Reintoarcerea mea la Hristos
„Publicam urmatoarea marturie a unei tinere ca noi toti, in speranta ca va fi de folos pentru cat mai multi adolescenti si nu numai, ce zac neputinciosi in laturile compromisului cu pacatul. Precizam dintru inceput, pentru aceia dintre voi, care va stiti usor de smintit, ca este mai bine a nu citi cele ce urmeaza. Nu in ultimul rand, vrem sa multumim pentru lectia de smerenie si sinceritate profunda, pe care aceasta tanara ne-o da, prin curajul cu care si-a descoperit sufletul ranit de pacat, in fata noastra, a tuturor, pentru ca toti sa avem ceva de invatat. Cat de mult ne lipseste acest curaj de sinceritate si noua!”
De curând am descoperit site-ul dumneavoastră si m-am gândit să vă spun şi povestea mea, nu ştiu unde se încadrează la convertire, desfrânare sau dragostea înşelătoare.
Provin dintr-o familie ortodoxă , de mică mergeam regulat la biserică cu mămica şi la spovedit,pe perioada liceului am mers foarte mult în pelerinaje la mănăstiri, am citit multe cărţi ortodoxe:volumele Părintelui Cleopa, Ne vorbeşte Părintele Calistrat,Talanţii împărăţiei Arsenie Boca si multe altele….
Îmi doream să-mi păstrez fecioria până la nuntă, doream lucrul acesta şi din punct de vedere religios şi din punct de vedere personal.
Şi totuşi a venit vremea facultăţii, iubeam un băiat şi într-o seară m-a invitat la el, am mers la el acasă, el ştia că îl plac, eram amici de mult timp, şi el a început să-mi facă aluzii că am mai slăbit, şi să se dea la mine şi uite aşa mi-am pierdut fecioria, parcă nu aveam control asupra mea, nu eram eu in mine, nu l-am lăsat nici măcar să mă sărute, am fost ca şi o statuie, pustie, nu simţeam nimic, dar nici nu am putut să zic stop mă duc acasă,eu cred că cel cu cornite m-a ispitit.
Şi aşa fusese prima mea noapte de dragoste…nici nu o pot numi dragoste…
Apoi nu am mai vorbit cu acel băiat am plâns, mi-a părut rău, nu-mi venea să cred cum tocmai eu am făcut asta, nu cred că Dumnezeu,Măicuta Sfântă, Iisus aşteptau asemenea dezamăgire din partea mea.
M-am ridicat iară, mi-am căit păcatul, dar nu am mers la scaunul spovedaniei să-l leapăd,şi aşa a trecut un an de la întâmplare, în acel an nu am mai vb cu băieţi, nu am mai făcut nimic,am fost cuminte.
Şi după un an am intrat într-o relaţie cu un băiat cu care am mai fost împreună în liceu, dar a fost o prietenie inocentă cu el, doar plimbări în parc, ore lungi de stat în parc şi de povestit, câte un pupic şi atât..
Ne-am reîntâlnit şi ne-am împăcat, nu a trecut o lună şi m-am culcat cu el , mă mustra gândul că dacă am fost deja cu un băiat, de ce cu el să nu fiu, el care mă iubeşte, că celălalt eram ferm convinsă că nu m-a iubit.
A fost si ispita mare şi jocurile, el ştia unde să pună mâna…să mă ispitească, eu nu mă impotriveam şi aşa am căzut în păcat şi cu el.
De-a lungul relaţiei cu el, respectiv 3 ani, împreună am săvârşit multe păcate, am luat anticoncepţionale, am făcut sex oral, ne-am împreunat în diferite poziţii ca şi dobitoacele, am cultivat în noi patima desfrâului…
Nu încerc să imi caut scuze dar demulte ori nici nu simţeam nevoia să fiu cu el, dar el insista şi cedam să-i fac pe plac, mi-a propus să facem şi sex anal, dar am refuzat şi mi-a reproşat că nu-l iubesc.
Simţeam că ceva nu e în regulă, că totul se desfăşoară mai mult în pat mă sufocam.
Mai făceam şi alte activităţi gătit, plimbări,filme,ieşit in oras,dar prea puţine.
El a început să mă înşele, să se plictisească de relaţia noastră,eu nu puteam să renunţ la el, ajunsesem la o dependenţă faţă de el de nedescris.
În tot acest timp cât am fost cu el, nu m-am spovedit, n-am cercetat biserica, nu am mai citit nici o carte…
Aveam să mă trezesc din acest somn , când aflasem că de 1 an mai este cu o fată, avea o viaţă dublă, de 2 ani şi ceva era cu mine şi de un 1 an cu încă o fată.
M-am despărţit de el, eram fix în ultimul an la facultate în pragul licenţei, eram ca o legumă, nu puteam face nimic, plângeam într-una, mă uitam pe pereţi şi plângeam, nu puteam învăţa, universul meu care credeam că este o dragoste adevărată era distrus…
Şi am continuat să fiu cu el, deşi eram despărţiţi, eram cu el cu bună ştiinţă, ştiam că el mai umblă şi cu altele,a fost cea mai urâtă perioadă din viaţa mea, sentimentele pe care le trăiam fiind cu el ştiind că el nu ştie ce vrea… nu ştiu cum mi-am putut chinui sufletul şi inima în acest hal…
Ne vedeam mai rar, păcătuiam mai rar, şi ce m-a trezit la realitate iarăşi, ne-am întâlnit într-o zi şi am păcătuit iarăşi cu el, şi el a mai vrut să mai păcătuim încă o dată, nu trecuse o jumate de oră, eu vroiam doar să vorbim , să stau în braţele lui şi atunci mi-am dat seama că defapt el nu mă iubeşte, pentru el sunt doar un obiect şi am rupt legătura cu el timp de 4 luni.
După 4 luni am reluat legătura , în aceste 4 luni mă ridicasem, am mers la biserica regulat, am citit cărţi, creştea în mine dorinţa de schimbare,dar precum am fost invăţată că doar asta avem împreună şi asta îl atrage, iarăşi am păcătuit, cel mai rău a fost că am păcătuit după 4 luni la insistenţele mele.
Iarăşi a urmat perioada de părere de rău, plîns, pustiită, regret, murdărie toate aceste le simţeam.
Şi am început să mă gândesc la vechea eu, eu care credeam şi mergeam la biserica si la manastiri, la spovedit,uite ce am ajuns…
Şi am inceput iarăşi să mă ridic, să merg mai des la biserică, şi cel mai important m-am dus la scaunul spovedaniei…
Am început să gust din slujbele ortodoxe:Vecernia, Denia, Canonul Sf.Andrei Criteanul, Taina Sf.Maslu, multă putere îmi dau aceste slujbe.
Am inceput sa citesc si Biblia ortodoxă.
