Psaltirea…un râu de mângâiere
Pe langa rugaciunile obisnuite rostite dimineata,in timpul zilei sau seara,multi credinciosi rostesc si psalmi. Unii citesc psalmi doar la biserica, dar citesc si acasa.
Apropierea de Psaltire se datoreaza existentei legaturii stranse cu Dumnezeu. Un om cand este foarte apropiat de El,parca nu s-ar opri din Psaltire sua din rugaciune. Cuvintele de lauda din psalmi il aduc pe om la „dependenta” de Fiul,Tatal si Duhul Sfant.
Tinerii nu sunt foarte apropiati de psalmi. Nu ii inteleg,si va spun din propria mea experienta,care pana azi nici eu nu dadeam importanta psalmilor. Nu sunt in masura sa va invat pe voi,ceilalti tineri, ce inseamna cu adevarat un „psalm”, dar doresc sa invat impreuna cu voi si sa va impartasesc si voua cuvinte de pret, margaritare pot spune.
Iata ce ne spune Sf Ioan Gura de Aur despre psalmi:
„Vorbiti între voi în psalmi si în laude si în cântari duhovnicesti, laudând si cântând Domnului, în inimile voastre” (Efeseni 5,19). Apostolul nu ne îndeamna sa-i învatam pe copii întelepciunea citindu-le numai istorii din Scriptura, ci si psalmi; lectura Bibliei e mai grea, cere efort, dar cântând psalmi îti bucuri si sufletul si nici nu obosesti.
„…în laude si în cântari duhovnicesti… ” zice. Astazi copiii vostri cânta cântece diavolesti si danseaza dansuri satanice, ca si bucatarii si sufragii sau dansatorii. Nici unul nu mai stie sa spuna psalmi, dar nu-i numai atât.
Se pare ca a cunoaste psalmii a ajuns un lucru de rusine si de batjocura si stârneste râsul.
Din aceste cântece si dansuri satanice vin si se eternizeaza toate relele. Se stie ca roadele poarta gustul pamântului în care cresc. Daca îngropi samânta într-un sol nisipos si sarat, fructele vor avea gust sarat si salciu, dar daca solul este dulce si bine-roditor, fructele vor fi dulci si gustoase. Tot asa învatatura este un izvor binefacator.
Învata-l pe copilul tau sa cânte acei psalmi care sunt plini de întelepciune. Astfel se va cuminti si cel mai bun lucru din toate va fi acela ca nu se va mai duce sa se întâlneasca si sa petreaca cu oameni vicleni si viciosi, fiindca în el va lucra puterea acestei carti.
De aceea spune psalmistul: „Fericit barbatul care n-a umblat în sfatul necredinciosilor” (Psalm 1, 1) sau: „Nu am sezut în adunarea desertaciunii si cu calcatorii de lege nu voi intra” (Psalm 25, 4), sau: ” Defaimat sa fie înaintea Lui cel ce vicleneste, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slaveste” (Psalm 14, 4). Învata-l pe copilul tau sa aiba prieteni numai din cei buni si vei vedea ca multe se vor îmbunatati, învata-l sa-si stapâneasca stomacul, sa-si controleze mâna ca sa nu ajunga un avar sau un desfrânat, pentru ca banii nu valoreaza nimic, nici slava nici altele la fel, fara curatie. Daca de mic îl înveti sa fie curat si cuminte, încet încet îl vei conduce si spre lucruri mai înalte.
În psalmi gasim de toate, dar în cântarile de lauda nu exista nimic pamântesc sau omenesc.
Daca copilul tau se obisnuieste cu psalmii, atunci se va obisnui si cu cântarile duhovnicesti, care sunt si mai sfinte, pentru ca puterile ceresti cânta cântari de lauda, nu psalmi. Se spune în întelepciunea fiului lui Sirah „Nu este frumoasa lauda în gura pacatosului…” si în Psalmi: „Ochii Mei sunt peste credinciosii pamântului, ca sa sada ei împreuna cu Mine” (Psalm 100, 8); si mai departe: „Nu va locui în casa Mea cel mândru”(Psalm 100, 9) si, iarasi: „Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela îmi slujea” (Psalm 100, 8).
