Răbdarea este piatră neclintită în faţa vânturilor şi a valurilor vieţii
Zis-a Domnul: «Cel ce va răbda pînă la sfîrşit acela se va mântui» (Matei XXIV, I3). Iar răbdarea este îmbinarea tuturor virtutilor. Căci nici una dintre virtuţi nu stă fără ea. Deoarece «tot cel ce se întoarce înapoi nu este vrednic de împărăţia cerurilor» (Luca IX, 62). Chiar dacă i se pare cuiva că se împărtăşeşte de toate virtutile, dacă nu va răbda pînă la sfîrşit şi nu se va izbăvi de cursele diavolului nu este vrednic să ajungă în Împărăţia cerurilor. Fiindcă şi cei ce au luat arvuna au nevoie de răbdare ca să primească răsplată desăvîrşită în veacul viitor.
În toată ştiinţa şi cunoştinţa este nevoie de răbdare. Şi pe drept cuvînt. Pentru că nici lucrurile cele sensibile nu se fac fără răbdare, iar dacă i s-a făcut cuiva vreunul dintre ele, are nevoie de răbdare ca să-i rămînă ceea ce i s-a făcut. Şi, simplu grăind, tot lucrul înainte de a se face, prin ce se face şi o dată făcut, prin răbdare rămîne şi fără de ea nu stă, nici nu se desăvîrşeşte. Pentru că dacă este bun, răbdarea îl prilejuieşte şi îl păzeşte; iar dacă este rău, răbdarea dă usurare şi tărie de suflet, şi nu lasă pe cel ispitit să fie strîmtorat de descurajare, care este arvuna gheenei.
Răbdarea are puterea să omoare deznădejdea, care omoară sufletul. Ea învaţă sufletul să se mîngîie şi să nu slăbească de mulţimea războaielor şi a necazurilor. Pe ea neavînd-o, Iuda a găsit moartea cea îndoită ca un lipsit de experienta războiului. Pe ea avînd-o, fruntaşul Petru, deşi a căzut, dar ca un cercat în război a biruit pe diavolul care-l doborîse. Pe ea aflînd-o, monahul acela care a căzut în curvie a biruit pe cel ce l-a biruit, nesupunîndu-se gîndului deznădejdii care-l împingea să părăsească chilia şi pustiul, ci cu răbdare zicînd către ginduri: n-am păcătuit şi iarăşi zic Vouă, n-am păcătuit.
O dumnezeiască întelepciune şi răbdare a viteazului bărbat! Această fericită virtute l-a desăvîrşit pe Iov şi toate bunătăţile lui cele dintîi. Căci numai putin dacă ar fi slăbit în ea, dreptul ar fi pierdut toate cele dintîi. Dar cel ce cunoştea răbdarea lui a îngăduit bătaia spre desăvîrşirea lui şi spre folosul multora.
Deci cel ce-şi cunoaşte interesul se nevoieşte întîi de toate să o aibă pe aceasta. Căci zice marele Vasile: «Să nu porti război deodată cu toate patimile că, poate, slăbind, te vei intoarce la cele dinapoi şi nu te vei afla pregătit pentru Impărăţia cerurilor. Ci luptă-te cu fiecare din patimi, pe rînd, începînd de la răbdarea celor ce vin asupră-ţi». Şi pe drept cuvînt. Căci, dacă nu o are cineva pe aceasta, niciodată nu va putea sta la războiul cel văzut, ci îşi va pricinui sieşi şi altora fuga şi pierzarea prin slăbire, după cuvîntul care l-a spus Durrmezeu lui Moise: «Fricosul să nu iasă la război» (Deut. XX, 8) şi celelalte. Dar în războiul văzut poate să rămînă cineva acasă şi să nu iasă la război. Prin aceasta pierde darurile şi cununile, rămînînd poate numai cu sărăcia şi cu necinstea. Dar în războiul nevăzut nu se poate afla un singur loc unde să nu fie război, chiar dacă ar străbate cineva toată creaţia. Şi oriunde ar merge află război. În pustie, fiare şi draci, şi celelalte greutăţi, şi spairne; în linişte, draci şi ispite; în mijlocul oamenilor, draci şi oameni care ispitesc. Nu se află loc fără supărare.
De aceea, fără răbdare nu poate avea odihnă. Iar aceasta vine din frică şi credinţă, şi începe de la înţelepciune. Cel cu dreaptă judecată cântăreşte lucrurile în minte şi aflându-le strîmte, cum a zis Suzana, alege pe cele mai bune, ca aceea. Căci a zis această fericită către Dumnezeu: «Toate îmi sînt strîmte. De voi face voia bătrînilor nelegiuiţi, s-a pierdut sufletul meu prin preacurvie; iar de nu voi asculta de ei, mă vor învinovăţi de preacurvie şi, ca judecători ai poporului, mă vor osîndi la moarte. Ci mai bine îrni este să alerg la Cel atotputernic, chiar dacă-mi stă înainte moartea» (Istoria Susanei XX, 23). O, întelepciune a fericitei acesteia! Iudecînd aşa, nu a înşelat-o nãdejdea. Ci, după ce s-a adunat poporul şi au sezut judecătorii nelegiuiţi ca să o învinovăţească pe ea şi să o osîndeascã la moarte ca pe o adulteră pe cea nevinovată, îndată Daniil, de doisprezece ani fiind, s-a arătat proroc de la Dumnezeu şi a izbăvit-o pe ea de la moarte, întorcînd moartea peste bătrînii nelegiuiţi, ce voiau să o judece pe ea.
Prin aceasta a arătat Durnnezeu că aproape este de cei ce vor să rabde pentru El încercarea şi să nu părăsească virtutea cu nepăsare, de frica durerii, ci să preţuiască mai mult Legea lui Dumnezeu prin răbdarea celor ce vin asupră-le, veselindu-se cu nădejdea mîntuirii. Şi cu drept cuvînt. Căci dacă stau înainte două primejdii, una vremelnică, iar alta veşnică, oare nu e bine să fie aleasă cea dintîi? De aceea zice Sfîntul Isaac: „Mai bine este a răbda primejdiile pentru dragostea lui Dumnezeu şi a alerga la El cu nădejdea vieţii vesnice, decît a cădea cineva de la Dumnezeu în mîinile diavolului de frica încercărilor şi a se duce împreună cu acela la munci”. De aceea, bine este dacă se bucură cineva, asemenea sfinţilor, în încercări, ca un iubitor de Durnnezeu. Iar de nu sîntem ca aceştia, să alegem ce e mai uşor pentru sila care ne stă în faţă? Fiindcă ne stă în faţă necesitatea sau să ne primejduim aici trupeşte şi să împărătim cu Hristos duhovniceşte în veacul de acum prin nepătimire şi în cel viitor sau să cădem de frica încercărilor, cum s-a zis, şi să mergem la munca veşnică.
Să ne izbăvească Durnnezeu de această muncă prin răbdarea celor neplăcute. Căci răbdarea este piatră neclintită în fata vînturilor şi a valurilor vieţii, şi cel ce o are pe ea nu slăbeşte, şi nu se întoarce înapoi în vremea revărsării lor. Iar aflând usurare şi bucurie nu e furat de părerea de sine, ci e la fel pururea, la vreme bună şi în greutăţi. De aceea, rămîne nerănit în cursele vrãjmaşului. În vreme de furtună rabdă cu bucurie aşteptîncl sfîrşitul, iar cînd se face vreme bună aşteaptă ispita, pînă la cea din urmă suflare, asemenea marelui Antonie. Căci unul ca acesta cunoaşte că nu este în viaţa aceasta ceva care să nu se schimbe, ci toate trec. De aceea, nu-şi face nicio grijă pentru vreuna din acestea, ci le lasă pe toate lui Dumnezeu, căci are El grijă de noi. Lui se cuvine toată slava, cinstea si stăpînirea, în veci. Amin.
(Sfântul Petru Damaschin – Filocalia volumul 5, pag.184)
G.daniel
martie 17, 2011 @ 5:14 pm
EXTAORDINAR ARTICOL ,multumesc frumos
crash
martie 18, 2011 @ 9:19 am
imi pare rau ca trb sa comentez cv despre rabdare… am rabdat in zadar.
Albinuta
martie 18, 2011 @ 9:38 am
Doamne ajuta , nu i-mi place sa dau sfaturi totusi CRED ca nimic nu este in zadar ,sa nu deznadajduim …..Un articol foarte util in aceasta perioada
crash
martie 18, 2011 @ 9:45 am
NICI NU POT DEZNADAJDUI…PT CA N-AM CUNOSCUT NADEJDEA..ORICUM NU MAI CONTEAZA NIMIC PT MN
Albinuta
martie 18, 2011 @ 9:54 am
@crash
Doamne ajuta ,poate ar fii folositor sa faci cunostinta cu deznadejdea multe se schimba pentru cei care DORESC sa se imprieteneasca cu ea ,iertare daca am suparat
Guest
martie 18, 2011 @ 9:57 am
crash,
"NICI NU POT DEZNADAJDUI…PT CA N-AM CUNOSCUT NADEJDEA..ORICUM NU MAI CONTEAZA NIMIC PT MN"
Cheama toate Puterile Ceresti ca sa iti dea nadejde, ca viata pe care ti-a dat-o Domnul sa conteze, si incet, incet, vei intelege mai multe, si vei primi mai multe.
Iertati !
Doamne ajuta !
Albinuta
martie 18, 2011 @ 9:59 am
iertare am dorit sa spun NADEJDEA ,
crash
martie 18, 2011 @ 10:03 am
@Anonim & Albinuta
Nu e prima oara cand ajung intr-o stare nesuferita si ciudata ca asta de acum. Am ajuns sa fiu indiferenta la tot ce mi se intampla. Am obosit sa ma tot intorc acolo de unde vroiam sa plec…
iertare si multumesc pt timpul acordat
Guest
martie 18, 2011 @ 10:42 am
crash,
"Am obosit sa ma tot intorc acolo de unde vroiam sa plec…"
Daca ai obosit, mergi inainte, nu te mai intoarce, chiar daca ti se pare greu. Nu te mai da jos de pe crucea ta, ca sa nu mergi la nesfarsit pe urmele propriilor pasi, fara sa intrevezi vreun final. Mergi inainte cu Domnul.
Iertati !
Doamne ajuta !
crash
martie 18, 2011 @ 10:53 am
multumesc. dar n-am nicio motivatie…Pe Cel ce credeam candva ca era totul pt mn, acum mi-e strain..
Guest
martie 18, 2011 @ 11:04 am
crash,
Poate ca nu ai motivatie, dar ai obligatie sa-ti traiesti viata, dar de la Domnul, pana la capatul pe care El il hotaraste, iar El nu este strain nimanui.
E o stare in care te afli. Si asta trece.
Iertati !
Doamne ajuta !
crash
martie 18, 2011 @ 11:07 am
Cand va trece?? Cand??? Sunt asa de mult…imi pare rau
Admin
martie 18, 2011 @ 11:11 am
Salut Crash,
Ai reusit sa ajung la un preot sa-ti marturisesti pacatele si suferintele?