Momentan sunt într-o luptă cu schimbarea, sper să o biruiesc, ii mulţumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat puterea de a mă trezi la realitate şi de a mă ridica.
Tot ce ştiu că fostul meu prieten e ca şi cutia Pandorei când îl văd toate relele ies din mine.
Sper să ne ierte Dumnezeu şi Iisus pentru păcatele săvârşite împreună.
Să mă iert pe mine şi pe el.
Deocamdată mi-e frică să mă apropii de băieţi, vreau să cunosc dragostea adevărată şi aştept rânduiala Lui Dumnezeu pentru aceasta.
Acum mi-ie frică dacă viitorul meu şoţ imi va accepta trecutul, nu mai vreau să pacătuiesc cu nimeni, mi-au fost deajuns cei 2 băieţi din viaţa mea.
Imi e dor de acea iubire pură si inocentă.
Dacă nu mai am curăţenie trupească, sper să am puterea şi dorinţa de a obţine curăţenia sufletului şi a minţii.
Dragii mei toate sunt date cu un scop, păstrarea fecioriei e dată cu un scop, viaţa de familie iarăşi, aveţi grijă de trupurile voastre, sufletele, inimile şi minţile voastre.
Dragostea nu este ceea ce pare la televizor…
Altceva este dragostea şi familia unde Hristos este in mijlocul lor.
După o relaţie de dragoste înşelătoare ne trezim pustii şi singuri, cu sufletul sfărmat, e ca şi cum am învăţa să păşim din nou…e greu să dobândim siguranţa paşilor.
Iar cei care aţi căzut ca şi mine incercaţi să vă ridicaţi,Dumnezeu ne aşteaptă cu braţele deschise,el se bucură de o oaie pierdută…
Ar mai fi multe de spus, dar deja am scris prea mult.
Doamne ajută!
A.
xxx
aprilie 12, 2010 @ 9:12 am
Ştiu cum te-ai simţit. Dar în cazul meu a fost o întâmplare fericită. Că fata cu care am rămas o noapte era credincioasă ( şi mai sporită ca mine ). Ne-am cunoscut pe Internet şi am mai avut o întâlnire faţă în faţă. Ne-am întâlnit a doua oară la Bucureşti şi… ştia şi ea că o iubeam şi că doream să fiu cu ea. A venit noaptea şi am dormit împreună în aceiaşi cameră de cămin ( ea în perioada aceea nu avea colege de cameră – era la facultate ). Şi nu ştiu, pur şi simplu eram posedat şi o doream cu toată fiinţa mea… nu mă puteam controla. Era seară şi începeam cu nişte mângâieri. Dar ea a încercat să mă lase, să nu mă respingă ci să mă lase pe mine să mă opresc ( să câştig o cunună în lupta cu patima asta ) dar văzând că lucrurile avansează a spus un stop clar şi m-am dus să mă culc. Ciudat e că imediat ce a spus că să nu mai continui parcă dracul respectiv a plecat şi bucuros m-am culcat şi eu în celălalt pat. Dimineaţa următoarea a fost groaznică. M-a apucat un plâns… Mi-era aşa scârbă de mine pentru ce doream să fac. Nici ea nu se simţea prea bine după noaptea trecută dar iarăşi fiind mai sporită a făcut un efort să pretindă că nu a fost nimic, că exagerez şi să pară veselă. Mai târziu mi-a spus şi ea că se simţea groaznic dar a trebuit să strângă din dinţi pentru mine. Nu ştiu de ce Hristos îmi poartă atâta grijă. Iar eu deseori Îl urăsc şi îi spun să mă lase în pace.
Ana
aprilie 12, 2010 @ 11:20 am
Hristos a Inviat draga A.
E coplesitoare marturisirea ta. Dumnezeu sa te ajute sa pui inceput bun. E bine daca poti sa stai departe de acel baiat pana te intaresti in credinta, pana cand ai sa simti ca mai bine mori decat sa faci pacatul.
Te apreciez pentru ca ai putut scrie despre aceste lucruri si pentru ca tu chiar vrei sa mergi pe Cale.
Iti trebuie un duhovnic bun la care sa apelezi ori de cate ori te simti incercata si sa te spovedesti cat mai des.
Bravo!
xxl
aprilie 12, 2010 @ 2:17 pm
deci, fetelor: aveti putere de „exorcizare”, daca stiti s-o aplicati la timp!
A – tu ai reinviat, odata cu Hristos… de vei merge pe Calea Lui pana la sfarsit, vei ajunge la LUMINA!
Dan
aprilie 12, 2010 @ 3:33 pm
Vreau sa spun ca imi pare nespus de rau pentru cele intamplate.
Imi pare rau pentru ca, toate cele pe care ni le-a impartasit surioara intru Hristos, sunt o durere nespus de grea in cuvinte.
Imi pare rau pentru ca toata acea poveste este o drama care se repeta cu din ce in ce mai multi tineri.
Imi pare rau pentru ca nu este nici prima si nici ultima tanara care pateste lucrurile acestea.
Si-mi pare rau ca noi toti (de la vladica la opinca) nu ne straduim sa invatam sa iubim, ca sa evitam astfel de lucruri.
Dumnezeu sa ne indrepteze pe toti.
Ionutzu18
aprilie 12, 2010 @ 4:11 pm
O, Doamne, fereste-ne de asemenea fapte…sper, A., sa te ajute Dumnezeu sa uiti tot ce s-a intamplat si sa-ti lumineze drumul in viata. Totusi, cu toate ca s-ar putea sa par a fi „rau”, vreau sa mentionez ca si tu ai o parte din vina…ar fi trebuit sa studiezi mai mult invataturile ortodoxe si sa eviti baietii…sa stai doar cu fete … sunt sigur ca daca ai fi stat doar cu fete nu s-ar fi intamplat asa ceva. 🙁 …of, iubirea adolescentina…distruge omul. Eu, dupa cum ti-ai dat seama, sunt baiat, triesc la fel ca tine, sunt clasa a 10-a si evit sa stau pe langa fete. Vorbesc cu ele, ma ajuta, le ajut dar nimic mai mult. Si, acum ca am citit articolul, trebuie sa recunosc ca esti puternica. Cred ca daca as fi fost in locul tau m-as fi sinucis. Tin foarte mult la fecioria mea si daca as pati asa ceva m-ar mustra constiinta, as innbebuni. Sper sa nu deranjeze parerea mea. Inca odata „Doamne ajuta” si Dumnezeu sa-ti lumineze drumul in viata. 🙂
xxl
aprilie 12, 2010 @ 4:40 pm
Ionutzu18, bine ai zis ca A e puternica… Nu-ti face griji pentru sufletul ei, are Domnul grija asta… Uiti de Sf Maria Egipteanca…?
