Răspuns către dl. Remus Cernea. Revoluția franceză: Teroarea și Ghilotina răspândite în numele libertății
Acest articol este un răspuns la articolul pe care domnul Remus Cernea, deputat independent, l-a scris (Nu vă îndoctrinați copiii! ‘Ortodoxia tinerilor’ consideră că “Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu”, iar “Franța trebuie să se pocăiască”) ca replică la articolul de pe site-ul nostru: Dumnezeu nu poate îngădui la nesfârșit batjocorirea aproapelui ca distracție de zi cu zi. Eu nu sunt Charlie.
Motto:
„Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău și mai mare care era în curs. Franța cea deschizătoare de drumuri, Franța cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască și să-și aducă aminte de Dumnezeu. Franța cea fără frică de Dumnezeu să nu-și asmută dinții față de musulmani, care din instinct își protejează credința, fără de care știu că sunt morți. Franța să-și asmută exigența față de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară.” (Claudiu Bălan)
Totul în univers se face din voia sau îngăduința Domnului.
O privire atentă asupra evenimentelor sângeroase din Franța ar putea descoperi, în plan mundan, și alte mobiluri și semnificații care ar ajuta să înțelegem ce s-a întâmplat acolo.
Logica maniheistă de tipul religie fanatică (Islamul) agresează societatea liberală pașnică nu permite înțelegerea anumitor subtilități.
Bunăoară, teroriștii, pe de o parte, victimele acestora, pe de altă parte, provin din medii culturale diferite și uzează de coduri particulare de comportament.
Publicația Charlie Hebdo a fost și este un simbol al laicismului francez. Pentru Charile Hebdo, curajul de a nega virtuțile celorlalți, moștenire a unei societăți tradiționale, reprezintă afirmarea libertății de exprimare, componentă de bază a drepturilor omului.
Pentru purtătorii culturii musulmane, dar și maghrebiene totodată, dreptul la apărarea onoarei a supraviețuit precum un vestigiu preistoric, în condițiile în care Europa a eradicat de mult un asemenea concept[1].
Nu știu dacă teribilele asasinate de săptămâna trecută din Franța au avut la origine o fatwa emisă de o autoritate religioasă islamică (nu am auzit de așa ceva), au avut la origine onoarea nereperată a unor indivizi iuți la mânie și cu apucături criminale, așa cum nu știu dacă nu avem de-a face cu o intoxicare cauzată de acte teroriste ”sub pavilion fals”[2]. Cert este că astăzi trăim în state liberale unde autoritățile sunt datoare să asigure securitatea indivizilor dar nu să apere și moralitatea, care a încetat a mai fi una de la sine înțeleasă. Virtuțile s-au pierdut iar astăzi vorbim doar de stiluri de viață și de alegeri personale.
Într-o intervenție pe o platformă publică, un novus homo de pe plaiurile noastre mioritice se lansa într-o diatribă antireligioasă[3] în care includea laolaltă, fără distincție, creștini, musulmani, animiști, subliniind necesitatea unui ”iluminism după iluminism” care să scape lumea de intoleranță și discriminare, ură religioasă, războaie, persecuții, terorism, teocrație.
Apelul făcut de autorul ”cearșafului idelogic” la sursa binelui, scrierile apostolilor luminilor, Diderot, d”Holbach sau Voltaire ar merita o scurtă incursiune asupra a ceea ce a însemnat Revoluția Franceză din punctul de vedere al exercitării libertății religioase.
„Va fi poporu-n veci eliberat
De asuprire şi de făr-de-lege,
Prin cel din urmă preot spânzurat
Cu intestinul ultimului… rege.”
Epigrama de mai sus aparține lui Voltaire, un nevinovat joc de cuvinte am spune. Și totuși, atunci când însămânțezi ură, va rodi în mod sigur … terorism.
Oricine gândeşte serios la religie şi la morala ei supranaturală, oricine cântăreşte lucid toate calităţile şi lipsurile ei se va putea convinge că religia şi morala ei sunt dăunătoare omenirii şi, în orice caz, contrazic natura omului, constata Baronul d’Holbach.
Din fericire, inclusiv în câmpul științelor umaniste, cercetători ai istoriei religiilor, precum Mircea Eliade, au arătat încă de la mijlocul secolului trecut faptul că experiența religioasă este inerentă naturii omului. Căutarea lui Dumnezeu este sădită în om, iar prin educație o canalizezi spre Adevărul Revelat.
Iluminismul a pregătit teoretic Revoluția. Cluburile, cafenelele, lojele au format demagogii, presa a stârnit populația. Principalele victime: aristocrația, țărănimea și Biserica.
Discursul urii și măsurile împotriva Bisericii au fost o permanență din 1789, anul izbucnirii Revoluției Franceze, până în 1801, când Napoleon încheie Concordatul cu Papa și normalizează relațiile.
Revoluția franceză nu înseamnă doar Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, reprezintă un adevărat război civil între atei (deiști) și catolici.
Începutul Revoluției îi cuprinde și pe preoții catolici, practic clerul fraternizează cu starea a III-a, iar Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, fundamental un document iluminist, este tolerantă cu religia.
Revoluția franceză descoperă 7 persoane închise la Bastilia, pe care le eliberează (unul dintre ele era marchizul de Sade, închis pentru delicte de drept comun, penale, iar nu politic).
Religiile sunt leagănele despotismelor va proclama Donatien Alphonse François de Sade. O idee cât se poate de iluministă.
Peste câțiva ani, la 9 thermidor erau mai mult de 103.000 de suspecți sortiți exterminării. Alți 20.000 fuseseră executați până atunci, fără a pune la socoteală crimele în masă din Vandeea, sute de mii.
Pentru a şti ce e virtutea, trebuie întâi să cunoaştem viciul, constata tot Marchizul de Sade.
„Dorinţa de a viola un alt corp
promisiunea sadică a unei îmbrăţişări
plăcere sau cruzime… sunt cuvinte
care traduse în jargonul tău înseamnă… iubire.”
Acesta este spiritul ”rafinat” al iluminismului. Pe acest fond ”patologia imaginarului terorist”, cum se exprimă Bronislaw Baczko, născocește relații incestuoase între Maria – Antoaneta, regina Franței, și bietul ei copil de 13 ani, în ajunul procesului care s-a soldat cu decapitarea acesteia. Iar oamenii cred fiindcă oamenii fuseseră pregătiți de iluminism să creadă orice.
Revoluția și corolarul ei, Teroarea, au fost pregătite de pamflete, broșuri, caricaturi. Întâi violența limbajului, terfelirea sacrului, aruncarea în derizoriu a virtuților. A urmat apoi epoca sumbră și haotică a ”evenimentelor excepționale”, când timpul și-a ieșit din matcă și oamenii au crezut că fac istorie. Sânge, teroare, manipulare, minciună, delațiune, distrugerea omului, fizic, după ce a fost în prealabil mutilat sufletește și pregătit pentru cele mai abonabile crime. La astfel de schimbări au lucrat gândirea critică, pamfletul vitriolant, insulta grosolană din broșurile anonime, calomnia, colportarea de material pornografice, contestarea ierarhiei lumești, negarea dreptului divin al regelui de a cârmui, consacrat prin săvârșirea ungerii în catedrala din Reims.
Caricaturile au imprimat maselor, la nivel inconștient, idei precum parazitismul călugărilor și aristocraților. De aici s-a trecut la stârpirea paraziților, prin revoluție.
Există o rafinată filosofie iluministă de salon dar există și o vulgară propagandă anticlericală, imorală, dizolvantă, care lucrează în cafenele, în cluburi. Rezultatul ei: sanculotul, omul nou creat de Revoluția Franceză.
Ei [filososfi iluminiști] iau din știință nu metoda ci rezultatul gata făcut, scoțându-l din rânduiala sa și dându-i, dar fără a-și da seama, statutul unei propoziții dogmatice, asortată cu o certitudine de tip științific[4]. Revoluția franceză a fost produsă de un grup de intelectuali ”proletaroizi”, cum se exprimă Alain Besancon[5] care au instrumentalizat politic filosofii iluminiști (care credeau, în naivitatea lor, că au descoperit tainele universului).
Zvonurile, intrigile, acuzele curg și aduc valuri de sânge. Revoluția cere victime neîncetat. Violența populară se manifestă vizual, colorat. Este încurajată mai ales cu ocazia serbărilor civice. Parisul cunoaște fastuoase ceremonii publice în cadrul cărora care alegorice celebrează diferite momente, semnificații, sau, dimpotrivă, ucid simbolic dușmanii patriei. Poate fi manechinul bietului rege, decapitat și apoi peste trupul său turnat var (aveau o teamă teribilă de a nu fi canonizat ulterior iar trupul său venerat ca sfinte moaște; bolșevicii vor proceda la fel cu Romanovii), sau poate fi manechinul reprezentând pe Robespierre, fostul lider revoluționar, devenit apoi dușman al poporului și ”ultimul Capet” (sic!).
Cand Teroarea este răspândită în numele libertății, ea te face mai mult decât indiferent la libertate; ea te face să urăști libertatea, aveau să constate cu amar francezii în timpul Revoluției.
Instrumentul Terorii va fi în primul rând cuvântul dezlipit de Adevăr, cuvântul devenit logoree, miasmă otrăvitoare, siluire a semenului.
”Libertatea presei nu există dacă nu este nelimitată: orice îngrădire înseamnă nimicirea ei”[6]. Curând vor descoperi că libertatea neîngrădită a presei este incompatibilă cu guvernul revoluționar. Ar fi însemnat să poată vorbi și aristocrații, regaliștii, vandeenii… Ce oroare!
Pentru a păstra memoria celor întâmplate, vitraliile unor biserici din Vandeea au redat scene din timpul Revoluției.
Violența campaniilor de presă din timpul Revoluției are ca efect participarea masei la evenimentele politice și manipularea acesteia prin apelul la pasiuni, sentimente, ură. Cel mai ușor a fost să se provoace ură prin cuvântul scris, mult mai ușor decât educare, explicare, discernere, analiză. Niciodată strada, comandourile înarmate cu răngi, bâte, bice, bastoane, nu au fost mai puternice la Paris ca in timpul Revoluției[7].
Spectacolul decapitărilor ”infidelilor” a atins cote monstruoase în timpul revoluției.