crash
martie 18, 2011 @ 11:14 am
@Admin
Nu am ce sa-i marturisesc…
Albinuta
martie 18, 2011 @ 12:06 pm
Doamne ajuta asa cum se stie si eu sunt o persoana care reusesc sa cad mereu in deznadejde (desii stiu ca nu este bine )insa i-mi place sa gasesc si solutii de a iesii din aceasta stare, desii am mai scris pentru mine este foarte important si de ajutor DUHOVNICUL deoarece sunt convinsa ca mergand acolo si marturisindu-mi pacatele PRIMESC IERTARE si ceva foarte important SFATURI SI AJUTOR pentru a merge mai departe,poate ca nu este treaba mea (scuze daca crezi ca sunt cam insistenta )dar asa cum a spus si ADMIN cred ca ar trebui sa ajungi la un preot spunandu-i(pentru inceput ) doar ce ai spus azi aici ,nimic mai mult ,crede-ma multe o sa se shimbe in bine ,iertare daca te-am suparat si te rog sa te mai gandesti la ceea ce am spus ,as dori sa-ti urez ceva insa cum prea stiu sa aleg cuvinte frumoase o sa spun doar atat: AJUTLORUL MEU DE LA DUMNEZEU ,CEL CE A FACUT CERUL SI PAMANTUL (o cantare care i-mi place foarte mult ,nu stiu de ce dar mi-a venit acum in minte ), PROMIT CA NU O SA MAI SPUN NIMIC ,IERTARE PENTRU CEEA CE ESTE GRESIT SI Domnulsa-ti trimita intelepciune pentru a lua decizia corecta
maria
martie 18, 2011 @ 2:00 pm
@crash
deznadejdia este de la draci ca si gandul cum ca nu ai avea nimic de marturisit la preot,iar a-ti dori moartea este una dintre cele mai mari dovezii de lasitate a omului.cum sa-ti doresti sa mori?da cine ti-a spus tie ca totul se termina dupa moarte?moarte e doar o trecere!si cum sa nu vezii ce minunii sunt in fata ochilor nostri,la orice pas,sunt mii de lucrurii de facut.asa este viata de multe ori este o lupta,am si fost avertizati de la inceput:"o lupta si-o ispita este viata omului pe pamant"Iov,cap7.atat timp cat respiri n-ai voie sa cazi,si daca cazi te ridici.cat de lash este sa doresti sa mori!nu cred ca exista om fara o cruce de dus,indiferent de starea lui materiala,sociala,medicala,etc…toti avem momente de tristete.dar toti trebuie sa luptam cu ele.deschide ochii,uita-te in jurul tau,stai pe o banca in parc de ex si uita-te la natura,cat de minunata este…fa ceva cu viata ta,ocupati timpul cu ceva,eu cat am stat la manstire nici nu ma induram sa ma descalt la pranz,daca stateam 10 min in pat,ziceam ca "l-am prins pe Dumnezeu de-un picior" ,de dim de la 5 si ceva pana seara tarziu,ce mai aveai timp de filozofii de….cand vine lenea si plictiseala vine si dorinta de moarte(si eu am trecut prin asta),trezeste-te de dim devreme,fa ceva ,orice,munca gospodareasca, daca ai curte sau invata ceva nou ,orice, sa impletesti ,gradinaritul .munca si rugaciune,si trece si ispita,ca daca stai asa si meditezi la cai verzi vin tot felul de gandurii de la draci.e rusinos,suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu,unde L-ai vazut tu pe Iisus pleostit si cu mare lene!trebuie sa fim demnii pana la capat,demna ca sunt a Lui Dumnezeu,avem putere cat sa mutam si-un munte din loc.de ce nu o folosim in loc sa ne lamentam…ridica-te ,curaj,si gata cu gandurile astea,esti puternica si esti a Lui Dumnezeu.roaga-te Lui.
Doamne ajuta!
crash
martie 18, 2011 @ 3:31 pm
@Albinuta & maria
@ Albinuta,
nu ai avea cum sa ma superi, nu reuseste nimeni. Nimeni nu mi poate aduce suferinta mai mare decat cea pe care mi-am facut-o cu mana mea. Iti multumesc pt tot ce ai scris…teorie stiu si eu destula…
@ Maria,
Iti multumesc de asemenea pt tot ce ai scris…lenevia e una din "iubitele mele"…e cumplit! Am nevoie de ajutor, insa nici nu stiu cum sa-l cer si nici ce fel de ajutor mi-ar trebui… sunt praf…iarta-ma ca te-am suparat cu lamentarile mele…sunt multe pe care as putea sa vi le spun referitor la ce a-ti scris acolo…
Laura-optimista
martie 18, 2011 @ 7:40 pm
Ai încredere în Hristos!