Ana
aprilie 12, 2010 @ 7:00 pm
Ionutzu, m-ai infiorat cu ce ai scris.
Sa nu gandesti sinuciderea ptr nimic. Probabil e mai mult un fel de expresie folosita de tineri si tu nu o folosesti decat in a exprima ca esti gata sa-ti dai viata decat sa-ti pierzi fecioria. Trebuie sa te spovedesti pentru asta.
Ma bucur ca gandesti sa-ti tii fecioria.
xxl
aprilie 12, 2010 @ 8:06 pm
Bine ar fi ca adolescenţii (gimnaziu-liceu) sa aiba o anumita educatie “ortodox-sexuala”, astfel incat sa nu mai priveasca ulterior, cu atata naivitate, cum aghiuta ii poate “ajuta” sa-si lase trupul batjocorit in asemenea hal. Poate ar fi bine de studiat si inteles , in prealabil, toate aceste pacate impotriva firii (stigatoare la cer!), care ne transforma din persoane, in obiecte de “uz casnic”, nu in animale (caci acelea nu o fac pentru placere, ca omul).
A e victima unui “atlet”, care a-ncercat pe „pielea” ei tot felul de experiente, care mai de care. A, iubindu-l, s-a lasat pe mainile lui, ba a devenit si dependenta, desi – in bratele lui, fiind – aspira catre o dragoste adevarata, platonica. Cred ca tocmai pentru iubirea ei, Dumnezeu o va ierta (de fapt a si iertat-o, in scaunul Spovedaniei), si o va ajuta sa mearga pe un drum nou, frumos, asa cum si-l doreste…
E bine, A, ca te rogi si pentru el. Poate ca Domnul ii va randui si lui o (re)-intoarcere…
C.
aprilie 12, 2010 @ 8:43 pm
o poveste asemanatoare am patit si eu numai ca din punctul de vedere al unui baiat. a fost foarte urat cand m-am despartit de respectiva dar cu timpu am realizat ca Dumnezeu a lucrat pentru mine si m-a ajutat sa inteleg ca nu aveam nici un viitor cu respectiva.
Alice Cincu
aprilie 13, 2010 @ 8:16 am
Nu te închina până nu ştii cine-i sfântul. (Proverbele Românilor, Iuliu A. Zanne)
http://www.axa.info.ro
A.
aprilie 13, 2010 @ 8:39 am
Pentru XXX ma bucur ca ti-ai dat seama singur de ceea ce faceai si dupa aceea te-ai cait,ma bucur ca Dumnezeu v-a dat putere si v-a pazit sa evitati pacatul trupesc.Ai invatat multe din intamplarea ta.
Pentru Ana multumesc pentru incurajari,esti foarte draguta.
Pentru XXL multumesc pentru incurajari,Doamne ajuta sa am putere sa ajunga la lumina,da bine ar fi sa se faca in liceu o educatie a iubirii,adica tinerii sa vada diferenta dintre sex si iubire,aici ar trebui psihologie,religie si biologie,pentru a-i face pe tineri sa inteleaga de ce nu e bine a pacatui trupeste din punct de vedere psihic ,religios si biologic.
Plus ca toate filmele xx ar trebui interzise,de acolo invata tinerii cele mai multe prostii,ce bine ar fi sa nu mai existe aceste filme…
Pentru Dan,multumesc ,da ai dreptate din pacate toti mai multi tineri cred ca a pacatui trupeste e normal,si mass media,internetul,filmele,incurajeaza si cultiva in tineri normalitatea de a pacatui tupeste chiar daca nu esti casatorit,ar trebui si la TV sa se dea mai multe filme cu teme religioase,desene cu teme religioase sau filme cu bun simt si gust,din pacate involuntar in subconstientul tinerilor se dezvolta patima desfraului crezand ca nu e nimci rau,doar au vazut in filme,aud la scoala,ce pare anormal…pacat,pacat, ca nu stiu cat le vatama sufletul si le schimb personalitatea.
Pentru Ionutzu 18
Draga Ionut si eu cand eram il clasa 10,nici nu realizam ca baietii mai vor si altceva in afara de plimbat de mana si un pupic timid,plus ca nici eu nu concepeam a nu-mi pastra fecioria,apoi aveam o frica si teama de Dumnezeu,si atunci obiectivul meu era invatatul,nu-mi doream griji in plus, desi aveam colege de liceu care nu-si mai pastrase fecioria,dar timpul a trecut,am crescut, ispita a venit si am cazut prada, da trebuia sa fiu mai tare,dar din pacate nu am fost:sad:.
Ganduri de sinucid,poate am avut si eu,dar am renuntat la ele,plus ca ma rodea pe dinauntru ca nu am putut sa zic la nimeni ce am facut……cu timpul mi-am deschis sufletul prietenilor,dar nu in totalitate…
Pentru C.
Imi pare rau C.,ma bucur ca te-ai trezit la timp si ca te-ai despartit de fata,credeam ca baietilor nu li se intampla asa ceva,dar din pacate se pare ca da:sad:.
Daca vrei si te simti pregatit spune-ne si tu povestea ta.
Doamne ajuta!
Va multumesc tuturor ati fost foarte draguti toti!
Ana
aprilie 13, 2010 @ 11:21 am
A
„bine ar fi sa se faca in liceu o educatie a iubirii,adica tinerii sa vada diferenta dintre sex si iubire,aici ar trebui psihologie,religie si biologie,pentru a-i face pe tineri sa inteleaga de ce nu e bine a pacatui trupeste din punct de vedere psihic ,religios si biologic.”
Bine ai gandit.
Cred ca de undeva trebuie sa porniti chiar voi tinerii, chiar tu care scrii. Poate sprijiniti de ARCOR, sau de ProVita sau de vreo alta organizatie care are la baza si lupta impotriva avortului (caci legatura trupeasca inseamna si avort, nu-i asa?).
Nu stiu daca exista vreo organizatie pentru tineri care sa aiba la baza educatia sanatoasa, dar daca nu este trebuie infiintata. Eventual o organizatie care sa aiba la baza lecturi curate, invataturi sanatoase de-ale mosilor si stramosilor nostri. Pe pamantul romanesc s-a luptat si s-a murit pentru credinta in Hristos. Avem deja ajutoare la care putem apela:-).
Dumnezeu sa va ajute!
somebody
aprilie 13, 2010 @ 4:42 pm
Intr-adevar, o lectie extraordinara…
Multe suflete sensibile, odata cazute in pacat, isi vor reaminti la un moment dat de puritatea si pacea acelor momente in care inimile lor curate se bucurau de Domnul…e tare greu dupa ce ai pacatuit sa gasesti curajul si sa ai sinceritatea de a recunoaste in fata lui Dumnezeu ceea ce esti si ceea ce ai facut…si mai ales, e cumplit de greu sa o iei de la capat, simtindu-te sfarsit de puteri,murdarit,pustiit,stiind ca te-ai tradat pe tine insuti si pe Cel Care te iubeste cel mai mult…
Nu stiu ce ne-am face daca nu am avea asa un Dumnezeu iubitor si milostiv!
