Psihologia și religia – Prof. Univ. Adrian Opre (conferință video)
Vă invităm să urmăriți o conferință foarte interesantă ținută de domnul profesor universitar doctor Adrian Nicolae Opre, profesor la Catedra de Psihologie la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj. Tema este de larg interes: relația concretă dintre psihologie și religie.
Următoarele două părți le găsiți mai jos:
(Visited 31 times, 1 visits today)
Laura Stifter
iunie 29, 2014 @ 4:58 pm
Excepţională conferinţă! Am ascultat-o acum câteva zile, dar n-am putut scrie pe moment un comentariu. Vă felicit pentru postarea acestui material, mi s-a părut fascinant!
M-aş bucura să mai postaţi materiale pe această temă – relaţia teologie-psihologie.
Doamne ajută!
Adrian Vlahu
iunie 25, 2015 @ 9:30 am
[i]Din moment ce nu aveţi un forum, am căutat puţin pe site şi m-am hotărât să postez următorul articol aici:[/i]
[b]Ce este şi cum se tratează Tulburarea obsesiv-compulsivă?![/b]
Articol preluat de pe [u]PsihologieCluj.ro[/u]
Mulţi dintre noi atunci când închidem uşa de la casă verificăm o dată sau de două ori pentru a ne asigura că uşa este într-adevăr închisă. Când mergem într-un concediu verificăm dacă am oprit aragazul, dacă geamurile şi robinetele de apă sunt închise. Pentru că ne îngrijorează o posibilă toxiinfecţie alimentară, ne spălam pe mâini înainte de a mânca. Cu toţii avem unele griji pe care încercăm să le neutralizăm facând un anumit comportament, însă pentru unii, aproximativ 1-2% din totalul populaţiei, grijile se transformă în [i]obsesii[/i] iar comportamentele obişnuite în [i]compulsii[/i].
[i][b]Obsesiile[/b] sunt idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente, care sunt percepute de persoană ca fiind intruzive şi nepotrivite şi care cauzează anxietate sau nelinişte puternică.[/i]
O persoană poate fi obsedată de gândul că va face hepatită, că va călca pe cineva cu maşina, că a lăsat aragazul pornit şi casa ar putea exploda. Aceste obsesii sunt atât de puternice încât creează persoanei un disconfort puternic. Persoana nu-şi poate scoate din minte că se va îmbolnăvi, este convinsă că mărul pe care îl mănâncă e murdar, este plin de microbi care o vor infecta, sigur nu a fost bine spălat, iar dacă a fost atunci poate între timp a atins o suprafaţă murdară, cineva l-a atins, praful ridicat de vânt e plin de microbi. [b]Persoana depune eforturi considerabile de a evita aceste obsesii[/b], însă, în mod paradoxal, cu cât încearcă mai mult să nu se gândească la ele cu atât obsesia devine mai puternică, mai intruzivă. Ca să se liniştească, să aibă „certitudinea” că nu se va infecta, va spăla din nou mărul, se va spăla din nou pe mâini. Spălatul pe mâini va dura mult mai mult decât în mod obişnuit (ex. peste 5 minute). Acest comportament este numit [i]compulsie[/i] deoarece este o acţiune pe care individul simte că trebuie neapărat să o facă pentru a se linişti. Efectuarea compulsiei îl linişteşte pe moment, însă după puţin timp, obsesia revine şi tot ciclul vicios este reluat.
[i][b]Compulsiile[/b] sunt comportamente repetitive (ex. spălatul mâinilor, ordonatul, verificatul) sau acte mentale (ex. rugatul, număratul, repetarea de cuvinte în gând) al căror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau disconfortul.[/i]
Unele compulsii par să nu aibă nici o legătură logică cu obsesia –- de exemplu persoanei îi apare în minte imaginea fratelui într-un sicriu (fratele fiind viu şi sănătos), iar pentru a se linişti persoana începe să numere toate obiectele albastre din cameră. Pacienţii cu tulburare obsesiv-compulsivă se pot gândi că dacă vorbesc despre obsesiile lor atunci s-ar putea ca ele să se şi întâmple. La fel [b]nerealizarea compulsiei creşte anxietatea[/b]. Ei simt că dacă nu închid şi deschid jaluzelele de la geam de 7 ori ceva îngrozitor se va întâmpla, dar nu pot specifica ce anume.