Interpretarea psalmilor este o problemă a minţii, trăirea mesajului lor este o problemă a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor că „este un rîu de mîngîiere în apa căruia s-au adunat lacrimile vărsate de nenorociţii trecutului pentru a răcori arşiţa din sufletele celor ce suferă astăzi”. Sau că este „grădina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacă unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor”. A fost comparată cu „un desăvîrşit instrument muzical din corzile căruia pot prinde fiinţă şi jalea şi triumful, şi deznădejdea şi biruinţa, şi teama şi încrederea nestrămutată, şi tristeţea şi bucuria fără margini”. Conţinutul psalmilor: La o privire mai atentă observăm că avem de a face cu o culegere de cinci cărţi ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslăvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci cărţi ale psalmilor după numele corespunzător al uneia dintre cele cinci cărţi scrise de el.
Psalmii se clasifica in diverse categorii:
(1) psalmi de învăţătură (1, 19, 39),
(2) psalmi de laudă (8, 29, 93, 100),
(3) psalmi de mulţumire (30, 65, 103, 107, 116),
(4) psalmi de pocăinţă (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
(5) psalmi prin care străbate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
(7) psalmi ai dorinţelor (42, 63, 80, 84, 137),
(8) psalmi care recapitulează istoria (78, 105, 106) şi
(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118)
O alta descriere a psalmilor,din invatatura Sfintilor Parinti :
,,Psalmul este liniste a sufletelor, este conducator al pacii; potoleste tulburarea si valvataia gandurilor, inmoaie mania sufletului si infraneaza pe cel desfranat.
Psalmul leaga prietenii, uneste pe cei de departe, impaca pe cei invrajbiti. Cine se mai poate socoti vrajmas al celui cu care a inaltat acelasi glas spre Dumnezeu? Cantatul psalmilor aduce deci cel mai mare bun: dragostea. Cantatul impreuna este ca un lant care duce la unire; uneste poporul in simfonia unui singur cor. Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri intr-ajutor; este arma pentru frica de noapte; odihna pentru ostenelile zilei; este intarirea pruncilor, podoaba celor in floarea varstei, mangaiere batranilor, gateala foarte potrivita femeilor. Psalmul populeaza pustiurile, cuminteste pietele; este carte elementara de invatatura pentru cei ce intra in viata; crestere pentru cei ce inainteaza in varsta, intarire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul inveseleste sarbatorile; psalmul naste tristetea cea dupa Dumnezeu; psalmul scoate lacrima si din inima de piatra; psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc. Ce descoperire inteleapta a Invatatorului, Care a mestesugit ca, o data cu cantarea, sa invatam si cele ce ne folosesc! De aceea se si intiparesc mai bine in suflete invataturile. Invatatura data cu sila de obicei nu ramane; dar invatatura cu placere si cu bucurie se fixeaza mai trainic in sufletele noastre. Ce nu poti invata din psalmi? Nu, oare, maretia barbatiei? Nu, oare, exactitatea dreptatii? Nu, oare, sfintenia castitatii? Nu, oare, desavarsirea intelepciunii? Nu, oare, chipul pocaintei? Nu, oare, masura rabdarii? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele cele bune? In psalmi este cu putinta sa gasesti invatatura desavarsita despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea in trup a lui Hristos, amenintarea cu judecata, nadejdea invierii, frica de pedeapsa, fagaduintele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt stranse, ca intr-o mare si obsteasca vistierie, in Cartea Psalmilor, pe care profetul a armonizat-o cu instrumentul muzical numit psaltire, desi sunt multe instrumente muzicale. Dupa parerea mea, profetul, inspirat de Duhul, a aratat harul cel de sus care rasuna in psaltire, pentru ca dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor in partite de sus ale ei. La chitara si la lira arama rasuna de dedesubtul locului unde pana atinge coardele; psaltirea insa are cauzele ritmurilor armonioase in partea de sus, ca si noi sa cautam a cugeta cele de sus si sa nu ne pogoram la patimile trupului din pricina dulcetii melodiei. Socot insa ca profetul, prin constructia acestui instrument muzical, ne-a aratat, in chip adanc si intelept, si aceea ca oamenii care au sufletele bine constituite si armonioase se urca usor la cele de sus.”