Ionutzu18
aprilie 13, 2010 @ 5:14 pm
Pentru acei tineri care doresc sa afle cum trebuie sa duca o viata crestin-ortodoxa mai ales acum, la adolescenta cand, asa cum spune si Sf. Ioan Gura de Aur „la adolescenta diavolul are cea mai mare putere de influentare asupra omului” (din toate punctele de vedere), sa studieze cu atentie invataturile Sf. Vasile cel Mare, dar in special Sf. Ioan Gura de Aur in ce priveste tineretul.
Credeti-ma, sunt foarte multe lucruri de invatat de acolo si daca veti reusi sa le respectati, deja aveti „scutul spiritual” prin care nu mai poate trece cel rau (desigur, asta include multa vointa si efort),dar merita. Sunt sigur ca daca A. ar fi stiut chestiunile acelea nu s-ar fi intamplat asa ceva cu ea (avand in vedere ca spunea ca era credincioasa de mica – asta include anumite calitati-).
Va va fi de foarte mare folos…nu aveti ce pierde…doar de castigat. 🙂
Ionutzu18
aprilie 13, 2010 @ 6:02 pm
Ana, chestiunea cu sinuciderea…probabil ca nu m-as fi sinucis dar vezi tu, viata mea dupa ce as fi pierdut-o ar fi un cosmar…nu as mai dormi noaptea, nas avea pofta de mancare, as plange, in fine le-a numerotat si A. in articolul ei. Stiu, cu spovedanie as fi scapat de pacat…si totusi…as fi pierdut-o…iar asta nu s-ar fi schimbat niciodata. Cu mintea, niciunul nu mai suntem feciori…dar macar cu trupul. Sper sa nu te deranjeze, dar in fata mea fecioria e cu mult mai de pret decat femeia. Poate unii vor crede ca-s nebun dar iti voi scrie aici o poveste interesanta care ma emotionat mult despre o fecioara, care, cu pretul vietii ei si-a pazit fecioria sa.
„Odata intrand in Antiohia o oaste dusmana, Sfanta Mucenita Eufrasia a fost prinsa de niste ostasi. Unul din ei a rapit-o si a tras-o deoparte ca sa o necinsteasca(violeze). Toate rugamintile ei catre el au fost zadarnice. Orice i-a fagaduit dansa pentru a o lasa si a nu o necinsti, el nu voia sa primeasca.
Atunci fecioara, vazand ca nu mai are nici un chip de a se pazi pe sine curata si cu viata, s-a hotarat in sine sa moara mai bine curata, decat sa scape cu viata si necinstita. Hotarata astfel, fecioara a recurs la un tainic mijloc de salvare si a zis ostasului impatimit: Daca nu voiesti bani, nici haine frumoase, nici altceva, pentru ca sa-mi redai libertatea iata, eu iti voi destainui un mare secret. Eu cunosc un leac, un medicament cu care de te vei unge te va feri de ranirea oricarei arme de razboi si in orice vreme grea. Astfel, de te vei unge cu acel medicament, nici sabie, nici sageata, nici vreo alta arma nu poate sati faca vreun rau.
Ostasul la aceste vorbe s-a umplut de curiozitate , si vrand ca sa se vada deodata in o astfel de minunata stare, ca el sa poata ucide pe altii, iar pe dansul nimeni sa nu-l poata ucide, s-a invoit cu prizoniera sa. Eufrasia fecioara atunci a adunat felurite buruieni si flori, le-a macinat si a facut o alifie, cu care sia uns gatul ei du jur imprejur. Dupa aceea a zis ostasului: Iata leacul! Eu mi-am uns gatul cu el , si ca sa te incredintezi de taria acestui medicament, apuca sabia ta si izbeste cat poti de tare peste locul uns. Astfel vei vedea, ca sabia nu taie, fiindca nu are nici o putere asupra acestui medicament. Bucuria ta va fi mare cand te vei convinge ca dupa izbitura puternica a sabiei, eu voi ramane fara nici o urma pe gatul meu.
Ostasul fara sa se mai gandeasca mult, si-a scos sabia din teaca ascutita ca briciul, si cu o puternica repeziciune invartindu-si sabia, a lovit peste gatul fecioarei pe care i l-a retezat. Capul fecioarei s-a rostogolit la pamant; iar corpul ei s-a zbatut intr-o parte si in alta ca al unei pasari cand i se taie gatul. El nici nu-si inchipuise macar , ca fecioara il ademenise astfel, fiind hotarata mai bine sa moara decat sa-si piarda fecioria sa.”
(Cele patru feluri de vietuire crestineasca – „Fecioara Eufrasia mai bine moare de buna voie, decat sa-si piarda fecioria”)
Imi cer scuze pentru modul grosolan in care este descrisa povestea in aceasta carte.
In ce ma priveste, cred ca ma voi casatori, dar nu stiu daca voi face si copii.
Aici intru intr-un alt capitol dar gata, e suficient ca deja incep sa intru in viata mea personala.
Dumnezeu sa va binecuvinteze !
dalila
aprilie 13, 2010 @ 6:39 pm
Ionuztu, stii ce e interesant? A, desi si-a pierdut fecioria trupeasca, vrea totusi sa o recastige pe cea sufleteasca.
– Cele 5 fecioare neintelepte, n-au intrat cu Mirele la Nunta Sa…
– Femeia samarineanca, ce traise cu 5 barbati (nu soti), cunoscandu-L pe Hristos (Adevaratul Dumnezeu), si-a schimbat viata la 180 de grade, devenind Sf. Mc. Fotini…
Ana
aprilie 13, 2010 @ 9:35 pm
Ionutzu 18, ai tu gand bun si Dumnezeu sa-ti ajute. Insa nu am inteles ce ai vrut sa spui cu: „In ce ma priveste, cred ca ma voi casatori, dar nu stiu daca voi face si copii. „
Inainte de 89 mamele invatau fetele ca trebuie sa-si pastreze fecioria pentru casatorie. Fecioria nu era o mandrie, ci era ceva normal. Despre cele care nu mai erau fecioare se vorbea, se barfea.
Astazi insa se incearca atacul, barfa asupra acelora care-si tin fecioria. Daca traia inainte de 89, A si-ar fi pastrat fecioria. Ispitele nu erau atunci atat de puternice ca astazi. Astazi toata media incurajeaza si ajuta tinerii sa desfraneze. E greu, e foarte greu ca tanarul sa reziste, daca nu este legat de credinta in Hristos, daca nu se roaga, daca nu are un mediu crestin in jur sau daca nu este ajutat sa intelega ce inseamna curatenia trupeasca si sufleteasca.
