Skip to content

1 Comment

  1. Vasile Cristea
    martie 26, 2015 @ 11:50 am

    Alba ca Zăpada poate fi, de asemenea citită în cheie creștină, iar desenul animat Disney din anii 40 chiar aspectul acesta îl are în vedere.

    Iată câteva argumente:
    – Tânăra prințesă este extrem de frumoasă dar o frumusețe altfel decât cea a reginei mamă-vitregă. Este frumusețea purității, ea fiind o copilă de 12-13 ani în poveste; Chiar denumirea, Albă ca Zăpada trimite la puritate, curățenie, atât sufletească cât și trupească; Mama vitregă este instrumentul răului și practică ocultismul (oglinda, instrument prin excelență utilizat în asemenea practici, prepară alimente ucigașe, își poate schimba înfățișare), este o vrăjitoare, frumusețea ei este trupească dar în interior este opusul albului, e neagră.
    – Albă ca Zăpada rabdă totul fără a se îndreptăți, fără a se plânge regelui, fără a dispera. Domnul o apără iar vânătorul nu are inimă să o ucidă (practic era vorba de o moarte ritualică, pusă la cale de o vrăjitoare malefică, ce-i voia inima;
    – Albă ca Zăpada schimbă comportamentul piticilor, altfel făpturi malefice, care coboară în pântecele pământului după metale; Bunătatea ei îi face pe aceștia să o adopte și să o apere, devin paznicii unei sfinte;
    – Albă ca Zăpada nu este suspicioasă, se lasă în voia Domnului, chiar atunci când piticii o avertizează să nu aibă încredere în oameni, că poate fi vrăjitoarea. Suspiciunea și frica ar fi ferit-o pe Albă ca zăpada de mașinațiunile vrăjitoarei dar drumul spre sfințenie l-ar fi pierdut. Ea crede atât de mult în oameni încât mușcă din mărul otrăvit (simbol al căderii din rai, firește);
    – Albă ca Zăpada moare dar nu putrezește; rămâne ”frumoasă”, iar piticii nu o îngroapă, o păstrează într-o raclă, practic sfinte moaște pe care oamenii le venerează. Este dovada sfințeniei acestei copile curate care nu a cunoscut firea păcătoasă și vicleană a oamenilor;
    – În final, Prințul (Hristos) o învie și cei doi merg să trăiască fericiți. Desenul animat de la Disney chiar înfățișează urcarea lor la cer.

    Este posibil ca povestea să fie un mesaj camuflat pentru credincioșii care mai apărau încă sfintele moaște, în Germania de sec. XVI-XVII, cuprinsă de febra secularizării. Legea civilă pedepsea aspru ”superstițiile”, adică cinstirea sfinților potrivit tradiției creștine medievale.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *