Publicitatea şi păcălelile ei
Azi găsim orice şi vedem reclame peste tot (la televizor, pe stradă, în magazine, în afara oraşelor, la metrou, pe autobuz…aproape oriunde) care ne îmbie să cumpărăm câte un produs. Fiecare reclamă video sau fiecare panou publicitar încearcă să ne atragă atenţia cu ceva, dorind să ne stârnească interesul şi să ne facă să cumpărăm.
Reclamele de peste tot îmi înşeală judecata legând iaurtul de bucuria copilăriei, maşina de frumuseţea călătoriei, ciocolata de dragostea curată a unor tineri îndrăgostiţi….Îmi tot promite că voi fericit, numai să cumpăr. Şi cumpăr. Şi-n loc de bucuria copilăriei primesc doar iaurtul, în loc de frumuseţea unei călătorii cu prietenii primesc doar maşina, în loc de iubirea curată a unei fete primesc doar ciocolata. Mă tot păcălesc legând sentimentele curate din inima mea cu produsele lor.
Îmi tot sugerează mereu şi oriunde că trebuie să cumpar ca să am o viaţă frumoasă, că trebuie să consum ca să mă simt bine, că trebuie să am de toate ca să fiu fericit. Dar cumpăr şi tot nu sunt fericit şi văd că alţii au mai mult. Văd că unii sunt bogaţi, văd că unii îşi permit de toate, văd că alţii au un confort sporit şi eu nu sunt ca ei şi astfel lumea modernă mă-nvaţă ca dacă aş avea produsele pe care le au ei aş fi şi eu fericit, şi astfel mă-mpinge din nou să consum.
Dar să ne oprim puţin şi să-L auzim pe Dumnezeu, Cel care ne-a creat şi ştie fiecare celulă vie din noi:
Nu numai mâncând şi consumând va trăi omul ci şi cu orice cuvânt a lui Dumnezeu. Adică omul nu e numai trupesc, omul n-are nevoie numai de pâine, salam, şampon şi metrou ci are nevoie şi de iubire, de iertare, de pace, de linişte, de lumină, are nevoie de Dumnezeu.
Tot Domnul Hristos spune:
„Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.”
Adică dragostea şi fericirea vieţii noastre nu stă în câte avem, în câte cumpărăm, în câte consumăm, nu stă până la urmă în cele materiale, ci dimpotrivă. Omul e făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, adică netrupesc, veşnic, raţional, inteligent, fără păcat, plin de toată lumina.
Şi chiar dacă am fi cei mai bogaţi oameni din lume, şi ne-am permite orice, totuşi Dumnezeu ne atenţionează cu dragoste:
„Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”
La ce-l ajută pe om că-şi hrăneşte mereu trupul cu atâtea şi atâtea dar de suflet uită. Omul e creat să iubească şi să-l ajute pe cel de lângă el. Iubirea e hrana sufletului, fapta bună e bucuria inimii.
Toţi vrem să fim fericiţi mereu, toţi vrem să fericiţi în veci. De fapt toţi vrem viaţa veşnică, plină numai cu bucurii şi lipsită de orice întristare. Dar care e viaţa veşnică ?
(Balan Claudiu)
Primul prezentator de reclame
decembrie 11, 2008 @ 9:30 am
[…] Publicitatea si pacalelile ei […]