Puritate (de Daniel Turcea)

Cămara unde Mirele
s-a-nveşmântat în trupul
ţesut din Preacurata
trăire

O, puritate,
iată un om, o Fecioară
      cum trăia,
            neştiută,
nimeni nu putea crede, nu putea visa
nu putea dori
ca un om înaintea căruia
îngerii se smeresc
         Îl va naşte
         pe Dumnezeu.

Braţele tale
L-au legănat,
ochii tăi înlăcrimaţi
       de iubire
            şi teamă

I-au văzut Faţa de Prunc,
I-au cuprins necuprinsa-I Lumină.
           O, puritate,
numai tu poţi întrece pe îngeri,
numai tu puteai sta
         în mijlocul unui asemenea foc
        ca-n mireasmă şi-n rouă.

O, nevinovăţie,
numai tu nu poţi fi învinsă
         de nimic, pe pământ.

(Daniel Turcea, Epifania – cele din urmă poeme de dragoste creștină, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 57)