Replică la campania „Stop îndoctrinării religioase în şcoli”
În urma campaniei „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR) împotriva Bisericii, considerăm că este necesar să ne aducem aminte că noi românii am trăit deja 50 de ani fără religie în şcoli, cu biserici dărmate, cu călugări alungați din mănăstiri, loviți cu pierderea locului de muncă și chiar închisoare pentru curajul de a vorbi despre Dumnezeu, suportând din plin „beneficiile” umanismului ateist. Ne pare rău! dar nu vrem să să facem aceeaşi greşeală de două ori!
Refuzăm oferta vidului spiritual
Răspuns al Patriarhiei Române la campania „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR):
ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”
Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.
Care este adevărata față a organizației ASUR ?
În urma campaniei „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR) împotriva Bisericii, considerăm că este împerios necesar să cunoaștem câteva lucruri esențiale despre această organizație pentru a ști cu cine avem de a face.
Ce este ASUR? Cu ce se ocupă? Cine stă în spatele acestei organizaţii de ateizare a poporului român? Iată câteva întrebări esenţiale pe care le vom pune în lumina adevărului istoric. Intrând pe site-ul ASUR, aflăm că „Asociaţia Secular-Umanistă din România promovează principiile etice umaniste, gândirea critică, cunoaşterea ştiinţifică şi separarea statului de biserică.”
Până aici, la o primă vedere lucrurile par în regulă, întrucât orice om neviciat moral îşi doreşte promovarea principiilor etice, a gândirii critice şi cunoaşterea ştiinţifică, toate puse în lumina adevărului şi nealterate de vreo ideologie. Totuși ceva atrage un semnal de alarmă: cum este posibilă promovarea principiilor etice dacă statul este văduvit chiar de organismul divino-uman al promovării și apărării valorilor morale, adică Biserica?
Ce ne oferă religia în mod concret?
Religia este necesară omului nu numai din punct de vedere metafizic, istoric şi psihologic, ci şi din punct de vedere moral. Faţă de Dumnezeu, ca şi faţă de părinţi, noi oamenii ne aflăm în situaţia de creaturi şi creaturile sunt dependente de Creator. Cui îţi face un bine, îi mulţumeşti, îi scrii, îi faci complimente, îi arăţi un adevărat „cult civil”. Părinţilor de asemenea le arătăm toată cinstirea şi mulţumirea noastră. Pentru bunurile de trebuinţă îi rugăm, pentru cele date le mulţumim, pentru greşelile făcute le cerem iertare.
Aşa şi neasemănat mai mult decât atât, suntem faţă de Dumnezeu, pe care îl adorăm, îl rugăm, îi mulţumim, îi cerem de toate şi-L proslăvim pentru toate, – şi-I aducem astfel „cult religios”. Omul nerecunoscător este un monstru şi în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu.
În rândul al doilea, religia este necesară familiei, nu numai individului, pentru că nu numai omul, ci şi familia este creaţia lui Dumnezeu. Şi după cum omul e dator să-şi cunoască şi să-şi adore Creatorul, tot aşa şi familia.
Mai e nevoie de religie în mileniul III, în era tehnologiei?
Mai este necesară religia? Sunt oameni răzleţi, fără simţul răspunderii, mai mult sau mai puţin certaţi cu bunele moravuri şi cu ideile sănătoase, care aruncă vorba că religia şi-a trăit traiul, că în veacul vitezelor, în epoca civilizaţiei tehnice şi în mijlocul preocupărilor materialiste nu mai avem lipsă de Dumnezeu, că omul poate trăi şi fără de Dumnezeu şi fără religie. Din astfel de gânduri şi şoapte, ne-am trezit cu multe biserici goale, care nu sunt altceva decât semne de răzvrătire împotriva religiei.
Este deci firesc şi logic să ne întrebăm: Mai avem nevoie de religie sau nu? Mai avem trebuinţă de biserici sau… să le închidem? Da sau ba?
Înainte de a răspunde la aceste întrebări, se cuvine să arătăm: Ce înţelegem prin religie? Ce este religia?
Răspunsurile sunt multe. Răspunsul nostru este acesta: Religia e comuniunea de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită lăuntric, în inimă prin evlavie şi în afară prin cultul divin, virtuţi şi fapte bune. Mai pe scurt: Religia este iubirea lui Dumnezeu.
Dialog între un preot și un ateu comunist
Propunem în continuare un dialog ce face parte din filele prigoanei comunist-ateiste, a căror protagoniști sunt un anchetator ateu și un preot arestat pentru uneltirea contra ordinii sociale. Ne va ajuta să întelegem mai bine care sunt rădăcinile ateismului de astăzi:
„Cum s-au purtat la anchetă? Cu bătăi?
– Nu! S-au purtat binisor. Mă ancheta un maior care într-o zi mi-a spus:
– Hai să vorbim, părinte, de la om la om. Păcat că n-ai primit propunerile ce ti le-au făcut. Erau hotărâti să te bage la Academie. Şi acum înfunzi puscăria. N-ai fost destept. Eu am răspuns:
– Da! Se poate. Eu însă stiu părerea dumneavoastră despre noi, preotii.
Cristian Marian Szekeres
februarie 25, 2011 @ 8:04 pm
STOP ASUR
ASUR zice:
”Stop îndoctrinarii religioase în scoli!”