Teroarea de stat este mult mai opresivă și mai greu de înlăturat decât teroarea unor indivizi izolați. Apelul la ”laicitatea” Franței trece obligatoriu prin Teroare și Ghilotină. Așa s-a construit laicitatea.
Constituția clerului încalcă brutal autonomia Bisericii și transformă preoții în funcționari ai statului. Apoi sunt confiscate bunurile Bisericii, iar ordinele monahale desființate. Cu cât Revoluția își urmează calea fărădelegilor, cu atât ura împotriva creștinismului ia amploare. Preoții care nu jură pe Constituție sunt deportați în Guyana.
Biserica Saint-Genevieve, un simbol al creștinismului francez, e transformată în Pantheon civil. Aici sunt aduse femei desfrânate și așezate pe fostele altare. Calendarul creștin este înlocuit de cel republican. Spre exemplu, duminica devine ”decadi”, iar anii nu mai sunt numărați de la nașterea lui Hristos ci de la declanșarea revoluției. Din 1793 se introduce o nouă religie, numită religia laică, bazată pe cultul zeiței Rațiunii. Atunci când ateii noștri de ocazie aduc astăzi în discuție laicismul, revendicându-se de la Revoluția Franceză, în acest context trebuie înțeleși.
Cultul Rațiunii este instaurat oficial prin ceremonia din 11 noiembrie 1793 (anul IV) de la catedrala Notre-Dame din Paris. Imaginile lui Hristos sunt înlocuite cu busturile lui Voltaire, Rousseau, Franklian și Montesquieu[8] .
Cultul zeiței Rațiunii este înlocuit apoi de o religie propusă de Robespierre, Cultul Ființei Supreme. În tot acest timp, Vandeea era răscolită de un teribil război civil. Armata franceză revoluționară comite masacre în numele laicității.
Pentru prima dată în Franța se elimină religia ca materie de studiu în școală, înlocuită de studiul Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului și de prelegeri de morală laică. Tot acum Biserica se desparte definitiv de stat.
Urmașii spirituali ai iacobinilor francezi vor fi teroriștii ruși socialiști, de secolul XIX. Bakuniști sau troglodiți, narodniciști sau pur și simplu ”escroci” (vezi Dostoievski, Demonii), teroriștii iudeo-slavi propagă și așteaptă într-un soi de ”eshatologie”, eliberarea prin Revoluție. Dar ”faptele de vitejie” ale bezbojnicilor din spațiul rus sunt mult prea ample pentru a ne permite o incursiune cât de sumară în lumea violentă și decăzută a acestora[9].
În final, cred că ar fi nimerită o constatare a lui Karl Kraus: ”Necazul cu germanii nu este că ei trag cu obuze, ci că le gravează pe acestea cu citate din Kant”. Așa și ”ecologistul” nostru: textul mustește de intoleranță și ură la adresa religiei dar are grijă a-l grava cu citate din iluminiști.
(Teodor N.)
[1] Virtuți ca afirmarea adevărului, căutarea dreptății, curajul, îndrăzneala alcătuiau altădată trăsăturile morale ale unui om, cele care-l recomandau în societate și erau sintetizate în ceea ce se numea ”onoarea”. Patrimoniul neștirbit al onoarei îngăduia unui bărbat să intre în societate cu fruntea sus. Femeile aveau și ele onoare, dar, câtă vreme se găseau sub protecția bărbaților, tatăl, apoi soțul, intra în grija acestora apărarea onoarei femeilor. Castitatea sau fidelitatea erau crinul nepătat al virtuților feminine.
Atingerea onoarei unui bărbat nu lăsa gestul nepedepsit, tocmai fiindcă cel umilit era necesar a-și arăta curajul. Motivele erau diverse, de la știrbirea reputației familiei, insulte aduse neamului, atingerea demnității sau a credinței respectivului. Devenită la un moment dat apanaj al aristocrației, pentru onoare încă mureau în dueluri ofițerii de sec.XIX. De altfel, Rusia și-a pierdut pe cel mai mare poet, Alexandr Pușkin, într-un duel. În 1864 pierea la Geneva, într-un duel, cunoscutul socialist german Ferdinand Lassalle,
În finala campionatului mondial de fotbal, Franța-Italia, Zinedine Zidane a fost provocat de uin adversar italian, prin anumite insulte aduse surorii fotbalistului de origine magrebiană. Acesta a reacționat violent, lovindu-l pe pe italian cu capul în gură. Autocontrolul pe care îl cerea fotbalul profesionist nu a fost suficient în fața știrbirii onoarei. Codul său comportamental cerea răspuns.
Incidentele de acest fel sunt extrem de numeroase, fără a îmbrăca, neapărat, o coloratură religioasă.
[2] Istoria abundă de asemenea manevre politice și ar fi neobișnuit în era televiziunii și internetului ca forțele politice să nu-și atingă scopurile și prin astfel de mijloace. Primul război mondial a izbucnit ca urmare a unui atac terorist care a dus la uciderea celui mai liberal moștenitor al tronului austro-ungar. Cu toate eforturile Serbiei, care a acceptat cam toate condițiile impuse, Austro-Ungaria tot a declanșat conflictul. Este evident astăzi că nu guvernul Serbiei a comandat asasinatul.
