le-a amintit și apostolilor:

„Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce” (Matei 14:16).

Zilnic să ne amintim că unii oameni mor de foamne, mânănca foarte puțin sau deloc și n-au frigierele pline ca noi. Este de datoria noastră să le ducem de mâncare, nu să așteptăm să le arunce Dumnezeu din cer. Noi trebuie să le dăm de mâncare! Așa avem poruncă de la Dumnezeu.

Nu este de ajuns să ne rugăm pentru ci săraci, pentru cei de pe stradă ci trebuie să ne arătăm iubirea față de ei în faptă.

Ce frumos! Nu te lasă Dumnezeu să mergi la culcare împăcat că ai de toate, ci îți aduce aminte că sunt și alți oameni în jurul tău, care suferă, chiar dacă tu o duci bine. Cum poți fi fericit întru ale tale, dacă alții în jurul tău mor de frig și foame?

Astfel această rugăciune ne amintește și de milostenie dar și de lepădarea bogățiilor noastre. Ne amintește să nu ne legăm sufletește de cele pe care le avem, pentru că acolo unde este comoara noastră acolo va fi și sufletul nostru. Ținem mult la mâncare și la băutură… ele se deteriorează și ușor ușor intră în putrefacție și ajung în pământ…. acolo va fi și sufletul nostru… în stricăciune, în iadul egoismului nostru.

Suntem în Postul Crăciunului… nu uitați de cei în suferință!

(Claudiu Balan)