Crash, Doamne ajută!
Uite, ştii ce-ai putea face, pentru a scăpa de deznădejde? Ai putea ca, pur şi simplu, să te aşezi în genunchi în faţa icoanelor, sau oriunde te-ai afla şi, astfel să-I mărturiseşti Domnului nostru Iisus Hristos, Dăruitorul nădejdii noastre, tot ceea ce simţi. Spune-I Lui tot ceea ce ai în suflet, descarcă-ţi inima în faţa Lui (pentru că El oricum ştie tot ceea ce ai făcut şi tot ceea ce gândeşti) şi fă aceasta cu multă credinţă. Ştiu că nu sunt în măsură să-ţi dau sfaturi, fiind o creştină foarte tânără şi confruntându-mă, ca şi tine, cu ispitele inerente vieţii spirituale. Totuşi, simt nevoia de a-ţi împărtăşi aceste gânduri. Psalmistul, trecând prin momente de descurajare după ce a comis două păcate deosebit de grave – desfrânarea şi uciderea – îşi descria relaţia cu Dumnezeu, spunând: "Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune". Ai încredere să-I spui Lui toate, iar dacă ţi-ai pierdut credinţa… mărturiseşte-I şi aceasta, apropie-te de El aşa cum eşti, chiar cu necredinţa în suflet, iar El va preface, în sufletul tău, îndoiala în credinţă neclintită şi disperarea în nădejde sfântă. Un singur lucru ne este interzis în viaţa duhovnicească: să ne lăsăm învinşi. Doar cei din iad au motive de deznădejde… dar nici ei, căci Hristos, Dumnezeul nostru, a învins puterea iadului şi a morţii. Nimeni şi nimic din lumea creată NU ne poate despărţi pe noi de iubirea lui Hristos! N-o spun eu, ci cuvântul inspirat al Scripturii. Încredinţează-I Domnului necredinţa şi deznădejdea ta, rugându-L să le preschimbe în credinţă şi bucurie duhovnicească, precum, acum două milenii, a prefăcut moartea în viaţă veşnică şi puterea iadului a desfiinţat-o o dată pentru totdeauna.
În afară de aceasta, aş vrea să te întreb: ai alături de tine persoane apropiate, care te iubesc şi-ţi înţeleg suferinţa? Dacă da, cred că ar fi bine şi folositor să le împărtăşeşti şi lor aceste gânduri triste din sufletul tău, pentru că… Dumnezeu lucrează şi prin oameni. Să nu te izolezi de ceilalţi, închizându-te în tine însuţi, ci să comunici cu cei din jurul tău, iar dacă nu ai familie şi prieteni… Îl ai pe Hristos, Care este totul! El nu te va părăsi niciodată, chiar dacă tu acum, asemenea ucenicilor din drumul către Emaus (Luca24), nu-I mai observi prezenţa discretă şi iubitoare. De multe ori, orbiţi de întunericul îndoielii şi al patimilor, suntem incapabili de a realiza că Străinul, Care păşeşte în taină alături de noi pe drumurile vieţii, este Însuşi Cel Ce S-a răstignit pentru mântuirea sufletelor noastre. Nu uita că Sfântul Apostol Petru, unul dintre corifeii Apostolilor, căruia i se revelase, prin har, dumnezeirea lui Hristos, L-a trădat pe Mântuitorul, lepădându-Se de El de trei ori, iar tâlharul de pe cruce s-a mântuit în ultimele clipe ale vieţii pământeşti, doar pentru că L-a mărturisit pe Hristos. Este necesar doar un singur cuvânt, sau chiar un singur gând, pentru ca Tatăl ceresc, văzându-te de departe, să te reprimească în bucuria Sa, asemenea protagonistului pildei fiului risipitor.
