Reclamele se folosesc de suflet pentru a vinde

Oare de ce în lumea această modernă în care trăim, dacă îi spui unui om că are suflet, că a primit harul lui Dumnezeu când s-a născut, el se uită la tine lung ca şi cum ai vorbi prostii? De ce oare când noi îi explicăm cuiva că Dumnezeu este persoanal, că a făcut tot universul, că este prezent pretutindeni, că ştie tot ce gândim şi este mereu lângă noi să ne ajute, atunci suntem catalogaţi ca nişte ciudaţi care încă mai cred în poveşti?

Lumea ultra-tehnologizată în care trăim, are pretenţia că poate explica totul şi nimic nu-i stă în picioare daca se situeaza în afara ipotezelor ştiiţifice. Astfel expresii ca suflet, har, sau păcat sunt considerate teorii învechite ale creştinismului, care „nu se mai adaptează odată la lumea în care trăim.”

Totuşi aceeşi lume care ne arată cu degetul pe noi creştinii se dă de gol singură şi arată că pune accent pe suflet mai mult decât noi, dar nu în contextul relaţiei cu Dumnezeu, ci pentru a face cât mai mulţi bani.

Mă tot uit la reclame şi rămân uimit de ce mesaje ne sunt expuse. S-a dus vremea reclamelor simple, asmenea celor de la detergenţi sau alte chimicale in care mesajul era ceva de genul: „Maşina de spălat trăieşte mai mult cu Calgon”. Astăzi clipurile publicitare sunt din ce în ce mai mult adevărate scurt-metraje, cu regizori, actori, scenariu, şi cu un scop precis: să ne convingă cu orice preţ să cumpăram, indiferent ce mijloace vor folosi. Haideţi să analizăm pe unele din ele să vedem ce concluzii putem trage:

Compania Wolkswagen a pornit o campanie publicitară în ultima vreme a cărui mesaj este:”Wie lieben autos”.În traducere ar însemna: „noi iubim automobilele”. Mesajul s-ar treduce cam aşa: „ Sunt atâtea mărci de automobile astăzi, care mai de care mai atrăgătoare, fiecare cu oferta sa, dar îţi recomandăm să cumperi Wolkswagen, pentru că noi punem dragoste în creearea automobilelor. Noi facem totul din iubire pentru tine, fiecare particică a automobilului poartea amprenta afecţiunii noastre pentru fiecare client.” E ca şi cum ţi-ar sugera că Wolkswagen nu este o maşină oarecare ci are valoare sentimentală pentru tine, e ca şi un cadou primit de la o persoană dragă, de care-ţi vei aminti mereu când vei conduce.

Dacă noi creştinii am spune că întreaga creaţie poartă amprenta lui Dumnezeu, şi că totul este creat din dragoste pentru noi, şi fiecare lucru există doar prin energiile necreate ale Sfintei Treimi, am fi luaţi peste picior şi batjocoriţi, deşi mesajul este exact acelaşi, doar că scopul e diferit. Ei vor să facă bani, principiu de bază al societăţii în care trăim, dar noi vrem să arătăm cu lumea în care trăim nu este doar materială ci şi spirituală.

O altă reclamă la un şampon de păr începea câm aşa: „Dacă părul tău ar fi o persoană ce crezi că ar zice”. Traducerea mesajului ar fi cam aşa: „Dacă părul tău ar fi o persoană ce crezi că ar spune când ar vedea că nu-l îngrijeşti, nu-l speli la timp, nu-l dai cu balsam, îl vopseşti prea des, îl expui prea mult în vânt şi în soare?”. Astfel după ce ai conştientizat cât de mult suferă părul tău şi că mai ales suferinţa lui este una personală, ar trebui să-ţi fie milă şi să-i cumperi un şampon adevărat. Deşi reclama doar sugerează că părul ar fi o persoană totuşi ea se foloseşte de acest tertip pentru a te convinge să cumperi şamponul.