(Georgiana)
euu
iulie 15, 2009 @ 3:16 pm
Foarte frumos articolul !
camelia
iulie 15, 2009 @ 8:49 pm
Pana acum ceva vreme,nu citisem psalmii toti,ci doar cate unul,doi,in functie de starea sufleteasca.
Citirea psalmilor,seara de seara, poate fi comparata cu rugaciunea continua,in opinia mea,deoarece se intretine acel dor de rugaciune,dorul de Dumnezeu.
Ora de psalmi de fiecare seara este ora pe care o astepti ziua intreaga pentru ca atunci,in linistea noptii te intalnesti cu Creatorul…
D
iulie 15, 2009 @ 10:24 pm
In ce traducere cititi psalmii ? Stiti ca varianta „in uz” acum (ca sa zic asa) difera foarte mult de varianta originala ? Din fericire s-au retiparit si variante mai vechi.
camelia
iulie 16, 2009 @ 7:51 am
Folosesc Biblia in varianta tiparita in 1988,reeditarea celei din 1982.
Nu,nu stiam despre aceste diferente,insa chiar de as fi stiut,nu ar fi schimbat cu nimic starea lucrurilor;un simplu:Doamne,ajuta-mi! dar spus cu convingerea ca te adresezi Celui care face totul posibil,din adancul sufletului,este de ajuns uneori pentru dobandirea linistii si increderii.
Din punctul meu de vedere,a ma pierde in dispute teologice mi se pare pierdere de timp.Pe Dumnezeu poti sa-L afli oriunde si oricand.Cu o singura conditie:deschide-ti inima si sufletul catre El,primeste in mod egal tot ceea ce ti se da.(Fireste,este vorba despre mine,este doar felul meu de a vedea lucrurile.)
De multe ori m-am intrebat de ce mergem la parintii duhovnicesti cerand un cuvant de mantuire daca mai apoi il trecem prin filtrul gandirii,al ratiunii?
Nu trebuie oare sa-l luam ca atare,meditand asupra lui,incercand sa schimbam ceea ce este gresit in viata noastra?
(Folosesc Psalmii din Biblie,in ordinea in care se afla ei,indiferent de categoria din care fac parte,avand astfel posibilitatea de a trece prin mai multe stari sufletesti.)
camelia
iulie 16, 2009 @ 8:14 am
Frumoase si inspirate articole aveti,indiferent de subiectul abordat.
Doamne,ajuta!
Georgiana
iulie 16, 2009 @ 12:10 pm
„deschide-ti inima si sufletul catre El,primeste in mod egal tot ceea ce ti se da”
este bun felul in kre vezi lucrurile,parerea mea.
Asta trebuie sa invatam si noi,sa vedem la fel aceste lucruri si lucrari,mai bne spus, caci atunci cand rostesti psalmi park El lucreaza in tine,este o lucrare neincetata…
la fel se intampla si cu rugaciunea 😉
D
iulie 16, 2009 @ 6:54 pm
@Camelia – nu ma refeream la rugaciunea propriu-zisa. Bineinteles ca Dumnezeu se uita la inima omului, nu la varianta traducerii.