Și al doilea război mondial a început printr-un atac al trupelor ”poloneze” asupra graniței germane, în fapt germani deghizați.
[3] http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ortodoxia-tinerilor-110912.html
[4] Alain Besancon, ”Originile intelectuale ale leninismului, pag.40. Falsele certitudini ”științifice” cu care scrutează convingerile semenilor denotă autosuficiența și ignoranța „oamenilor recenți”, precum autorul articolașului de pe voxpublica. A te revendica astăzi de la filosofii iluminiști , după 2 secole de la tragicele tulburări sociale pe care le-a cunoscut societatea franceză, având în vedere lipsa de relevanță în lumea științifică actuală a teoriilor iluministe, depășirea în câmpul gândirii filosofice a optimismului pozitivist care-l anima pe La Metrrie, bunăoară, nu face decât să te cantoneze pe poziții ideologice inflexibile, pre-socialiste.
[5] Ibidem, pag.44.
[6] discursul lui Freron despre libertatea nelimitată a presei, apud Bronislaw Baczko, Ieșirea din Teroare, Termidor și Revoluția, pag. 110
[7] Ibidem, pag.202
[8] pt. amănunte a se consulta preot dr. Claudiu Cotan, ”Ortodoxia și mișcările de emnacipare națională din sud-estul Europei în sec. al XIX-lea, pag.26-37
[9] Încă la mijlocul anilor 70 din secolul trecut în Uniunea Sovietică persista caricatura tematică cu subiect ateu. La 22 Iianuarie 1972, la gazeta de perete a şcolii medii din Luksiai, în Lituania, s-au publicat caricaturile elevilor Kustolaitis, din clasa a cincea, îngenuncheat în faţa sacristiei, spunându-şi rugăciunea, şi R. Tamulevicius, din clasa a şasea B, pe care mama sa îl aduce la biserică în automobil şi explică: „Merg la biserică pentru că aici mă amuz, când preotul bea vin, eu sun din clopoţel”. Fraţii Dizbalis au fost ridiculizaţi în acelaşi mod. În afară de acestea, gazeta de perete mai conţinea un articol al redacţiei, în care se putea citi: „Din şcoala noastră nu lipsesc adoratorii lui Dumnezeu. Aceşti elevi se dezonorează pe ei, dar pătează şi reputaţia şcolii. Este vorba de ipocriţi, de simulanţi care caută să se adapteze în acelaşi timp şi la biserică şi la şcoală. Ei sunt şi pionieri, şi copii de strană, deci nişte cameleoni care se numesc: Alitaite, elev în clasa a patra, Kristolaite, elev în clasa a cincea, Dizbalis, elev în clasa a şaptea… Pe lângă aceşti valeţi ai bisericii, mai sunt la şcoală şi fete care merg la biserică şi care respectă cu fanatism ritualurile religioase Paragrafele de mai sus sunt din Sergiu Grossu,. Datoria amintirii. Calendarul persecuţiei religioase în ţările comuniste. Ed. Maşina de scris, Bucuresti, 2003, 207 p.”.
romeo
ianuarie 14, 2015 @ 9:34 am
Cine este remus cernea ??? Imi pare rau, nu am auzit de el ….:)Astia apar ca ciupercile dupa ploaie ….
daniela
ianuarie 14, 2015 @ 10:43 am
Felicitari pentru articol; Bine documentat si realizat !
Draco Ignis
ianuarie 14, 2015 @ 5:12 pm
Sunteti niste cretini cu acte in regula!
sharbinsk
ianuarie 14, 2015 @ 6:27 pm
Mie mi se pare că R.Cernea îi persiflează indirect și pe Pleșu și Cristian Tudor Popescu printre alții,
[b]R.Cernea[/b]:
„[i][b]În același timp, nu pot fi ignorate acele voci care îi blamează nu doar pe atentatori, ci și victimele.[/b] Este același tip de argument folosit de unii care dau vina pe o femeie, că i-ar fi incitat pe violatori, eventual prin îmbrăcămintea ei ‘provocatoare’.[b] În spațiul public românesc au fost exprimate astfel de puncte de vedere eronate din partea unor personalități cu pretenții de cultură ori experiență jurnalistică.[/b][/i]”
Poate în curând le va da și lecții de jurnalism sau cultură, cine știe.
Apoi R.Cernea girează niște revoluții care au avut în spate o violență similară atacatorilor din Franța, ba chiar el recunoaște că efortul instrumentalizat prin persiflări, ironii blasfemiatoare a urmărit contestarea autorității și a pus premisele unei revoluții.
[b]Rețeta[/b] : o perioadă de persiflări și pamflete violente suprapuse cu scăderea nivelului de trai -cultivă în societate patimi violente-care pot fi exploatate într-o viitoare revoluție care contestă autoritățile și organizarea statală ce se doresc a fi răsturnate.
Deci,Charlie Hebdo și acum întreg „cenaclul” de satiriști cinici care li s-au alăturat, pregătesc terenul unor evenimente violente după logica de mai sus.
Ultima aberație pe ziua de azi nu vine neaparat de la R.Cernea ci de la unii care cred că Revoluția Franceză a dus la [b]separarea bisericii de stat.