[b]Intervenţia psihologică[/b]
Pentru a planifica intervenţia psihologică, este nevoie ca mai întâi să realizăm o [b]evaluare amănunţită a problemei[/b]. Vor fi trecute în [b]listă toate gândurile obsesive[/b] –- [u]inclusiv cele exprimate în imagini[/u], [b]toate comportamentele compulsive[/b] –- [u]inclusiv cele interne[/u] –- cum ar fi număratul în gând, precum şi situaţiile care le declanşează. Pentru o imagine completă i se cere clientului să ţină şi un [b]jurnal săptămânal[/b]. Vor fi completate şi o serie de teste pentru a avea o apreciere a aspectelor emoţionale, comportamentale şi de gândire precum şi pentru a identifica dacă mai exista si alte probleme sau factori perturbatori.
Intervenţia presupune [i]expunerea treptată[/i] a clientului la gândurile obsesive şi [i]prevenţia comportamentelor compulsive[/i]. [b]Expunerea[/b] are rolul de a diminua anxietatea (frica) resimţită atunci când apare gândul obsesiv. [b]Prevenţia răspunsului[/b] are rolul de a preveni comportamentele nepotrivite în urma apariţiei gândului obsesiv (ex. verificatul aragazului de 20 de ori pentru a se asigura că este închis, sau a duşului de 3 ori pe zi pentru a se „decontamina”). La acestea se adaugă modificarea gândurilor asociate acestor obsesii şi compulsii prin tehnici specifice [b]psihoterapiei cognitiv-comportamentale[/b].
Intervenţia descrisă mai sus este una complexă şi de durată, însă este şi [b]cea mai eficientă intervenţie[/b] pentru tratamentul tulburării obsesiv-compulsive –- mai eficientă decât tratamentul medicamentos. Uneori terapeutul vă poate recomanda tratamentul medicamentos în combinaţie cu intervenţia psihologică pentru rezultate optime.
Adrian Vlahu
iulie 2, 2015 @ 1:45 pm
[i]Încă un scurt articol pe aceeaşi temă:[/i]
[b]Ce este Nevroza obsesiv-compulsivă?[/b]
[u]PAXonline.ro[/u]
[b]I. Definiţie[/b]
Nevroza obsesiv-compulsivă (NOC) este un tip de tulburare de anxietate. NOC se caracterizează prin gânduri deranjante şi neplăcute care par că nu dispar niciodată. Aceste gânduri sunt de obicei însoţite şi de imagini puternice, neobişnuite, înfricoşătoare sau absurde.
O persoană cu NOC face faţă acestui gen de gânduri şi sentimente prin realizarea unor acţiuni ritualizate. Un „ritual” sau o compulsie este un comportament realizat exact în acelaşi mod la nesfârşit. Pacienţii consideră că aceste acţiuni îi protejează de gândurile teribile care le trec prin minte. Aceste compulsii sunt de obicei neobişnuite sau fără sens.
NOC este cunoscută ca fiind „boala îndoielii”. De cele mai multe ori pacienţii îşi dau seama că aceste obsesii şi compulsii nu sunt raţionale (nu au nici un sens) dar cu toate acestea continuă să-şi facă griji şi să se teamă că fricile lor pot deveni realitate.
[b]II. Descriere[/b]
Aproximativ unul din 40 de oameni va dezvolta la un moment dat de-a lungul vieţii nevroza obsesiv-compulsivă. Chiar dacă este posibil ca tulburarea să apară şi la copii, de obicei simptomele apar în perioada adolescenţei.
Frecvenţa de apariţie este aproximativ aceiaşi atât la bărbaţi cât şi la femei, indiferent de vârstă sau grup etnic. Foarte multe persoane cu NOC ascund celorlalţi faptul că au această problemă, cu toate acestea nu reuşesc să se controleze şi recurg la comportamentele lor ritualizate de reducere a anxietăţii.
Chiar dacă în general, o persoană cu NOC prezintă atât obsesii cât şi compulsii, este posibil ca acestea să apară şi separate, fie doar obsesii, fie doar compulsii. Măsura în care NOC afectează viaţa variază de la un pacient la altul. Unii, abia dacă sunt deranjaţi de aceste simptome specifice în timp ce alţii sunt de-a dreptul înfricoşaţi de ceea ce li se întâmplă şi petrec o mare parte din zi efectuând acele comportamente repetitive, ritualizate.