Dar cauta o traducere dinainte de 1920. Au aparut destule reeditari,chiar din sec.19. Pe langa faptul ca parca te rogi in acelasi duh cu inaintasii- dar si mediteaza pe psalmi,ce anume vor ei sa spuna. O sa constati diferente foarte mari intre versiunile actuale (aparute sub influenta vestica) si cele vechi; diferente de sens, diferente de profunzime. Daca vrei sa aprofundezi, vezi ca aparut de ceva timp si o carte – „Psaltirea in talcuirea Sf.Parinti”. Sunt in psalmi profunzimi nebanuite …
A propos de traduceri, nici nu mai zic de Vechiul Testament care este f.diferit in actualele traduceri, dar sunt diferente importante chiar si in actualele versiuni ale Noului Testament. Sa-ti dau un exemplu care pe mine ma doare de cate ori il aud citit in biserica – raspunsul dat de Mantuitorul femeii care ii spune „fericit este pantecele care te-a purtat si sanul la care ai supt”. Noi citim acum ” Asa este, DAR fericit este cel asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l face pe el”. Ori, varianta originala suna astfel : „Asa este, fericit este cel …..” Nu exista acel „DAR” care desparte pe Maica Domnului de ceilalti, si scade cumva rolul si importanta Ei. Pentru ca Maica Domnului a fost prima care a ascultat cuvantul lui Dumnezeu si l-a facut pe el. Este intruchiparea ascultarii.
Citeste (cu atentie)si variantele vechi (si autentice) si o sa vezi diferentele. De exemplu a aparut de curand ,sub grija M.Petru Voda, Biblia de la 1914 , ultima editie nemodificata a Bibliei.
camelia
iulie 16, 2009 @ 7:16 pm
…intruchiparea ascultarii si a smereniei.
D,iti multumesc;voi face asa cum spui tu si sper sa-ti pot spune concluziile cat mai curand;-)in descriere imi dau seama ca traiesti prin cuvinte;imi place stilul tau – linistit,echilibrat si impaciuitor,te-am urmarit in cateva discutii.
Doamne,ajuta!
D
iulie 16, 2009 @ 8:08 pm
Crede-ma , ce vezi tu este doar varful aisbergului. Grosul felului meu de a fi nu razbate din raspunsurile pe forum. „Si nu ti-as dori vreodata sa ajungi sa ma cunosti” , pentru ca ai ramane uimita de cat de mult ai putut sa te inseli.
PS: legat de traducerile de dinainte de 1920 , incearca sa nu-ti devina o stavila limbajul. Cel putin reeditarile din sec.19 au un limbaj care poate parea mai greoi (desi are si un parfum aparte), dar treci de asta si mergi la sensuri.
Si nu trebuie neaparat sa-mi spui mie concluziile;le poti pastra pentru tine.
Important este sa recuperam autenticul.
camelia
iulie 17, 2009 @ 3:24 pm
Bine,fie si-un lup mancat de oaie.
Toate cele bune.
valy
august 31, 2009 @ 12:13 pm
rusine celor ce au tradus in mai multe variante in limba romana ! ce vorbim doau limbi ! sauu sunt doi dumnezei ? rusine!
D
august 31, 2009 @ 7:35 pm
@valy – limba romana este,dupa cum stii,foarte complexa,astfel ca intrucatva era firesc sa apara diferite versiuni. Problema e ca cei ce au facut noile traduceri n-au mai fost atat de induhovniciti ca cei din trecut + poate si altele, astfel ca au aparut traduceri eronate. Problema e ca aceste noi traduceri au fost acceptate, si mai mult, impuse in cartile de cult. Aici e de fapt problema.
anelinda
noiembrie 3, 2009 @ 2:44 pm
Eu folosesc cu mai mult succes, Biblia in editie jubiliara-2001-cea comentata in note de subsol f explicite, de IPS Bartolomeu Anania. Urmarind explicatiile din notele de subsol, putem intelege de ce atatea sensuri.E vorba nu atat despre complexitatea limbii romane, cat mai ales despre multimea de sensuri pt acelasi cuvant al limbii ebraice( a limbilor orientale in general).Mai conteaza si daca traducerea s-a facut dupa textul Septuagintei(traducerea in lb greaca veche a Vechiului Testament-datand din sec III iH), sau dupa cel al Vulgatei(in lb latina ,datand din sec IV).Dar acestea sunt importante pentru cei care trec totul prin filtrul ratiunii; fara ca aceasta sa fie luminata de credinta nu vom ajunge la lumina Adevarului.