Ce anume il mai poate retine sa nu desfraneze? Ce motiv?:sad:
Ana
aprilie 14, 2010 @ 9:21 am
Predica despre sfanta Maria egipteanca, parintele Mihail Staretul manastirii Antim.
http://www.trilulilu.ro/PustnicuDigital/d6c0ed684d160a
Minunat
Ionutzu18
aprilie 14, 2010 @ 4:12 pm
Intr-adevar, pe vremea comunismului nu vedeai nimic pornografic (chiar si scenele din filme in care actorii se sarutau erau limitate doar la un mic sarut nu cum le prelungesc astia acum).
Primul „scop” al casatoriei este nasterea de copii. Si totusi, uitate la noi, la omenire, la natura, uite in ce hal sa ajuns in tara aceasta. Crezi ca daca as face copii as avea conditiile necesare (spiritual vorbind) sa reusesc sa-l invat sa faca ce trebuie? Vointa nu se poate invata de la altcineva, trebuia singuri sa-i dam viata in fiecare din noi.
In fine, s-ar putea sa deranjez dar nu mai voi sfii sa intru si putin in politica (atat cat imi permit cunostintele).
Pe vremea lui Ceausescu, dupa cum presupun ca stii, se cumpara totul cu o limita (alimente), toti oamenii trebuiau sa fie egali (in bunuri materiale), si, personal poate ca era mai bine stii de ce?
Poi, in primul rand la televizor era un program de televiziune foarte scurt iar filmele se limitau doar la sarutari. Aveai o limita la alimentele pe care le cumparai (prin urmare, nu aveai probleme cu patima pantecului). Totul era limitat. Acum uitate, avem libertate (caci asta am vrut prin revolutie) ne desfatam si desfranam fara ca cineva sa ne poata opri (politia e de 2 lei ca daca dai mita rezolvi usor). E bine ca omul sa fie liber…dar liber nu propriul sau sclav in desfatari trupesti. Singurul lucru rau era ca se cam interzicea mersul la biserica…de parca acum, cand lumea e „libera” se duce…doar o parte…atunci se apreciau valorile, nu se publicau si promovau toate filmele si cantaretii de prost gust 🙁 in fine nu pot spune ca era bine, insa acum e mai rau decat atunci.
Nu erau haine la fete si femei atat de „scurte”…era mult mai usor sa-ti pastrezi fecioria trupeasca dar mai ales si cea sufleteasca.
In fine, cam asta e tot ce am vrut sa zic…daca vrei sa continum discutia cred ca ar fi mai bine sa o facem intr-alta parte pentru ca deja am deviat subiectul de la cel al articolului.
Doamne ajuta !
Anesti
aprilie 14, 2010 @ 6:49 pm
„Primul “scop” al casatoriei este nasterea de copii”
Evident, nu sunt Sfantul Ioan Gura de Aur, dar imi permit sa marturisesc intarirea sa ca motivul perincipal al casatoriei este mantuirea…intrucat relatiile trupesti sunt binecuvantate…nu sunt considerate pacat atata timp cat ele sunt icoana iubirii pline de respect si pretuire a mirilor!
majoritatea cununiilor duc la nasterea de prunci, prin zamislire…dar…nu toti au capacitatea bniologica din firetite motive sau vina…deci sa nu ii privam de rostul casatoriei!
Un ultim aspect….”cresteti SI va inmultiti” inseamna sa SI cresti pe cei „inmultiti” nu numai sa te inmultesti…altfel riscam o satisfacereegoista a poftelor trupesti, iarcand unul…”se plictiseste” de a-l „utiliza” pe partenerul de viata in acest scop…se vede adevarata relatie egoista si patimasa dintre ei mascata in interiorul casatoriei…daca nu se ajunge aiici si bine ar fi sa fie asa…atunci iubirea este pornita in 2 ca impartasire si avand rost in al 3-lea.
Am sa fiu intrebat ce e cu miri fara copii…ei bine acel al treilea poate fi oricine..si chiar sa indrazneasca a fi…dar orice persoana prin care li se face si vor sa se faca transparent, cunoscut, intrevazut Hirstos, Dumnezeu…prin copil vad binecuvantarea mea si a miresei mele de la Dumnezeu, vad cat de mult ne iubeste si pentru ata imi iubesc si mai mult mireasa care si ea face la fel caci vede ca rodul iubirii noastre este o iubire personala care ne intareste si ne uneste si mai mult.
ajutorul sau mijlocirea aproapelui aflat in nevoie, in caz critic, vazandu-i bucuria de pe chi, cum sa nu il slavesc pe daruitorul Bucuriei tuturor, si imi rasfrang aceasta bucurie inbogatita asupra miresei si ea la fel….sa luam aminte!
Maria
aprilie 14, 2010 @ 8:15 pm
Anesti
tu esti csatorit?
adica esti casatorita sau casatorit? 🙂
Anesti
aprilie 14, 2010 @ 8:45 pm
nu, dece, vorbesc din carti? gandesc rau?
Ana
aprilie 14, 2010 @ 8:58 pm
Ionutz, asa este cum spui. Ma gandesc insa ce s-a intamplat cu parintii cu mamele, de ce nu mai dau copiilor aceeasi educatie ca si inainte? Cine ne poate opri sa ne educam copii?
„Crezi ca daca as face copii as avea conditiile necesare (spiritual vorbind) sa reusesc sa-l invat sa faca ce trebuie?”
Da, te asigur ca le-ai avea si te-ai minuna de cat de mult te poate ridica un copil si credinta lui in Dumnezeu. Stii ce-i un copil in viata noastra? Minune, dar de la Dumnezeu!
Sa-ti dea Dumnezeu copii multi si sanatosi:-)
Maria
aprilie 14, 2010 @ 9:44 pm
nu, imi esti simpatic/a. 🙂
Anesti
aprilie 15, 2010 @ 12:22 am
sunt un om rau, un fir de brad altoit si plin de pamant…..altfel nu i-as intrista pe cei iubiti..
Bucurie si pace in inima!
Ionutzu18
aprilie 15, 2010 @ 2:16 pm
Ana, zau asa, as vrea copii dar nu multi. Oh Doamne poate unul…maxim 2 dar nu mai multi. Singurul motiv pentru care mi-as da fecioria ca sa-i fac este sa (asa cum spune si Sf. Ioan Gura de Aur) ii fac niste „soldati” ai Domnului, astfel (tot conform Sf. Ioan Gura de Aur) ma voi putea curati de foarte multe pacate…poate chiar de toate. Dar ce tot zic eu aici?…Nici macar nu sunt un soldat fidel Lui, atunci cum voi putea crea altii?
Ana, nu stiu ce varsta ai dar personal, nu cred ca ai peste 20.