Dacă noi spunem că Dumnezeu este personal, ba mai mult că este o Treime de Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântui Duh, iar tot ce există în univers este o consecinţa a iubirii dintre ele, nu vom fi crezuţi. Deci e mai uşor să crezi că părul tău e o persoană decât să crezi că Cel care te-a făcut pe tine personă este personal.

O altă companie, VelPitar, care face pâine de toate genurile, are următorul mesaj sub logo: „Magie cu har”. Traducerea mesajului ar fi cam aşa: „ceea ce facem noi nu este doar o pâine ci este pâine învăluită în magie cu har, este ceva cu totul deosebit. Pe lângă ingrediente, pâine noastră are şi ceva nematerial, din afara lumii acesteia…”. Pe lângă alăturarea celor doi termeni magieşi har care este total neinspirată şi contrar tradiţiei şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe, cei de la VelPitar se folosesc de simbolismul special al pâinii în tradiţia poporului român pentru a vinde.

Dacă noi creştinii vom spune lumii că pâinea în timpul Sfintei Liturghii este învăluită de harul lui Dumnezeu şi printr-o mare minune devine Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, vor crede că spunem poveşti de adormit copiii. În schimb ei ne pot sugera că vând o pâine plină de har.

O altă campanie interesantă ar fi la prăjiturica Măgura, care are mesajul: “numai lapte şi miere” iar clipul video arată o femeie care vrea să-şi întâlnească alesul în cel mai dulce mod, vrea să se căsătorească cu el şi să aibă o „lună numai de lapte şi mere”, vrea să aibă copiii mulţi (5 copii prezenţi în reclamă) şi o viaţă alături de el numai lapte şi miere. Scopul clipului este de a face legătura inconştient între o viaţă de familie frumoasă, o viaţă de familie „numai lapte şi miere” şi ingredientele prăjiturii. Deci reclama se foloseşte de valorile familiei pentru a vinde o prăjitură.

Când Biserica încurajează familia, acuză adulterul, dragostea înainte de căsătorie şi recomandă tinerilor să nu se protejeze şi să crească toţi copiii care vin la rand, atunci e acuzată şi clasificată drept „învechită şi neadaptată”. În schimb reclama la Măgura poate arăta oamenilor că pot fi fericiti cu 5 copii.

V-am dat doar câteva exemple de reclame care se folosesc de suflet şi de partea nematerială din om (sentimente, trăiri, dorinţe, aspiraţii, veşnicie, etc.) pentru a vinde. Mare parte din ele fac asta, mai ales acum în preajma sărbătorilor, încercând să deturneze această bucurie a Naşterii Domnului în favoarea lor.

Este uşor de observat făţărnicia societăţii în care trăim, care nu mai vrea să ne audă pe noi creştinii vorbind de suflet şi de Dumnezeu, în schimb reclamele ating chiar acea parte sensibilă din om dar pentru un scop josnic. Ştiţi care e diferenţa între lume şi Biserică când vorbesc despre suflet?

Biserica arată ceea ce e rău în om şi în lume, şi ceea ce trebuie vindecat în sufletul fiecărei persoane, iar societatea face apel la suflet pentru a-i oferi şi mai mult plăceri egoiste, care-l vor îmbolnăvi şi mai mult.

Hristos Domnul ne-a spus că pe El nu-L iubeşte lumea pentru că arată ceea ce este rău în lume.

Noi nu vrem să auzim de Dumnezeu pentru că nu vrem să ne schimbăm, nu vrem să renunţăm la plăcerile noastre egoiste.

Oricum tot ceea ce facem ne dă în vileag că suntem trup şi suflet, că vrem să fim veşnici, că vrem să fim iubiţi, vrem să fim fericiţi, că de fapt suntem chip al lui Dumnezeu.

Să nu credeţi ceea ce vă zice lumea despre viaţă! Credeţi-L pe Hristos care a spus:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.”

(Claudiu)