Din articol[/b][i]:
„Constituția clerului încalcă brutal autonomia Bisericii și transformă preoții în funcționari ai statului[/i]”
A fost invers, au devenit funcționari și implicit salariați de la stat în ideea de a-i folosi de către guvernul laic, pentru a-și imprima din interior amprenta seculară în viața bisericească, metodic până la dezagregare, precum s-a încercat și de către comuniști.
sdaniel
ianuarie 14, 2015 @ 6:35 pm
Am citit acest articol – ora de istorie si eram pegatit sa trec mai departe. Apoi am realizat ca e o replica la un articol al unui domn Cernea. Am zis hai sa vad si varianta acestuia privind Revolutia Franceza. Surpriza, acel articol nu prea are de-a face cu revolutia franceza (2-3 fraze), pe cand acesta este invers, numai Revolutia Franceza si 2-3 fraze despre altceva.
Eu stiu ca nu asa se construieste un articol replica. Practic articolul de fata incearca sa contrazica decat cele 2-3 fraze ale lui Cernea privind revolutia franceza. E prima data cand citesc ceva de acest Cernea, dar va spun ca mi-a placut (prin comparatie). Merge din logica in logica, totul foarte cursiv, explica ce inseamna etic, ce inseamna sa cultivi aceste calitati, evita generalizarea si incearca sa pastreze un echilibru (spre exemplu spune ca „Există deopotrivă persoane religioase și persoane fără religie care sunt modele de comportament în societate și care își asumă valorile”), explica problema fundamentalismului religios (al tuturor religiilor)etc.
Bineinteles ca tipul e subiectiv, partinitor si as insinua ca e rau-intentionat (din ce vad pare sa aiba un tel in viata din desfiintarea religiei), dar, domnilor, o mascheaza foarte frumos, o imbraca frumos, chiar e atractiv!
Il da de gol titlul articolului sau, tu imi vorbesti despre etica, moralitate, valori, calm, echilibru si imi bagi un titlu imperativ „Nu indoctrinati copiii”. Altfel constructia e logica si frumoasa, tot esafodajul sau nu se construieste pe minciuni sau rautate ci pe ceva mult mai subtil (greu de sesizat), adica pe omisiuni (si pe unele exagerari). Ce omite Cernea :
– valorile etice/morale deriva din cele crestine, nu au fost inventate de iluminism;
-„revolutiile modernitatii” nu s-au construit doar pe Iluminism (ci si pe revolutia tehnologica, descoperiri stiintifice, cresterea nivelului de trai, cresterea nivelului de comunicare atc.),
– „indoctrinarea religioasa intensa” nu este baza afectarii formarii morale, culturale, și intelectuale a multor generații de elevi. Baza acesteia e slabirea statului, saracia, lipsa valorilor etice si morale, destramarea familiilor (principalul „educator”) etc.
Cel mai bun indiciu ca acest articol e prea subtire pentru a fi o replica la cel al domnului Cernea sta in titluri:
Cernea: „Nu vă îndoctrinați copiii! ‘Ortodoxia tinerilor’ consideră că “Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu”, iar “Franța trebuie să se pocăiască”
Articol replica: „Revolutia franceza: Teroarea si ghilotina raspandite in numele libertatii”
Din titlu iti dai seama ca nu prea au legatura. Apoi mai vorbim si de pozitionarea in timp, Cernea imi vorbeste majoritar despre anul 2015, iar articolul replica despre anul 1789!!!
Dan Tudorache
ianuarie 14, 2015 @ 6:59 pm
”Draco Ignis: Sunteti niste cretini cu acte in regula!”
Mai sus [b]am îngăduit[/b] ca mostră comentariul unui ”Charlie”, unul din prea mulții Charlies din România care se regăsesc foarte bine în ”comunitatea Remus Cernea”. Asta ca să ne lămurim că violența în limbaj (hate speech-ul) este o realitate constantă.
Atâta poate omul-instinct, trebuie înțeles în neputința lui. Și când te gândești că e absolventul unei facultăți de arte… și artist.
PS: ne-a mai făcut ”urări de bine” la un alt articol dar cred că e suficient atât.
romeo
ianuarie 14, 2015 @ 7:23 pm
„Intr-o zi, un om bogat i-a daruit unui sarac un cos plin cu gunoi,ca sa-si bata joc de el.Omul zambi si pleca tinand in mana cosuletul primit.Ajuns acasa a inceput sa-l curete ,sa-l spele si apoi l-a umplut cu cele mai frumoase flori.S-a intors la omul bogat si i-a inmanat cosuletul.Omul ramase surprins si-l intreba :”De ce mi-ai dat atatea flori frumoase ,cand eu ti-am dat numai gunoi?.” Omul sarac raspunse :” Orice persoana dariueste ceea ce are in inima.”
Cand nu ai argumente si nu stii sa iti sustii un punct de vedere apelezi la astfel de metode….
Andrei Calin
ianuarie 14, 2015 @ 7:46 pm
Eee, cred ca omul a omis din greseala un „s” si a iesit ce a iesit :))
Dan Tudorache
ianuarie 14, 2015 @ 8:24 pm
Of, nu m-am gândit la asta Andrei. În cazul acesta ”îmi cer scuze” pentru acuza mea nedreaptă 🙂
sharbinsk
ianuarie 14, 2015 @ 9:28 pm
sdaniel:
„Din titlu iti dai seama ca nu prea au legatura. Apoi mai vorbim si de pozitionarea in timp, Cernea imi vorbeste majoritar despre anul 2015, iar articolul replica despre anul 1789!!!”
