Raluca: „Este extraordinar când începem să înţelegem că cineva ne iubeşte, că are grijă şi de noi, că ne iartă şi ne conduce de mână”

Mă bucur să simt sinceritate aici pe site, se simte din ce în ce mai rar în ziua de azi. Şi mă bucur că mai există locuri în care oamenii nu judecă, este liniştitor!

Ca să înţelegeţi de ce cred că Dumnezeu există o să vă spun doar că bunul Dumnezeu m-a ridicat după ce am trecut prin aproape toate stadiile depresiei, anxietăţii, neliniştii sufleteşti şi renunţării. Din fericire nu mi-au trecut niciodată prin minte gânduri de sinucidere! Din nefericire însă, din cauza haosului din mine m-am distrus, bineînţeles că întreaga mea viaţă a avut de suferit, şi mai mult sau mai puţin unele persoane din imediata mea apropiere. Am distrus şi două relaţii care poate ar fi fost frumoase. Am 28 de ani abia împliniţi, a fost ceva activitate…:)

Disperată, am început să citesc acatiste în cinstea Maicii Domnului şi să mă rog, ceea ce nu obişnuiam să fac. Am fost „pusă pe picioare”, în sensul că am început să mă simt din ce în ce mai bine. Şi, o trezire mai profundă a avut loc în interiorul meu în momentul în care am citit despre părintele Arsenie Boca, deoarece abia atunci am început să înţeleg părţi de adevăr.

La scurt timp mi-am găsit un părinte duhovnic de care îmi este drag, un om blând şi înţelept. Împreună am început un nou capitol. Este un capitol frumos, liniştit, plin de speranţă, încredere, şi dorinţe frumoase.

Nu îl iubesc pe Dumnezeu, dacă l-aş iubi m-aş comporta aşa cum se cuvine, cu toată dragostea. Iubirea aceasta pură este cu siguranţă ceva care se dobândeşte prin renunţarea la păcate şi prin punerea în practică a învăţăturii Sale. Eu am de parcurs alte etape până să o ating pe aceasta.

Este extraordinar când începem să înţelegem că cineva ne iubeşte, că are grijă şi de noi, că ne iartă şi ne conduce de mână prin toate situaţiile din viaţa noastră, dacă dorim, dacă îi întindem mana şi îi căutăm prezenta. Este extraordinar când realizăm cu fiecare pas pe care îl facem că acesta este adevărul, nu o poveste, nu o boală psihică, sau o practică ciudată aşa cum este percepută de către cei care nu reuşesc din păcate să simtă dincolo de icoană.

Îmi doresc pentru fiecare dintre noi gânduri curate şi frumoase, o inimă mare şi iubitoare şi multă dorinţa de schimbare „a purtărilor noastre” care este cea mai mare minune, singura pe care ar trebui să o cerem Domnului, după cum spune părintele nostru drag Arsenie Boca.

(Raluca)

Mai multe astfel de mărturii pe ZiuaCreatorului.ro