Cat despre Psalmi, se spune ca sunt facuti sa raspunda tuturor problemelor omenesti.Mare adevar! Intr-un moment de grea incercare, Psalmii m-au tinut neclintita in credinta ca Dumnezeu nu ma va parasi:”Si Ma CHEAMA PE MINE IN ZIUA NECAZULUI TAU SI TE VOI IZBAVI SI MA VEI PREASLAVI”(Ps49.16)
ANASTASIA
noiembrie 3, 2009 @ 4:28 pm
Psalmii sunt minunati;au mare putere pentru sufletele noastre,dar se citesc ca o rugaciune si cu binecuvantare
D
noiembrie 3, 2009 @ 10:49 pm
anelinda – asa este cu ebraica, numai ca septuaginta este in greaca, deci problema apartine pana la urma traducatorilor; asa apar tot felul de traduceri, pt. ca vor oamenii sa fie originali; plus ca nu se mai traieste astazi ca inainte, traducatorii nu mai sunt teologi decat cu diploma … si de ici restul.
In privinta vulgatei, ea in mod normal nici n-ar fi trebuit luata in calcul.
daciana
noiembrie 9, 2009 @ 9:43 pm
Eu trebuie sa mentionez ca momentele grele prin care am trecut m-au apropiat de psalmi. Citindu-i si rugandu-ma am ajuns sa-i indragesc foarte mult. Astfel ca acum port in gand Psalmul 50 ( Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta. …), tocmai pentru a putea sa ma rog si cand merg pe strada, sau sunt in tramvai sau in autobuz. Un psalm drag sufletului meu este si Psalmul 102;cand il citesc imi trece prin fata intreaga mea viata, cu toate binecuvan-tarile Domnului:
„Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si toate cele din launtrul meu, numele cel sfant al Lui.
2. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si nu uita toate rasplatirile Lui.
3. Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale, pe Cel ce vindeca toate bolile tale;
4. Pe cel ce izbaveste din stricaciune viata ta, pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari;
5. Pe Cel ce umple de bunatati pofta ta; innoi-se-vor ca ale vulturului tineretele tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul si judecata tuturor celor ce li se face strambatate.
7. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Indurat si milostiv este Domnul, indelung rabdator si mult milostiv.
9. Nu pana in sfarsit se va iuti; nici in veac se va mania.
10. Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a rasplatit noua.
11. Ca dupa inaltimea cerului de la pamant, a intarit Domnul mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre.
13. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dansul.
14. Ca El a cunoscut zidirea noastra; adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
15. Omul ca iarba; zilele lui ca floarea campului; asa va inflori.
16. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau.
17. Iar mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul;
18. Si dreptatea Lui spre fiii fiilor; spre cei ce pazesc legamantul Lui,
19. Si-si aduc aminte poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit scaunul Sau si imparatia Lui peste toti stapaneste.
20. Binecuvantati pe Domnul toti ingerii Lui, cei puternici la vartute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvintati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
22. Binecuvantati pe Domnul toate lucrurile Lui, in tot locul stapanirii Lui. Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul.”
Psalmii imi dau putere. Imi dau incredere , ca acolo Sus, Domnul Dumnezeu asculta rugaciunea mea si nu ma paraseste la greu. De aceea spun inca o data: Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul.
Ionela M.
decembrie 25, 2009 @ 7:08 pm
Foarte interesant articolul. Chiar astazi, de ziua Nasterii Mantuitorului am primit o psaltire, in dar. Doamne ajuta!
Sorin M.
decembrie 26, 2009 @ 12:42 am
Deseori, seara, pe când eram copilaş, o auzeam pe mama rugânsu-se. Cele mai obişnuite rugăciuni ale ei erau: „Tatăl nostru” şi „miluieşte-mă, Dumnezeule!” (Psalmul 50) Îmi plăcea Psalmul 50 foarte mult. Nici nu ştiam să citesc, dar o parte din rugăciunea aceasta mi se întimpărise în memorie, după cele auzite de la mama. Când, mai târziu, am început să citesc, deschizând Psaltirea din care se rugase mama, am aflat acolo o mulţime de alte „rugăciuni”, care de care mai frumoase.
