Reintoarcerea mea la Hristos

„Publicam urmatoarea marturie a unei tinere ca noi toti, in speranta ca va fi de folos pentru cat mai multi adolescenti si nu numai, ce zac neputinciosi in laturile compromisului cu pacatul. Precizam dintru inceput, pentru aceia dintre voi, care va stiti usor de smintit, ca este mai bine a nu citi cele ce urmeaza. Nu in ultimul rand, vrem sa multumim pentru lectia de smerenie si sinceritate profunda, pe care aceasta tanara ne-o da, prin curajul cu care si-a descoperit sufletul ranit de pacat, in fata noastra, a tuturor, pentru ca toti sa avem ceva de invatat. Cat de mult ne lipseste acest curaj de sinceritate si noua!”

De curând am descoperit site-ul dumneavoastră si m-am gândit să vă spun şi povestea mea, nu ştiu unde se încadrează la convertire, desfrânare sau dragostea înşelătoare.

Provin dintr-o familie ortodoxă , de mică mergeam regulat la biserică cu mămica şi la spovedit,pe perioada liceului am mers foarte mult în pelerinaje la mănăstiri, am citit multe cărţi ortodoxe:volumele Părintelui Cleopa, Ne vorbeşte Părintele Calistrat,Talanţii împărăţiei Arsenie Boca si multe altele….

Îmi doream să-mi păstrez fecioria până la nuntă, doream lucrul acesta şi din punct de vedere religios şi din punct de vedere personal.

Şi totuşi a venit vremea facultăţii, iubeam un băiat şi într-o seară m-a invitat la el, am mers la el acasă, el ştia că îl plac, eram amici de mult timp, şi el a început să-mi facă aluzii că am mai slăbit, şi să se dea la mine şi uite aşa mi-am pierdut fecioria, parcă nu aveam control asupra mea, nu eram eu in mine, nu l-am lăsat nici măcar să mă sărute, am fost ca şi o statuie, pustie, nu simţeam nimic, dar nici nu am putut să zic stop mă duc acasă,eu cred că cel cu cornite m-a ispitit.

Şi aşa fusese prima mea noapte de dragoste…nici nu o pot numi dragoste…

Apoi nu am mai vorbit cu acel băiat am plâns, mi-a părut rău, nu-mi venea să cred cum tocmai eu am făcut asta, nu cred că Dumnezeu,Măicuta Sfântă, Iisus aşteptau asemenea dezamăgire din partea mea.

M-am ridicat iară, mi-am căit păcatul, dar nu am mers la scaunul spovedaniei să-l leapăd,şi aşa a trecut un an de la întâmplare, în acel an nu am mai vb cu băieţi, nu am mai făcut nimic,am fost cuminte.

 

Şi după un an am intrat într-o relaţie cu un băiat cu care am mai fost împreună în liceu, dar a fost o prietenie inocentă cu el, doar plimbări în parc, ore lungi de stat în parc şi de povestit, câte un pupic şi atât..

Ne-am reîntâlnit şi ne-am împăcat, nu a trecut o lună şi m-am culcat cu el , mă mustra gândul că dacă am fost deja cu un băiat, de ce cu el să nu fiu, el care mă iubeşte, că celălalt eram ferm convinsă că nu m-a iubit.

A fost si ispita mare şi jocurile, el ştia unde să pună mâna…să mă ispitească, eu nu mă impotriveam şi aşa am căzut în păcat şi cu el.

De-a lungul relaţiei cu el, respectiv 3 ani, împreună am săvârşit multe păcate, am luat anticoncepţionale, am făcut sex oral, ne-am împreunat în diferite poziţii ca şi dobitoacele, am cultivat în noi patima desfrâului…

Nu încerc să imi caut scuze dar demulte ori nici nu simţeam nevoia să fiu cu el, dar el insista şi cedam să-i fac pe plac, mi-a propus să facem şi sex anal, dar am refuzat şi mi-a reproşat că nu-l iubesc.

Simţeam că ceva nu e în regulă, că totul se desfăşoară mai mult în pat mă sufocam.

Mai făceam şi alte activităţi gătit, plimbări,filme,ieşit in oras,dar prea puţine.

El a început să mă înşele, să se plictisească de relaţia noastră,eu nu puteam să renunţ la el, ajunsesem la o dependenţă faţă de el de nedescris.