E foarte bună această replică istorică întrucât, duce la concluzia că în spatele revoluțiilor trâmbițate de Cernea a fost o violență similară cu cea a atacatorilor recenți, iar pt aceste răsturnări s-a folosit mult pamfletul, satira, ura de clasă, contestarea autorităților, pornografizarea.
Ba mai mult articolul acesta e un demers științific precum îi place publicului lui R.C.
Oricum R.C. și-a atins scopul prin acel articol, el nu dorea dialogul sincer ci să mai lanseze o tiradă la adresa B.O.R. atacând de data aceasta [b]o mică parte din societatea civilă[/b] întrucât comunicatul oficial al B.O.R nu i-a oferit ocazia.
El dorea să-și dovedească teza[i] […]”Fundamentalismul religios ortodox se manifestă pe scară largă în România[…]”[/i] [b] de aceea [/b]:
[i][…]Pentru a limita efectele acestora pe viitor asupra noilor generații de copii va trebui pus stop atât finanțării din bani publici a bisericii, cât și îndoctrinării religioase din școli[…]
[/i]
Iar [b]citarea truchiată [/b]din ortodoxia tinerilor i-a venit mânușă pentru că oferă un [b]exemplu de idignare[/b] pentru cei neinformați , ca și cum administratorul site-ului și cei care achiesează la aceaste părere, sunt sub efectul unei îndelungi îndoctrinări.
[b]El de fapt se scapă că ar vrea să le închidă gura celor care gândesc precum Claudiu sau împotriva politicii corecte,lucru dedus din indiciul textual „pentru a limita efectele acestora”[/b]
Are și R.C. multe exagerări, exemplu[i]
În absența raționalității actualei clase politice monștrii s-au născut și au crescut la proporții îngrijorătoare.[/i]
Nu știu dacă s-a referit la situația din România din ansamblul articolului așa reiesea, întrebarea e care monștrii , la cine se referea ?
Iustin
ianuarie 14, 2015 @ 10:07 pm
Multumim pentru articol, foarte bine scris, am avut ce invata din acesta. Iubim Ortodoxia Tinerilor.
Claudiu Balan
ianuarie 15, 2015 @ 6:45 am
Daniel,
Tocmai aceasta este esența discuției noastre: Franța și societatea ei depărtată de Dumnezeu, care a permis publicarea unor imagini grav ofensatoare la adresa simbolurilor religioase, oricare ar fi ele, dar cu atât mai mult față de valorile creștine, care stau la baza civilizației post-moderne.
Eu am spus că dintre toate țările Europei, cred că numai în Franța ar fi fost posibilă publicarea unor astfel de imagini provocatoarea la violență, pline de răutate. Domnul Remus Cernea a venit și m-a contrazis arătând „beneficiile” revoluției franceze, care a deschis șirul blasfemiilor la adresa lui Dumnezeu și a Bisericii Catolice.
Iar domnul Teodor N. a venit și a explicat pe fapte ce a însemnat revoluția franceză: violență și ură în numele libertății.
Concluzia e simplă: libertatea de exprimare pe care o are astăzi societatea franceză de a huli pe Dumnezeu și de a obsceniza orice simbol religios, are la bază uciderea a sute de mii de oameni (printre care mulți țărani, preoți și aristocrați) în timpul revoluției franceze. Limbajul vizual agresiv al revistei Charlie Hebdo și tolerarea unor astfel de imagini provocatoare, este doar începutul pentru o pleiadă de lovituri la adresa valorilor morale la adresa Bisericii și de ce nu, la o viitoare prigoană anti-creștină. Între timp, se cască o prăpastie între francezi și musulmanii cu cetățenie franceză.
George
ianuarie 15, 2015 @ 8:20 am
Pentru a intelege mai bine multe din evenimentele care se intampla in zilele noastre este bine sa cunoastem anumite momente care s-au petrecut in istorie. Mie mi se pare foarte relevant articolul! Multa lume cunoaste doar franturi, si foarte vag, ce s-a intamplat in acea perioada de timp. Perioada care practic a schimbat mult societatea si a transformat-o in ceea ce este astazi.