Să-ţi ajute Dumnezeu ca, urmând îndemnul Sfântului Ioan Cassian, să învingi patima întristării, prin cele patru arme duhovniceşti, recomandate de către sfântul părinte: rugăciunea, nădejdea în Dumnezeu, meditarea la cuvintele divine şi, nu în ultimul rând, comuniunea cu oamenii credincioşi.
Nădăjduiesc ca aceste puţine gânduri să-ţi fie de folos. Curaj!
Doamne ajută!
ellena
martie 18, 2011 @ 7:57 pm
…rabdare, rabdare si iar rabdare! Toti avem de dus o cruce iar Dumnezeu ne da mereu crucea dupa puterea noastra, nici mai mult nici mai putin,iar daca El ,Dumnezeu fiind si-a dus crucea ,noi nu suntem mai presus asa incat sa fim scutiti!… desi noua ne pare ca e prea grea ca mai cadem sub cruce ,dar nu vedem ca noi de fapt ducem doar un coltisor ,ca greutatea se afla in mainile Domnului, trebue doar sa cerem ajutor cand obosim si o sa vedem ce usoara ni se va parea dupa aceea crucea!…de multe ori si mie mi-a parut ca e prea grea crucea si ca nu o pot duce, insa am avut si momente in care mi-a parut ca e prea usoara, depinde din ce lumina privim crucea, de fapt nu din ce lumina, depinde daca o privim din intunerc sau din lumina, daca intelegeti ce vreau sa spun…"tine-ti mintea in iad si nu dejnadajdui"
@Maria,
mi-a placut extraordinar de mult expresia~trebue sa fim demni pana la capat ca suntem a lui Dumnezeu~ mie personal mi-au intrat la inima, sarut mana …
Doamne ajuta!…
Laura-optimista
martie 18, 2011 @ 8:16 pm
Lupta spirituală, deosebindu-se radical de luptele din arenele antice, se desfăşoară într-un mod unic. Astfel, în această luptă sfântă, adversarii au fost deja învinşi de către Domnul Iisus Hristos, noi având doar datoria de a ne însuşi, prin credinţă şi fapte bune, biruinţa Sa. Armele acestui război, fiind pur spirituale – credinţa, nădejdea, iubirea (virtuţile teologice) şi toate celelalte virtuţi creştine -, ne-au fost dăruite de către Învingător, Care ne-a învăţat şi cum să le folosim, astfel încât pe noi înşine şi pe semeni să ne apărăm prin ele, iar pe vrăjmaşii spirituali să-i alungăm din viaţa noastră. Şi aspectul esenţial al problemei: Arbitrul… este de partea noastră.
Ştiind acestea, mai avem vreun motiv de deznădejde?
crash
martie 19, 2011 @ 5:49 am
@Laura
[quote]ai alături de tine persoane apropiate, care te iubesc şi-ţi înţeleg suferinţa?[/quote]
Persoane sunt, dar ma considera indaratnic(a) pt ca dau cu piciorul la orice cuvant…le stiu deja replicile, mi le-au spus de atatea ori. N-am nevoie de asprime, nu ma impresioneaza in niciun fel. Unii care pretindeau ca ma iUbEsC au demonstrat intr un fel sau altul contrariul- nici nu pot reactiona.
Iti multumesc pt cuvintele frumoase, cred ca Dzeu pt dragostea voastra ma va milui.