La început, am cunoscut Psaltirea numai ca pe o carte de rugăciuni. După ce L-am aflat pe Domnul, ea mi-a devenit şi o carte sfântă de meditaţie şi reculegere sufletească. Am început, astfel, să aud harul Duhului Sfânt răsunând în toţi psalmii, aidoma unui instrument muzical ce mă purta prin cele mai înalte stări sufleteşti, aducându-mi mângâiere, linişte şi deschizându-mi inima pentru primirea binecuvântărilor cereşti.
Prin citirea şi meditaţia psalmilor, Psaltirea ne înalţă la Dumnezeu şi-l aduce pe Dumnezeu până la noi. Ea este moştenirea cerească pe care Sfinţii Părinţi au numit-o „Biblia mică”, întrucât întreaga Sfântă Scriptură a Vechiului Testament şi a Noului Testament a fost revelată în cartea Psalmilor. În Biserica noastră Ortodoxă, psalmii sunt folosiţi în toate rugăciunile de cult. Aflăm astfel psalmi întregi în Sfânta Liturghie, la Vecernie, la Utrenie, etc. În toţi psalmii aflăm rugăciuni de preamărire a lucrării lui Dumnezeu, rugăciuni de căinţă pentru păcate, de umilinţă, rugăciuni de încredere în ajutorul lui Dumnezeu, care nu lipseşte niciodată în nevoi. Tot în Psaltire aflăm şi pe cei noăsprezece psalmi de blestem. Doresc să atrag atenţia că sfinţenia acestor psalmi nu trebuie pusă sub semnul îndoielii, deoarece cuvântul „vrăjmaş” din conţinutul lor se referă la marele vrajmaş al omenirii, diavolul, care a luptat şi luptă ca un leu împotriva lui Dumnezeu şi a celor ce vor cu tot dinadinsul să ducă o viaşă vrednică de El. Sunt unii oameni care se folosesc de aceşti psalmi pentru a cere răzbunare şi nimicire asupra vrăjmaşilor care le-ar fi făcut vreun rău. Un astfel de om, care face aşa, păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu şi a semenului pentru care are datoria sfântă să se roage, nicidecum să-l blesteme.
Psaltirea nu este o carte cu înţeles greu. Numai că acelui care se apropie de ea i se cere credinţă puternică, răbdare şi perseverenţă în citire şi meditaţie. În chiar îndemnurile de la începutul Psaltirii, se spune atât de frumos: „Să începi a citi Psaltirea încet şi cu multă luare-aminte, fără să te grăbeşti şi cugetând mereu, ca să înţelegi şi cu mintea cele ce citeşti”.
Părintele Iosif Trifa a strâns cu dor şi cu dragoste „Psaltirea mamei”, stropind-o toată viaţa sa cu lacrimi de umilinţă şi recunoştiinţă pentru acest minunat dar de la Dumnezeu oferit de mama lui. Odată, referindu-se la versetul: „Că Tu cu mine eşti, Doamne!” din Psalmul 22, v. 4, Părintele Iosif a scris aceste memorabile cuvinte care ar trebui să ne aprindă de dor după Psaltire şi pe noi cei de azi:
„În Psaltire sunt aceste prea dulci şi plăcute vorbe. Dar mulţi citesc în Psaltire aşa, de-a alergarea, ca şi când te slobozi la fugă pe drum şi de aceea nu-şi dau seama despre înţelesul cel adânc al vorbelor de acolo. Aşa citeam odată şi eu în Psaltire, dar de când trăiesc o viaţă hotărâtă pentru Domnul, de atunci altcum citesc şi altcum înţeleg. De atunci, vorbele: „Domnul este cu mine” îmi dau o încredere, o tărie pe care toţi banii şi toţi oamenii pământului nu mi-o poate da. De s-ar ridica împotriva mea munţi întregi de primejdii şi necazuri, eu nu mă tem, căci glasul Lui îl aud: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt, ca să te scap şi să te mântui” „(Ieremia 1, 3).