O [b]obsesie[/b] este un gând iraţional care apare în mod repetat. De exemplu, o persoană poate gândi „Mâinile îmi sunt murdare şi trebuie să le spăl din nou.” Mâinile acestei persoane pot fi foarte curate (şi este foarte probabil să fie aşa), cu toate acestea ea nu-şi poate scoate din cap că mâinile îi sunt în continuare murdare. Obsesii tipice:
• Teama de murdărie, germeni sau contaminare cu microbi;
• Teama de dorinţa de a face rău altor persoane, de a fi violent(ă);
• Un sentiment de responsabilitate pentru siguranţa şi securitatea altor persoane;
• Teama de a nu lovi un pieton cu maşina;
• Sentimente sau emoţii religioase foarte puternice [„scrupulozitate”];
• Gânduri puternice şi ciudate legate de sexualitate.
O [b]compulsie[/b] este un anumit comportament pe care o persoană îl face în mod repetat cu scopul de a se proteja împotriva unei obsesii. Câteva dintre cele mai comune compulsii sunt: spălatul excesiv (în special spălatul pe mâini sau duşul); curăţarea casei; atingerea, numărarea, aranjarea obiectelor într-o anumită ordine; rugatul [excesiv şi ritualizat] etc. Pacientul se poate simţi mai bine în timpul efectuării acestor acţiuni dar acest sentiment de satisfacţie nu durează mult şi în curând va simţi nevoia să facă din nou compulsia respectivă.
Pentru o persoană cu NOC, o compulsie reprezintă o formă de protecţie. Ea simte că ceva îngrozitor se va întâmpla dacă nu repetă acel comportament sau ritual bine stabilit. După cum spuneam, comportamentul ritualizat poate reduce starea de anxietate, distresul resimţit de persoană dar în nici un caz nu îi aduce vreo satisfacţie sau plăcere.
[b]III. Cauze[/b]
Cauzele clare ale nevrozei obsesiv-compulsive nu au fost identificate cu exactitate. Mulţi cercetători consideră că boala poate fi moştenită. Dacă un individ are NOC atunci există 25% şanse ca şi un alt membru al acelei familii să aibă tulburarea. Stresul şi alţi factori psihologici pot contribui la dezvoltarea şi menţinerea NOC.
Una dintre cele mai cunoscute teorii susţine că NOC este cauzată de [b]nivele scăzute de serotonină[/b], un neurotransmiţător. Neurotransmiţătorii sunt substanţe chimice produse şi existente în creier. Aceste substanţe sunt responsabile de transmiterea semnalelor electrice între celulele nervoase şi ajută la controlul multor activităţi mentale care au loc în creier.
Unii cercetători consider că NOC apare atunci când creierul produce în exces sau în deficit un anumit tip de neurotransmiţător. În astfel de cazuri, mesajele celulelor nervoase nu pot fi transmise în mod corespunzător dintr-o regiune a creierului în alta. Şi pot începe să circule în cerc, să meargă în mod repetat între aceleaşi celule nervoase. Această repetiţie constantă a mesajelor nervoase poate fi responsabilă de comportamentele repetitive caracteristice NOC.
[b]IV. Stabilirea unui diagnostic[/b]
Specialiştii (psihologi, psihoterapeuţi, psihiatri) stabilesc un diagnostic de nevroză obsesiv-compulsivă pe baza simptomelor descrise de pacient. Nu există teste de sânge sau laborator prin care să se poată face acest lucru. Foarte mulţi oameni cu această problemă de anxietate rămân nediagnosticaţi sau sunt identificaţi abia după mulţi ani. Întârzierea sau problemele în punerea unui diagnostic se datorează şi ruşinii pe care mulţi pacienţi o resimt vizavi de boala lor, aceştia devenind experţi în a-şi ascunde boala.
[b]V. Tratament[/b]
Pentru tratarea nevrozei obsesiv-compulsive sunt utilizate două forme de tratament: [b]medicaţie specifică[/b] şi [b]terapie cognitiv-comportamentală[/b] (TCC). Medicamentele prescrise pentru NOC au scopul de a modifica cantitatea de neurotransmiţători produsă în creier. Acestea conţin mai multe substanţe active: fluoxetină, paroxetină, sertralin sau clomipramin.
Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie pusă în practică de psihoterapeuţi specializaţi. Scopul este de a ajuta pacienţii să înţeleagă ce se întâmplă cu ei, cum au apărut problemele de anxietate şi ce trebuie făcut pentru a le depăşi. Pacienţii sunt încurajaţi să accepte existenţa temerilor şi a gândurilor obsesive. Sunt apoi ajutaţi în găsirea unor modalităţi pentru a tolera lucrurile care le provoacă anxietatea şi pentru a evita realizarea la nesfârşit a compulsiilor.
[b]VI. Prognoza sau evoluţia bolii[/b]
Evoluţia bolii variază mult de la un pacient la altul. Rămasă netratată, această nevroză poate dura ani întregi sau chiar toată viaţa. Oamenii trec prin perioade în care simptomele alternează ca şi severitate, de la forme şi manifestări uşoare la altele foarte severe. De obicei, simptomele se înrăutăţesc odată cu înaintarea în vârstă. Tratamentul cu medicamente şi/sau TCC este foarte eficient. Unii pacienţi îşi revin complet în timp ce alţii au nevoie să continue pentru perioade mai lungi intervenţia. Chiar dacă eficienţa acestor tratamente este ridicată, există pacienţi la care ele nu funcţionează conform aşteptărilor. Numărul celor care nu răspund la tratamentele existente este de aproximativ 20% şi aceştia necesită uneori chiar spitalizarea.
Mulţi dintre indivizii cu NOC pot duce o viaţă fericită şi plină de satisfacţii. Cu toate acestea, menţinerea sub control poate fi dificilă şi presupune o investiţie considerabilă de efort, timp şi bani.
[b]A se vedea şi:[/b]
http://www.tratamentanxietate.ro/obsesii-compulsii/
Laura Stifter
iulie 3, 2015 @ 8:08 pm
AdrianVlahu, mulţumim pentru articolele interesante pe care le-aţi postat.
Toate cele bune!
Mihai Lica Pura
iulie 4, 2015 @ 2:41 pm
Cred ca ar trebui sa avem grija sa nu numim pacatul boala si apoi sa cautam „vindecarea” prin medicamente psihotrope si prin terapii psihologice, in loc sa alergam la Domnul Iisus Hristos. Reiau doua dintre definitiile postate mai sus:
[i]”Obsesiile sunt [b]idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente[/b], care sunt percepute de persoană ca fiind intruzive şi nepotrivite şi care cauzează anxietate sau nelinişte puternică.”[/i]
[i]”Nevroza obsesiv-compuls ivă (NOC) este un tip de tulburare de anxietate. NOC se caracterizează prin [b]gânduri deranjante şi neplăcute[/b] care par că nu dispar niciodată. Aceste gânduri sunt de obicei însoţite şi de [b]imagini[/b] puternice, neobişnuite, înfricoşătoare sau absurde.”[/i]
Va propun sa le comparam cu 2 Corinteni 10:3-5:
„Pentru cã, deși umblãm în trup, nu ne luptãm trupește. Cãci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre [b]dãrâmarea întãriturilor[/b]. Noi surpãm [b]iscodirile minții[/b], Și toatã [b]trufia care se ridicã împotriva cunoașterii lui Dumnezeu[/b] și [b]tot gândul[/b] îl robim, spre ascultarea lui Hristos.”
Consider ca asemanarea este una izbitoare. Si care este solutia pe care o propune Sfantul Apostol Pavel? Domnul Iisus Hristos.
Definitiile de mai sus nu vorbesc despre pacat, dar din explicatiile postate putem deduce ca gadurile si comportamentele respective sunt pacatoase in sensul ca, de exemplu, nu avem incredere in paza lui Dumnezeu si nu ne incredintam viata in mana Lui (si de aceea verificam de n ori daca am inchis gazul). Este un exemplu banal, dar cred ca in orice „probleme” de acest fel putem sa gasim pacatul.
De aceea consider ca solutia este aceeasi ca si pentru orice alt pacat: Domnul Iisus Hristos. Medicamentele psihotrope sau psihoactive sau terapia nu vor putea niciodata sa ne scape de pacat. Numai Dumnezeu poate si ne-a oferit o singura solutie: credinta in Fiul Sau.