Raiul şi Scripturile
„Citirea dumnezeieştilor Scripturi este mult mai plină de desfătare, decât pajiştea şi Paradisul. Căci acolo sunt flori care se ofilesc, aici în Scripturi, înţelesurile prind aripi; acolo zefirul suflărilor, aici adierea Duhului Sfânt; acolo buruienile căţărătoare, aici purtarea de grijă a lui Dumnezeu protectoare; acolo greierii care cântă, glăsuiesc, acolo târâitul şarpelui, aici folosul citirii. Paradisul se găseşte într-un loc, Scripturile au cuprins lumea întreagă. Paradisul a slujit timpurile rânduite, în timp ce Scripturile, şi în timpul iernii şi în timpul verii au frunzele înverzite şi dau rodul lor.
Aşadar, să iei aminte la citirea Scripturilor, căci dacă iei seama la aceasta, pleacă de la tine mâhnirea şi se înfiripează înlăuntrul tău desfătarea, dispare răutatea, prinde rădăcini virtutea şi nu ajungi să pătimeşti în vâltoarea lucrurilor învârtoşate. Marea se învolburează, dar tu pluteşti senin pe ape, căci ai cârmaci citirea Scripturilor, iar ispita lucrurilor nu smuceşte odgonul (frânghia care ţine cârma) şi că nu mint, stau mărturie lucrurile acestea.
Biserica a fost asediată înainte cu puţine zile, tabăra a fost pusă şi focul din ochi se dezlănţuie şi măslinul nu l-a uscat. Săbiile n-au lipsit, dar nimeni n-a fost rănit. Porţile împărăteşti se află în zbucium, dar Biserica în siguranţă, cu toate că războiul a izbucnit de aici.” (Sfântul Ioan Gură de Aur – Despre rai şi Scripturi)
Am făcut atâţia ani de şcoală şi am citit atâtea lecţii, cărţi şi cursuri dar foarte puţine m-au făcut să le recitesc, foarte puţine mi-au atras atenţia şi m-au bucurat încât să mă-ntorc la ele cu plăcere.
De când merg la Biserică, citesc Biblia (Sfânta Scriptură) aproape în fiecare zi, în primul rând că ăsta mi-e canonul de la duhovnic şi-n al doilea rând pentru a căuta sfaturi şi pentru a-mi schimba comportamentul.
Am avut multe bucurii citind Sfânta Scriptură, am înţeles multe lucruri şi m-a luminat Dumnezeu de multe ori. Dar de mai multe ori am citit-o fără să-nţeleg nimic, fără să fiu atent, fără să mă bucur, am citit-o doar aşa mecanic. Dimineaţa mintea mi-e mai limpede, o citesc mai uşor, am o deschidere mai mare faţă de Dumnezeu şi sunt mai puţin păcătos, căci e abia începutul zilei. Sfântul Ioan de Kronstadt zicea să ne bucurăm de fiecare dimineaţă căci sufletul are o deschidere mai mare către Domnul şi se bucură şi se apropie mai uşor de El. Cu cât trece ziua cu atât se umple sufletul de griji, supărări şi de păcate şi atunci ne-ndepărtăm.
Mă bucură mult şi mă linişteşte când citesc din psalmi, parcă îl simt pe Dumnezeu mai prezent, îmi dă o nădejde mai mare şi mă apropii de El mai uşor.
Cele mai frumoase lucruri pe care le-am înţeles şi le-am învăţat au fost din Evanghelii. Dar am întodeauna ispita de a citi neatent căci cunosc bine textul pe care l-am citit de atâtea ori şi trec uşor peste cuvinte. În fiecare zi suntem alţi oameni căci fiecare întâmplare şi fiecare moment al vieţii ne schimbă câte puţin şi de asta cred că dacă citesc acelaşi text în două zile diferite voi avea alte şi alte idei.
Cele mai multe lucruri noi le găsesc în Epistolele pauline şi epistolele soborniceşti căci nu le-am citit de multe ori.
Apocalipsa mi se părea de ne-nţeles şi aproape inabordabilă, dar de când am citit-o din Sfânta Scriptură versiunea tradusă de IPS Bartolomeu Anania, care are note de subsol, am înţeles multe lucruri.
Dacă o citim cu dragoste parcă fiecare cuvânt din ea ni se potriveşte stării în care suntem.
(Claudiu Balan)