Initial, vorbeam despre feciorie iar tu acum imi doresti copii multi…? Ce vrei sa spui? 🙂 Bineinteles, orice ai raspunde nu ma voi supara…in fond, supararea e de la diavol nu-i asa?…sau nu?
Ana
aprilie 15, 2010 @ 2:28 pm
Ionutz, cel mai mare copil al meu are 20 ani:-). Sunt mama a 3 copilasi, daruri de la Dumnezeu.
Ana
aprilie 15, 2010 @ 2:39 pm
Ionutz, fecioria este importanta. Dar pentru ce ne tinem fecioria si pentru ce punem pret pe ea? Poate ai sa te casatoresti sau poate ai sa alegi calea calugariei. Pentru ambele fecioria e buna foarte.
Daca insa ai sa te casatoresti, sa nu ai pretentia ca si sotia sa fie fecioara. Sa nu fii strict cu fecioria decat cu tine. Uite-te la A, cat de placuta poate fi tocmai pentru ca stie ce-a pierdut. Se caieste si asta e bine. S-ar putea insa ca o fecioara sa se mandreasca, si asta nu-i bun deloc. Sa ai si tu grija sa nu te mandresti.
Sa-ti doresti copii cat iti da Domnul. Dar pana la a te gandi la asta, trebuie sa ai langa tine o fata care sa doreasca si ea sa traiasca crestineste, caci greul casei nu-l duci tu, ci ea.
E minunat ca mai sunt baieti care doresc sa traiasca in curatie. Ferice de parintii tai.
Bucurie
A.
aprilie 15, 2010 @ 3:23 pm
Doamne ajuta Ionutzu18 sa mergi pe calea pe care ti-o doresti, sa ramai la fel de doritor si credincios.
Oricum impresionant ca un copil de clasa 10 gandeste asa,ma bucur,bine ar fi sa poti starni si in altii dorinta ta,de a cunoaste pe Dumnezeu,de a-si pastra fecioria,de a citi.
Ionutzu18
aprilie 15, 2010 @ 3:46 pm
Sa starnesc si in altii aceste dorinte? :-)) Daca ar auzi invataturile pe care le stiu ar rade…dar ce-mi pasa mie? Totusi nu va faceti o impresie prea buna despre mine, nu sunt asa de inteligent pe cat par.
Vorbesc serios, nu e o modestie. In fine. Cateodata imi doresc sa fiu calugar…cateodata vreau o sotie, femeie…eu nu pot lua o decizie…fapt pentru care nu prea mai vreu nimic…sa faca D-zeu ce vrea cu mine…
Ionutzu18
aprilie 15, 2010 @ 4:12 pm
Ana, imi dau seama ca ai o varsta buna. Cum de mai stai la calculator?…eu daca ma voi casatori ma lepad de asa ceva…nu pot zice ca, calculatorul e de la diavol dar nici pe IIsus nu mi-l pot imagina stand in fata lui…sau mergand cu o masina performanta…(oho, asta chiar ca ar fi „interesnat”) Bineinteles, atunci lumea era innapoiata dar, daca am presupune ca ar fi existat calculatoare si masini performante si atunci sunt sigur ca IIsus nu s-ar folosi de ele.
Am citit articolul cu „Nu tehnologia ii face rai pe oameni, ci rautatea acestora unul fata de altul” (sau ceva de genul).
Poate ca nu am dreptate, dar personal cred ca tehnologia starneste invidie, ura, ispite intre oameni. Cred ca lumea ar fi mult mai buna, mai simpla, mai deschisa, (si cel mai important) natura mult mai sanatoasa.
Imi place sa stau in fata PC-ului, dar in adncul meu stiu ca nu e bine, deoarece poate provoca dureri de ochi, de cap, introvertire, chiar si nervozitate (spun acestea din propria experienta 🙁 ).
In vacanta de vara ma joc la PC (si nu putin) si vreu sa spun ca provoaca o stare de spirit foarte proasta…dar cel mai grav…face ca timpul sa treaca de 3 ori mai repede decat in mod normal (in cazul meu fiind captat de joc).
Mai sunt si alte lucruri care imi provoaca o stare proasta…dar cel mai grav este ca nu sunt motivat sa ma despart de ele 🙁
As reusi sa ma lepad…dar nu stiu cu ce mi-as ocupa timpul…
Ohoo, cate lucruri nu sunt de aflat…insa nu-mi starnesc interesul 🙁
Ionutzu18
aprilie 15, 2010 @ 4:22 pm
Oh, A., imi cer scuze ca iti stric articolul cu commenturile mele de 2 lei in ce priverste viata mea personala. Poate ca ar trebui sa scriu si eu un articol…eh da, ce-ar mai fi daca ar face toti asa?
omp
aprilie 15, 2010 @ 5:09 pm
Ionutzu 18: cateva sugestii pentru ocupat timpul: citesti carti pentru suflet, cauti oameni care au nevoie de ajutorul tau, mergi cat mai des la Biserica, te rogi – vorbesti cat mai mult cu EL – si chiar n-ai cum sa te mai plictisesti… si de ce nu, scrie (chiar si articole) despre ce simte un tinar de clasa a 10, in ziua de azi, despre ce probleme, ispite are de infruntat…
Ce zici, e greu ?
– poti petrece vacanta de vara ajutand si rugandu-te la o manastire de calugari…
Ana
aprilie 15, 2010 @ 5:15 pm
Ionutzu iti dau dreptate cu ce spui despre calculator.
„As reusi sa ma lepad…dar nu stiu cu ce mi-as ocupa timpul…”
Puternic. Iti dai seama ce-ai spus?:-) Noi oamenii moderni de azi, ne plictisim cu noi insine. E uimitor cum calugarii si nu numai ei, isi petrec timpul cu rugaciunea lui Iisus.
Toate patimile vin din …plictisirea asta cu noi insine. Caci daca ne-am ruga mai mult, ne-am cunoaste mai bine. Ne este lene? Suntem trandavi? Suntem prea prinsi in lumea asta virtuala, falsa?
Maria
aprilie 15, 2010 @ 6:32 pm
Anesti
„sunt un om rau…”
nu oamenii sunt rai, ci faptele lor.nu e smerenie aici. pare, dar nu este.
te rog, nu spune despre tine ca esti rau, asta-i o capcana care ne duce la justificarea pacatelor, de cele mai multe ori.
sper sa intelegi ce iti spun.
Hristos a inviat!, bucuria mea.
Maria
aprilie 15, 2010 @ 6:33 pm
fiecare om are si ceva bun, acelea sa le cunosti si sa te bucuri de ele.
ti le-a dat Dumnezeu.
Anesti
aprilie 15, 2010 @ 6:39 pm
ma bucur ca incerci sa cercetezi oamenii pentru a-i ajuta si nu pentru a-i judeca sau pune in situatii delicate!