[b]NOI CREŞTINI ORTODOCŞI SĂ ZICEM:[/b]
[b]STOP ASUR, STOP SECULARIZĂRII, STOP ATEISMULUI ÎN ROMÂNIA![/b]
Claudiu
februarie 25, 2011 @ 8:37 pm
STOP! REEDUCARII ATEISTE
gabriel
februarie 26, 2011 @ 2:30 pm
Ca un bun crestin eu intorc si celalalt obrz si nu ma iau la harta cu ateii. Dumnezeu e iubire. Iar eu doar iubirii ma inchin.
Ba chiar am prieteni atei. Sunt oameni normali si nu ne certam atata timp cat il scoatem pe Dumnezeu din ecuatie. Ha Ha. Ei dar fiecare are dreptul sa faca ce vrea.
alexandra
februarie 27, 2011 @ 8:42 pm
Gabriel,
Daca-l scoti pe Dumnezeu din ecuatie ce realizezi? Ce bun crestin poate fi un om daca il are pe Dumnezeu doar Duminica la biserica iar in cursul saptamanii il scoate din ecuatie? Normal ca Dumnezeu e iubire si trebuie sa-i privim pe ceilalti cu mila si cu dragoste si sa ne rugam pentru intoarcerea lor dar asta nu insemna sa-l dam pe Dumnezeu la o parte. Daca ai dragoste pentru prietenii tai ar trebui sa te intristeze mult ca sunt departe de Hristos si sa incerci sa-i ajuti cum spuneam mai devreme. Credinta nu-i ceva de pus in cutiuta si de scos la vedere cand ne e usor si frumos sa se vada. Ea trebuie sa se regaseasca in tot universul vietii noastre, in fiecare clipa si tot ceea ce facem sa fie in si prin credinta. Atunci vom putea spune ca il iubim pe Dumnezeu si pe ceilalti pana la cea mai mica faptura.
Aveam un prieten care lua deciziile intr-un mod foarte simplu: inainte sa faca un lucru se intreba: Oare Hristos ce spune de lucrul acesta? Oare i-ar place ca eu sa fac asta? Si acum intreb si eu: Oare ii place sa-L "ascunzi" in discutiile cu prietenii?
Ceva similar cu ceea ce spui tu am facut si eu, pana mi-am dat seama ca gresesc, ma neg pe mine insumi. Adica eu sunt crestina, eu sunt cu Hristos iar in fata prietenilor incerc sa nu se vada asta, ca sa nu avem discutii in contradictoriu. Nu merge, asa ca mi-am gasit prieteni crestini, care de multe ori mi-au dat o mana de ajutor atunci cand am cazut. Unui astfel de prieten ii pot spune " Prietene am o ispita, roaga-te pentru mine", in schimb poate un ateu o sa te ia in gluma. Desigur si ei au nevoie de Hristos si au nevoie de noi dar nu putem da la o parte Adevarul de dragul altor lucruri. Dumnezeu e iubire dar e iubire in Adevar, nu le poti desparti.
Am scris si un articol pe care il poti citi aici : http://vremurivechisinoi.blogspot.com/2010/11/de-ce-nu-ne-promovam-adevaratele-valori.html
Felicitari, Ortodoxia Tinerilor, pentru campanie!
Lili
martie 22, 2011 @ 2:24 pm
Nu pot sa cred.:| Invatamantul romanesc are atatea lacune,este atat de subred iar in loc sa se faca ceva pentru ca si Romania macar la invatamant sa fie printre cele mai bune tari oamenilor nu le vine altceva in cap decat sa scoata orele de religie?Cu de drept?Ce?Cred ca oamenii vor "gandi mai liber"-)aca nu se va face religie?Foarte gresita aceasta idee.In loc sa se faca ceva cu adevarat bun in invatamant,noi si ce avem bun scoatem.Tarile care sunt primele in Europa la invatamant(Anglia,Elvetia,s.a.) nu au scos orele de religie!In alte tari nici nu se discuta sa se scoata orele de relgie.Nu am sa inteleg de ce ateii sunt chiar atat de impotriviti religiei?Bun,am priceput ca ei nu cred.E dreptul fiecaruia sa aleaga daca sa creada sau sa nu creada,dar nu au niciun drept sa incerce sa influenteze si pe altii.De exemplu,astazi eram la ora de psihologie si profesorul de psihologie este ateu si cineva l-a provocat la discutie intrebandu-l:"-)vs. credeti in Dumnezeu?" Si a spus: Nu pot sa vorbesc despre ceva ce nu se poate defini.Eu ca fiinta rationala nu pot crede in ceva nedefinit.Fiecare om are alta perceptie si alta definitie despre Dumnezeu.Atata timp cat nu exista ceva concret nu pot discuta si nu pot crede.Si cineva a dat fix raspunsul pe care l-as fi dat eu: "Pe Dumnezeu nu il definesti,pe Dumnezeu il simti!" si raspunsul profesorului a fost: "Ce sa simt?Ce sa simt daca nu se poate defini ceea ce simti?N-ai ce simti daca nu poti defini."M-am gandit pentru catva timp la modul in care el gandeste…m-am gandit apoi la toate momentele in care l-am simtit pe Dumnezeu aproape de mine.M-am gandit ca niciodata nu am incercat sa caut o definitie a Lui Dumnezeu.Dar m-am gandit la ce-a spus profesorul meu "fiecare om are alta perceptie si definitie despre Dumnezeu".Da,dar asta o putem spune si despre sentimente,fiecare om are alta perceptie despre iubire,despre mila,despre prietenie,etc,si totusi simti aceste sentimente,stim ca exista,le traim.Deci dovada ca poti simti ceva chiar daca acel "ceva"nu are o definitie stabila.