Să facem şi noi la fel! Să nu ne lipsească Psaltirea niciodată în rugăciunile noastre zilnice, chiar dacă la început pare că nu înţelegem rostul psalmilor. Să nu abandonăm această sfântă îndeletnicire, căci vrajmaşul-diavol cunoaşte puterea psalmilor şi se cutremură la auzul lor!
robert
ianuarie 19, 2010 @ 8:28 pm
In legatura cu cei 19 psalmi de blestem uneori imi fuge gandul si la aproape dar f putin si imi pare rau … Ce ma sfatuiti?
Razvan Ungureanu
februarie 3, 2010 @ 9:14 am
si mie imi place articolul, felicitari !
Razvan Ungureanu
februarie 3, 2010 @ 9:14 am
nu prea se gasesc articole de acest gen pe internet
Georgiana
februarie 3, 2010 @ 10:00 am
Robert,ispita intotdeauna apare mai ales la psaltire. Chiar daca nu te concentrezi suficient, nu inceta sa citesti… Spunea chiar un Sf parinte, sa ne rugam in continuare chiar daca gandul ne fuge la lucruri lumesti. Asta este un semn ca esti pe drumul cel bun.
Doamne ajuta!
Lucia
februarie 3, 2010 @ 6:07 pm
Intradevar, Anastasia, si psalmii e bine sa fie cititi cu binecuvantare, caci nu putem lupta singuri…Exista pericolul caderii in mandrie (caci puterea psalmilor e foarte mare! si am fi tentati sa credem ca toate realizarile (Cuvantului divin) se datoreaza „bunatatii si sfinteniei” la care am ajuns, citind din Psaltire…
Georgiana
februarie 3, 2010 @ 8:27 pm
Puterea psalmilor e foarte mare…dar am o intrebare, acestia pot fi cititi si pentru aproapele nostru? daca da, ce psalmi..?
Anca-Larisa
februarie 3, 2010 @ 9:02 pm
Da Georgiana, pot fi cititi si pentru aproapele. Nu conteaza ce psalmi…poti citi cate o catisma pe zi de exemplu(sau 1-2 psalmi). Dar sa fie cu binecuvantare. Iti spun in cunostinta de cauza pentru ca mie mi s-a recomandat citirea Psaltirii pentru o persoana apropiata.
Georgiana
februarie 3, 2010 @ 9:49 pm
pentru o persoana..indepartata..banuiesc ca nu pot.
Multumesc oricum,
Doamne ajuta!
Anca-Larisa
februarie 3, 2010 @ 10:44 pm
Ba da, Georgiana ! Poti !…tot aproapele tau este, indiferent de relatia dintre voi. Dar, repet, cu binecuvantare ! Doamne ajuta !
Georgiana
februarie 4, 2010 @ 11:20 am
Pai, am luat binecuvantarea o data…pentru psaltire. Insa atunci m-am oprit de la Catisme.
Daca reiau,trebuie sa cer dinou binecuvantarea?
Anca-Larisa
februarie 4, 2010 @ 11:24 am
Ar fi indicat sa ceri din nou, da !…Spor in cele spre mantuire ! 🙂
alex
iulie 14, 2010 @ 6:45 pm
Trebuie binecuvantarea preotului pentru a putea citi din psaltirE?
Guest
iulie 14, 2010 @ 6:51 pm
e bine sa o ai, mai cu seama cand ai duhovnic
X
noiembrie 26, 2010 @ 6:59 pm
Sa nu incetam a citi psaltirea,Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa ne rasplateasca cu lacrimi duhovnicesti.
Teodora
iulie 10, 2011 @ 11:49 am
Recomand o carte foarte frumoasa: PSALTIREA SF EFREM SIRUL – cugetari evlavioase si rugaciuni scoase din facerile Sf Efrem Sirul si asezate dupa randuiala psalmilor lui David. Autorul este Sf Teofan Zavoratul.