Dan Tudorache
ianuarie 15, 2015 @ 8:35 am
Daniel, ai făcut observația că [i]”Eu stiu ca nu asa se construieste un articol replica”[/i]. Într-un fel ai dreptate, în sensul că replicile ”standard” se dau citând ideea contestată apoi dând contra-argumente, apoi se citează următoarea idee contestată și contra-argumentele, și tot așa, plus concluzii finale. Însă acest lucru ar fi trebuit să-l facă mai întâi Remus Cernea, ceea ce nu a făcut! În schimb a făcut apologia iluminismului iar la urmă a trunchiat articolul lui Claudiu, astfel încât să rămână doar ideile critice la adresa victimelor în calitatea de ziariști, dar nu și frazele din care reieșea compasiunea autorului față de moartea victimelor, și cu atât mai puțin ideea că [b]”a răspunde cu crimă și răzbunare față de orice act care-ți aduce injurii este de neacceptat.”[/b] Cu alte cuvinte, deși ideile citate de Cernea rămân în picioare ca valoare de adevăr, faptul că [b][i]au fost decontextualizate de empatia autorului față de victime[/i][/b] (Ex: [i]”Sunt solidar cu familiile îndoliate. Sunt solidar cu cei care au murit și Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie, dar… ”[/i])… [b]a dat imaginea că Ortodoxia Tinerilor ar fi găsit îndreptățire teroriștilor de a comite crime![/b] Și în concluzie a decretat iarăși obsesia de a scoate religia din școli și de a nu mai finanța cultele pe motiv de fundamentalism ortodox. Asta da artă a manipulării. Și mai ales a manipulării prin victimizare. Pentru că dacă [i]”fundamentalismul religios ortodox se manifestă pe scară largă în România”[/i] mă întreb cum de n-a fost linșat până acum, sau măcar să primească o palmă pe motive religioase, deși de câțiva ani, împreună cu ASUR, tot sâcâie o majoritate ortodoxă cu acuza de ”indoctrinare religioasă” în compensație cu apologia legalizării perversiunilor sexuale și apare bine-merci pe toate canalele media și în toate ziarele cu critica sa continuă la adresa Bisericii. Eu zic că-i convine de minune un astfel de ”fundamentalism” ortodox, altfel l-am invita în țările arabe să se lămurească ce înseamnă fundamentalism. Dar noi nu dorim ca lui Cernea să i se întâmple ceva rău, ci să se întoarcă la Hristos și să se mântuiască.
Revenind la articolele replică, deși ele sunt atipice, consider că s-au atins în esență pentru că polemica se centrează pe cei doi poli: [b]libertate de exprimare nelimitată[/b] vs[b] libertate de exprimare responsabilă[/b], cu anumite limite (așa cum e și definită de Constituția țării noastre)
Drept exemplu stă ideea lui Cernea că libertatea la exprimare trebuie să fie nelimitată, adică justifică hate-speech-ul anti-religios pentru a combate ”îndemnurile la ură… din textele sacre”: [i]”Antidotul față de fundamentalism și extremism religios conține în mod necesar printre ingredientele sale și critica acerbă și satirizarea celor mai “sfinte” simboluri. Doar așa și prin presiunea societății care evoluează ele se vor relativiza în timp iar îndemnurile la ură, violență și crimă din textele sacre vor cădea în desuetudine.”[/i] Cu alte cuvinte, ”îndemnurile la ură” se combat prin limbajul urii iar pe 7 ianuarie am fost martori la cum satirizarea islamului și obscenizarea persoanei lor reper a dus la scăderea extremismului religios. Așa ne explică Cernea. No comment.
Iar noi am spus că libertatea de exprimare nelimitată din Franța (contextul), a trecut oamenii prin ghilotină și teroare. Ca să nu mai zic că libertatea de a batjocori orice, pe oricine, oricum, a fost vehicolul prin care s-au instaurat totalitarismele în secolul XX. (Aceste lucruri nu le spun pentru tine pentru că ar fi ca și cum aș vine castraveți grădinarului dar le-am spus pentru cei care au nevoie)
În rest, orice altă demonstrație ni se pare de prisos.
Ai observat foarte bine că Cernea e subtil, mimează foarte bine bunul simț, ba chiar își construiește discursul logic până la un punct, și între timp prresară omisiunea sau exagerarea, ceea ce e mult mai greu de sesizat când se îmbină cu afirmații adevărate. Pot spune că Cernea este un artist în arta manipulării.
Claudiu Balan
ianuarie 15, 2015 @ 8:55 am
Domnul Cernea scrie: ”Antidotul față de fundamentalism și extremism religios conține în mod necesar printre ingredientele sale și critica acerbă și satirizarea celor mai “sfinte” simboluri. Doar așa și prin presiunea societății care evoluează ele se vor relativiza în timp iar îndemnurile la ură, violență și crimă din textele sacre vor cădea în desuetudine.”
Cele mai sfinte simboluri, cum este de exemplu: Icoana Maicii Domnului, dau naștere la o sumedenie de virtuți, de dorințe frumoase, curate, pline de lumină.
Domnul Cernea punând în ghilimele cuvântul „sfinte”, nu consideră că există ceva sfânt pe acest pământ. Dorința domniei sale de a se relativiza tot ce-i sfânt, este echivalent cu a spune: „Îmi doresc să nu mai există sentimentul religios, orice apel la o existență divină. Îmi doresc ca totul să fie doar materie, să nu mai existe duh… „
Oare în ce crede domnul Cernea? Care sunt valorile lui supreme?
sharbinsk
ianuarie 15, 2015 @ 11:19 am
Încă un exemplu de contradicție a la Remus Cernea :
[i][…]”Un alt lucru deosebit de important este că întreaga lume civilizată, inclusiv comunitățile religioase creștine, musulmane și mozaice s-au solidarizat cu victimele atentatului și l-au condamnat ferm.”[…][/i]
[b]versus[/b]
[i]”[…]Fundamentalismul religios ortodox se manifestă pe scară largă în România. Este consecința unor legături foarte strânse în politică și biserica majoritară,[…]
[…]Pentru a limita efectele acestora pe viitor asupra noilor generații de copii va trebui pus stop atât finanțării din bani publici a bisericii, cât și îndoctrinării religioase din școli.”[…][/i]
Ori cultele tradiționale, din care face parte și B.O.R. au condamnat public evenimentele și au avut o raportare responsabilă cu privire la discursul public;
Ori, B.O.R. îndoctrinează și atunci să vină el cu dovada că orice reacție a unor creștini care au terminat școala de mult, sau care au prins învățământul comunist, are legătură cu învățământul religios sau cu finanțarea bisericii.