În tot acest timp cât am fost cu el, nu m-am spovedit, n-am cercetat biserica, nu am mai citit nici o carte…

Aveam să mă trezesc din acest somn , când aflasem că de 1 an mai este cu o fată, avea o viaţă dublă, de 2 ani şi ceva era cu mine şi de un 1 an cu încă o fată.

M-am despărţit de el, eram fix în ultimul an la facultate în pragul licenţei, eram ca o legumă, nu puteam face nimic, plângeam într-una, mă uitam pe pereţi şi plângeam, nu puteam învăţa, universul meu care credeam că este o dragoste adevărată era distrus…

Şi am continuat să fiu cu el, deşi eram despărţiţi, eram cu el cu bună ştiinţă, ştiam că el mai umblă şi cu altele,a fost cea mai urâtă perioadă din viaţa mea, sentimentele pe care le trăiam fiind cu el ştiind că el nu ştie ce vrea… nu ştiu cum mi-am putut chinui sufletul şi inima în acest hal…

Ne vedeam mai rar, păcătuiam mai rar, şi ce m-a trezit la realitate iarăşi, ne-am întâlnit într-o zi şi am păcătuit iarăşi cu el, şi el a mai vrut să mai păcătuim încă o dată, nu trecuse o jumate de oră, eu vroiam doar să vorbim , să stau în braţele lui şi atunci mi-am dat seama că defapt el nu mă iubeşte, pentru el sunt doar un obiect şi am rupt legătura cu el timp de 4 luni.

După 4 luni am reluat legătura , în aceste 4 luni mă ridicasem, am mers la biserica regulat, am citit cărţi, creştea în mine dorinţa de schimbare,dar precum am fost invăţată că doar asta avem împreună şi asta îl atrage, iarăşi am păcătuit, cel mai rău a fost că am păcătuit după 4 luni la insistenţele mele.

Iarăşi a urmat perioada de părere de rău, plîns, pustiită, regret, murdărie toate aceste le simţeam.

Şi am început să mă gândesc la vechea eu, eu care credeam şi mergeam la biserica si la manastiri, la spovedit,uite ce am ajuns…

Şi am inceput iarăşi să mă ridic, să merg mai des la biserică, şi cel mai important m-am dus la scaunul spovedaniei…

Am început să gust din slujbele ortodoxe:Vecernia, Denia, Canonul Sf.Andrei Criteanul, Taina Sf.Maslu, multă putere îmi dau aceste slujbe.

Am inceput sa citesc si Biblia ortodoxă.

Momentan sunt într-o luptă cu schimbarea, sper să o biruiesc, ii mulţumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat puterea de a mă trezi la realitate şi de a mă ridica.

Tot ce ştiu că fostul meu prieten e ca şi cutia Pandorei când îl văd toate relele ies din mine.

Sper să ne ierte Dumnezeu şi Iisus pentru păcatele săvârşite împreună.

Să mă iert pe mine şi pe el.

Deocamdată mi-e frică să mă apropii de băieţi, vreau să cunosc dragostea adevărată şi aştept rânduiala Lui Dumnezeu pentru aceasta.

Acum mi-ie frică dacă viitorul meu şoţ imi va accepta trecutul, nu mai vreau să pacătuiesc cu nimeni, mi-au fost deajuns cei 2 băieţi din viaţa mea.

Imi e dor de acea iubire pură si inocentă.

Dacă nu mai am curăţenie trupească, sper să am puterea şi dorinţa de a obţine curăţenia sufletului şi a minţii.

Dragii mei toate sunt date cu un scop, păstrarea fecioriei e dată cu un scop, viaţa de familie iarăşi, aveţi grijă de trupurile voastre, sufletele, inimile şi minţile voastre.

Dragostea nu este ceea ce pare la televizor…

Altceva este dragostea şi familia unde Hristos este in mijlocul lor.

După o relaţie de dragoste înşelătoare ne trezim pustii şi singuri, cu sufletul sfărmat, e ca şi cum am învăţa să păşim din nou…e greu să dobândim siguranţa paşilor.

Iar cei care aţi căzut ca şi mine incercaţi să vă ridicaţi,Dumnezeu ne aşteaptă cu braţele deschise,el se bucură de o oaie pierdută…

Ar mai fi multe de spus, dar deja am scris prea mult.

Doamne ajută!

A.

(Visited 12 times, 1 visits today)