Bunul Dumnezeu sa te binecuvanteze, caci este binecuvantarea Sa 😉
Saurian
aprilie 16, 2010 @ 7:23 am
@Maria: „nu oamenii sunt rai, ci faptele lor.nu e smerenie aici. pare, dar nu este.”
„Temeţi-vă de laudele oamenilor, mai ales atunci când vă laudă în mod nemeritat. Tăceţi şi nu răspundeţi în acea clipă, doar în voi înşivă să conştientizaţi să vă laudă mai mult decât aţi merita. Iar dacă veţi începe să-i contraziceţi, atunci se va naşte făţărnicia. Căci lauda pricinuieşte în fiecare un sentiment subtil al mulţumirii!” – stareţul Sava de la Lavra Pecersk
Saurian
aprilie 16, 2010 @ 7:28 am
@Ionutzu18: Spun şi eu ca şi omp ca vara să stai la o mănăstire de călugări şi să începi să trăieşti viaţa ca un frate de mănăstire. Spunea în legătură cu asta păr. Teofil Pârâian că dacă trăieşti ca un călugăr poţi să ştii puţin cum ţi-ar fi viaţa dacă ai fi călugăr iar dacă vrei să te căsătoreşti te ajută să fii mai pregătit pentru căsătorie. Am stat şi eu o lună şi jumătate la mănăstire şi mi-a prins foarte bine. Ziua lucram iar noaptea de la 0 la 4 stăteam la slujbe. În plus, habar n-ai ce frumos e în natură, în păduri. Sunt nişte frumuseţi pe care le pierzi în faţa unui calculator… ( o spune cineva care şi el stă cam mult în faţa PC-ului :P)
A.
aprilie 16, 2010 @ 9:19 am
Stai linistit Ionutzu18 nu-mi strici articolul:D,ma bucur ca ti-ai deschis si tu inima si comunici cu noi.
Mda calculatorul nu este prea bun,cred ca depinde scopul cu care il folosim si timpul cat il folosim.
Oricum sunt atatea lucruri care acum exista si inainte nu existau si de care oamenii se puteau lipsi.
Eu m-am dezvatat de TV,la calculator stau doar la munca sau cand am ceva proiect de facut pentru scoala,acasa nu am internet.
Ar fi frumos sa ne bucuram mai mult de natura,de plimbari,de aer curat,activitati in aer liber,o carte citita in parc,etc.
Am ajuns la concluzia ca oamenii erau mai fericiti,sanatosi si credinciosi cand nu existau atatea „noutati si aparaturi” si cand munceau pamantul,munceau pt a obtine hrana si roadele pamantului,intr-adevar era greu a munci agricultura.
Si acum copiii de clasa a 2 a au calculator,stau in fata lui,nu se mai stiu juca.
Ionutzu18 poti petrece un timp la manastire pentru a-ti face o idee despre viata de calugar,oricum ambele decizii sunt importante si pe viata,si trebuie luate cu grija si mare cercetare de sine.
Maria
aprilie 16, 2010 @ 11:57 am
Saurian
nu inteleg ce doresti sa spui cu textul tau. te rog sa detaliezi un pic, dar nu cu un alt citat, ci prin cuvintele tale.
Saurian
aprilie 16, 2010 @ 12:33 pm
Că atunci când eşti lăudat oricât ai încerca să spui celui care te laudă că eşti un păcătos cam cazi în făţărnicie. Uită-te la păr. Rafail Noica cum se comporta când era lăudat de IPS Andrei Andreicuţ: nu spunea nimic. Pur şi simplu vorbea despre altceva. Aşa trebuie să facem şi noi. Să ne facem că nu am auzit laudele şi să schimbăm subiectul că altfel sunt ispite mari să ne făţărnicim. Sper că nu se va simţi cineva atacat de cuvintele spuse. Am vrut doar să dau un sfat ce mi s-a părut foarte bun.
Ionutzu18
aprilie 16, 2010 @ 3:12 pm
Va multumesc pentru sfaturi. Poate am sa incerc o luna a verii „stilul calugaresc” … oricum, mie greu sa stau la PC pe caldurile acelea de vara…(cateodata ma mir cum de nu explodeaza calculatorul).
Maria
aprilie 16, 2010 @ 5:07 pm
am inteles acum 🙂
Anesti
aprilie 16, 2010 @ 5:21 pm
te bucuri MARIA :-)))
bine faci 😉
Dumnezeu sa ne binecuvanteze!
Maria
aprilie 16, 2010 @ 5:46 pm
Anesti
…
e frumos afara, sunt sanatoasa, azi am invatat de la oameni ceva frumos, am prieteni care imi sunt de mare ajutor, mai intru pe aici si mai vorbesc cu oameni buni, asadar, de ce sa nu ma bucur? 🙂
iar daca sunt uneori zile in care plang, rabd pana trece durerea, ma rog, cat ma rog, ma ridic si merg mai departe.
Maria
aprilie 16, 2010 @ 5:48 pm
insa nu-mi dau seama daca esti ironic, glumet sau sincer.
Anesti
aprilie 16, 2010 @ 6:00 pm
Tu bucura-te in continuare si asa traiesti Pacea!
Ce conteaza voia mea si gandul meu, daca tu toate le vezi prin pacea si bucuria ta?
Bucurie in inima!
P.S. Dorinta de a vorbi, de a discuta, pregusta in noi tainic dorinta de a convorbi cu Dumnezeu, ne a ne hrani inima si mintea din bunatatea si Iubirea lui DUmnezeu!
P.S. Cand cineva, un mic nimeni, dar totusi o persoana, iti doreste binecuvantarea lui Dumnezeu sa dispara din prea plinul inimii tale indoiala 😉
Bucurie in inima si Pace mintii!
Maria
aprilie 16, 2010 @ 6:04 pm
🙂
Bine, Anesti.
Dumnezeu sa te binecuvinteze.