[b]
Dacă admitem că B.O.R. poate să ia o atitudine publică responsabilă care să se regăsească și-ntr-o programă echilibrată, rezultă că n-are niciun sens scoaterea religiei din școli și soluția identificată de R.C. e falsă și contradictorie.[/b]
Omul forțează niște cauzalități și deducții eronate ca să-i iasă discursul, mai ales că unii care au criticat atitudinile provocatoare nu sunt niște confesionaliști veroși, ateul C.T.P. nu poate fi suspectat că e vulnerabil mesajului religios.
romeo
ianuarie 15, 2015 @ 11:45 am
Nu cred ca este capabil in a da o contra-replica .De obicei genul asta de oameni arunca cu bolovanul si fug .Daca era un om cu un minim de valori si principii,putea foarte frumos sa combata articolul mai intai aici, dat fiind faptul ca ne-a vizitat ( sau poate ca a si facut asta ascuns in spatele unui user fictiv,prin stilul caracteristic specific acestora) si apoi sa-si publice in alta parte punctul de vedere. Dar lasitatea este un alt punct forte a unor oameni de genul.Nu am vazut niciodata un ateu care sa aduca argumente solide pentru a-si sustine teoria.Doar arunca in Dumnezeu si in Biserica ..Ortodoxia are dovezi clare privind existenta lui Dumnezeu ,ateismul nu are nimic (se bazeaza doar pe principiul de a distruge cu orice pret credinta).
Andrei Calin
ianuarie 15, 2015 @ 12:31 pm
„Dorința domniei sale de a se relativiza tot ce-i sfânt”
Sfintenia este relativa. Fiecare religie are „sfintii” ei diferiti. Nu exista ceva universal sfant. De aceea este relativ: depinde de religia pe care o ai.
Dan Tudorache
ianuarie 15, 2015 @ 1:27 pm
Interesantă observația Andrei. Eu sunt de opinie că relativ este modul în care înțelegem noi sfințenia, nu sfințenia însăși, tot așa cum relativ este/ poate fi cum interpretăm realitate, nu realitatea însăși. Pentru că sfințenia nu este un concept, ci este în primul rând persoană, la fel ca adevărul. E Dumnezeu. Ok, înțeleg că pentru unii oameni Dumnezeu nu înseamnă nimic și că prin consecință logică sfințenia este doar un concept ”obscur”. Dar eu propun să medităm cu toții la asta:
Poate fi considerată iubirea mamelor pentru copii un lucru universal sfânt?
Andrei Calin
ianuarie 15, 2015 @ 1:51 pm
„Poate fi considerată iubirea mamelor pentru copii un lucru universal sfânt?”
Depinde cum definesti cuvantul „sfant”. In dex, abua a 5-a definitie a cuvantului „sfant” este „Desăvârșit, perfect, infailibil”.
Daca definesti sfintenia ca fiind „sacru” in adevaratul sens al cuvantului (ceva venerat, omagiat), atunci nu poti zice ca iubirea mamei este venerata. Dar daca afirmi ca este pura, perfecta, atunci da, poti spune ca orice iubire de mama are un grad de sfintenie.
Eu cand am spus „sfant” ma refeream la ceva venerat in cadrul unei credinte. De exemplu, catolicii au sfinti pe care ortodocsii nu-i iau ca atare, si ii considera eretici. La fel si ortodocsii, au sfinti proprii care nu sunt recunoscuti de catolicism.
N-o sa existe niciodata un obiect de cult/persoana/idee/concept sfant pentru toata lumea de pe pamant.
Andrei Calin
ianuarie 15, 2015 @ 1:52 pm
„tot așa cum relativ este/ poate fi cum interpretăm realitate, nu realitatea însăși.”
A da. Fizica cuantica ar putea sa te contrazica pe tema asta :))
Vasile
ianuarie 15, 2015 @ 3:50 pm
Felicitari pentru articol! L-am citit in special pentru Revolutia franceza.
In privinta atentatelor teroriste de la redactia Charlie Hebdo, nu stiu de ce, am impresia ca abia au marcat un razboi impotriva Europei, care continua acum cu partea economica, adica ingenuncherea monedei euro pna la decapitare si , evident, cresterea dolarului si a francului elvetian, ca principale valute forte, pur si simplu, pt. ca in spatele lor se ascund cele m mari interese financiare.
in privinta opiniei domnului remus cernea… nu pot sa fiu de acord cu dumnealui, pur si simplu, pentru ca nu mi-as dori ca copiii mei sa ajunga ca el, adica homosexuali. in plus, din tot ceea ce face, lasa impresia ca e un mare oportunist, ca speculeaza anumite subiecte, doar ca sa-i creasca popularitatea, notorietatea.