Guest
martie 19, 2011 @ 10:40 am
Doamne ajuta ,crash ceva datator de nadejde (asta daca intradevar doresti ),ACATISTUL DOMNULUI ISUS HRISTOS cantat de Marian Moise ,(il gasesti foarte usor pe internet ),daca nu ai timp citeste doar rugaciunea de final ,(personal ma ajuta foarte mult ),desii am promis ca nu mai spun nimic nu pot sa stau nepasatoare ,ai primit multe solutii la problemele tale,te rog incearca si fa orice crezi ca te ajuta dar nu sta in durere fara sa incerci ceva,ar fii pacat deoarece cred ca ai un suflet fruimos , Albinuta
crash
martie 19, 2011 @ 11:36 am
@ Albinuta
Da mi te rog id tau daca nu e vreo probl…
Guest
martie 19, 2011 @ 12:24 pm
As face-o cu mare drag ,dar momentan nu pot deoarece sunt cateva probleme in viata mea ,(nu sunt singura care intru pe acea adresa),deci nu te-ar ajuta la nimic ,pot insa sa-ti spun ca cu cat stai mai mult in durere cu atat este mai greu sa-ti revii ,poate acum nu gasesti nimic care sa te motiveze ,asa cum aspus si Laura incearca sa te apropii de oprietena draga cerei sfatul ,incearca sa-l si urmezi si te rog din suflet cauta cat maicurand un preot ,vorbeste cu el,spunei cam tot ceea ce crezi ca poti iar daca crezi ca te pot ajuta cunva ofac cu mare drag ,acum nu am timp dar promit ca atunci cand se va ivii o sa-ti povestesc cat de ajutor sunt prietenii adevarati,(imposibil sa nu ai si tu macar una ),sper ca nu te-am intristat ,curaj ca se poate ,Domnul sa-ti trimita in cale tot ceeace i-ti este de folos ,Albinuta .
crash
martie 19, 2011 @ 12:40 pm
@Anonim
Inteleg. Am duhovnic, dar nu-i spun toate aberatiile acestea, ci cateva cuvinte i-am spus..fiecare are cv mai bun de facut. Am o prietena care s-a suparat pe mn din cauza indaratniciei mele. Deci momentan nu am pe nimeni..Imi pare rau ca v-am creeat ingrijorare. Nu am niciun motiv de a face cv. va rog sa intelegeti asta.
somebody
martie 19, 2011 @ 10:23 pm
Crash,
Maica Domnului sa te intareasca si sa te ajute sa te ridici!
Si eu am trecut printr-o perioada cumplita,in care nu doream sa mai traiesc, mi se parea ca suferinta e prea mare si ca nimic nu mai are sens…dar totusi Hristos a biruit in inima mea, a luptat pentru mine, m-a ajutat sa ies la liman. Dar mai intai a trebuit sa beau paharul amar al deznadejdii pana la capat..
Daca vrei sa vorbim, as fi bucuroasa sa te ascult,sa te sustin si daca randuieste Domnul, sa te si ajut cumva, cel putin impartasindu-ti din tot ceea ce am trait eu.
Doamne ajuta!
crash
martie 20, 2011 @ 1:14 pm
@somebody
desigur ca vreau sa mi impartasesti durerea ta…cum facem sa luam legatura?
crash
martie 20, 2011 @ 1:58 pm
@Admin
Imi puteti trimite va rog prin mail id fratiei sale sombody? multumesc
somebody
martie 20, 2011 @ 3:58 pm
Crash,
Ma bucur mult ca vrei sa vorbim 🙂
Id-ul meu este lluvia_en_desierto, iar adresa de mail lluvia_en_desierto@yahoo.com
bancescuion
iunie 5, 2011 @ 10:32 pm
felicitari pt postare dumnezeu sa va aibe in `paza sa
iooana
iunie 6, 2011 @ 6:51 pm
Dragii mei,
Acum cativa ani am intanit o femeie batrana de la care am invatat urmatoarele: toata viata, mi-a spus dansa, am avut incercari dar, spunea dansa, n-am deznadajduit niciodata SI niciodata nu a lasat-o Dumnezeu.
Noi tinerii, trecem acum prin multe incercari si cand dam de greu avem doua optiuni:
sa nadajduim sau sa deznadajduim in Dumnezeu. SI oare facatorul Cerului si a Pamantului ne-a dat vreodata vreun motiv sa nu credem cu tarie in EL.
Cand deznadajduim iese la iveala firea noastra slaba. Domnul este puternic si poate orice. SI vazandu-ne (privindu-ne) luptand cu nadejde se va milostivi si va plini.
Sa alegem nadejdea pentru ca avem un Dumnezeu puternic care va plini cele ce par cu neputinta noua.
Doamne sporeste-ne credinta.
Cu drag,
Ioana