E.
mai 1, 2010 @ 5:37 pm
buna A. Voiam sa te felicit pentru puterea pe care ai avut-o in a marturisi cele intamplate, e un mare pas in calea mantuirii, in a pune un inceput bun cu adevarat.nu demult am citit ce ai scris…si recunosc ca povestea vietii mele seamana putin cu a ta cu unele diferente…la mine in familie biserica nu avea nici un loc,adica nici parintii, nici bunicii nu frecventau biserica atunci dar nici in prezent. nu aveam practic de ce sa ma agat,nu aveam nici o baza, nici un orizont…si in plus de asta timp de cativa ani(de la varsta de 7 ani pana pe la 12/13) am fost molestata sexual(nu a fost viol) de tatal meu.atat copilaria cat si adolscenta pentru mine au fost un chin. mi/am iceput viata sexuala la 16 ani cu o persoana pe care nu o iubeam si nu ma iubea..mi/a parut rau..insa nu a fost de ajuns sa nu mai gresesc. am mai gresit si alta data cu o persoana mai mare ca mine cu mai multi ani,la care am inceput sa tin…bineinteles nu era dragostre adevarata…in adancul sufletului meu eram constienta de asta, ma spovedeam,insa nu foarte des si nu am dat spovedaniei importanta care se cuvine. relatia cu el a durat in jur de 2 ani si ceva,unde s-au intamplat lucruri graznice si rusinoase.eram ca intr-un cerc din care nu credeam ca voi iesi vreodata.
dar…in timpul relatiei cu el am intalnit pe cineva care mi-a vorbit asa frumos de Dumnezeu , de dragostea Lui,de adevarata biserica, adevarata iubire…si de aici a intervenit Dumnezeu. am inceput sa ma spovedesc foarte des, sa merg la biserica regulat. iti marturisesc ca mi/a fost foarte greu sa ma accept,eu pe mine insumi. dar cu ajutorul lui Dumnezeu,cu rugaciunile Maicii Domnului, acum dupa aproape 3 ani de cand L-am aflat pe Hristos in inima mea,viata mea e alta si mintea mea,mintea omului nu poate percepe cat de mare e iubirea lui Dumnezeu si cum si cat de mult asteapta intoarcerea noastra la El. trebuie sa ne impotrivim pacatului pana la sange…sa nu mai gresim, sa ne tinem de poruncile lui Dumnezeu,sa citim cat de des din Vietile Sfintilor, din SF.Scriptura, sa ne curatim mintea si sufletul, sa credem cu toata fiinta ca Dumnezeu ne-a iertat daca ne-am marturisit cu pocainta si cu inima smerita si credem ca in Hristos toate se pot face noi. sa ne acceptam asa cum suntem si sa ne predam lui Hristos in fiecare clipa,deoarece El traieste in noi. sa dam slava lui Dumnezeu pt toate(bucurii si suferinte), deoarece toate se intampla cu un rost,iar atunci cand cadem ca ne ridicam de fiecare data.
te imbratisez cu mult drag in Hristos! Doamne ajuta!
Ana
mai 1, 2010 @ 9:29 pm
E, mi-au dat lacrimile de povestea vietii tale, de intoarcerea si decizia ta de a trai ortodox.
Dumnezeu sa te binecuvanteze
A.
mai 4, 2010 @ 8:30 am
Pentru E.
Multumesc pentru cuvintele de suflet.
Ma bucur ca ai gasit biserica ortodoxa, pe Hristos, pe Dumnezeu, ca a iesit o persoana in calea ta sa-ti le daruiasca, ca le-ai primit in inima ta.
Imi pare rau pentru tot ce-ai trait, dar ma bucur ca ai avut puterea de a te ierta pe tine si pe ceilalti.
Eu inca sunt slaba si putin credincioasa.
Si in ciuda a tot ce-am trait, stiu ca si eu sunt vinovata si el, amandoi am fost doua oi pierdute care am ratacit in relatia noastra pacatoasa.
Ce este ciudat, eu inca il mai iubesc pe baiat, mai sper la o familie cu el, la o schimbare din partea lui.
Zilele trecute citeam cartea Marturisirea unui pelerin rus, m-a emotionat foarte tare, cata ravna si straduinta la acel om in a descoperi ce inseamna a te ruga neincetat si a te stradui sa te rogi neincetat, si singura lui avere era o traista in care avea Biblia si Filocalia, se hranea cu pesmeti si apa, se lasa in voia Domnului pentru mancare si adapost.
Domnul cu tine sora E.!
A.
mai 4, 2010 @ 8:32 am
Ce este ciudat, eu inca il mai iubesc pe baiat, mai sper la o familie cu el, la o schimbare din partea lui si a mea, de a ne intoarce amandoi pe calea cea buna, de a-l primi pe Hristos in inimile noastre, de a ne lasa in voia lui.
E
mai 17, 2010 @ 10:25 pm
draga A.
Iti multumesc si eu ca mi-ai raspuns si ai fost alaturi de mine prin cuvinte.
nu stiu exact ce e bine pt tine,dar am sa-ti spun ce mi-a facut mie bine si m-a ajutat si ma ajuta sa fiu cat pot de aproape de Hristos.
in timpul cand am cunoscut acea persoana care mi-a vb de Dumnezeu, eu eram in anul I, la matematica,in semestrul 2.spre sfarsitul anului am renuntat la facultatea aceasta si m-am inscris la teologie-asistenta sociala doar pt a studia si a afla cat mai multe de Dumnezeu,despre ce e bine,despre cum sa-i ajut pe altii. nu imi pare rau deloc ca am pierdut un an,de fapt,nimic nu se pierde…secretul cel mai important e sa te spovedesti cat de des,sa faci ascultare de parintele duhovnic si mai ales sa te impartasesti caci doar la Hristos ne gasim intarie,gasim iertare,mangaiere si adevarata iubire.
nu cred ca e o greseala, o problema faptul ca iubesti pe acel baiat inca,dar trebuie sa fi foarte atenta,sa iti cercetezi bine inima,sentimentele si mai ales sa nu lasi rugaciune. Rugaciunea e foarte,foate importanta in tot ceea ce faci,chiar si cand te gandesti la acel baiat,roaga-te lui Dumnezeu asa cum sti tu mai bine sa va lumineze, sa va indrume sa faceti voia Sa,spre mantuirea sufletelor voastre si spre slava lui Dumnezeu.
de asemenea sa citesti carti duhovnicesti,de exemplu, daca nu ai citit inca, Sf. Silunan Athonitul pe mine m-a ajutat foarte mult,Arhim.Simeon Kraiopoulos si carti de terapeutica a bolilor sprituale(jean-claude larchet de exemplu e foarte folositor)
iti doresc numai bine, Maica Domnului sa te pazeasca cu Sfantul ei Acoperamant.
Doamne fi cu noi!
E
mai 17, 2010 @ 10:29 pm
mulumesc Ana,Doamne ajuta!
A.
mai 26, 2010 @ 2:02 pm
Ms E., pentru sfaturi, esti tare dragutza, sincer si eu ma gandeam sa ma inscriu la teologie didactica sau asistenta sociala, dar eu sunt absolventa deja, am terminat o facultate si masterul si momentan si lucrez, iar conditiile pentru licentiati sunt diferite, trebuie un interviu din Teologie Fundamentală şi Dogmatică, cu fundamentare biblică (interviu ce se va nota cu calificativul admis/respins)si ca criterii de departajare se i-a media la licenţă si media generală a anilor de studiu, iar momentan nu ma pot pregati, plus ca nu mi-as permite un loc la taxa.
Chiar as fi vrut sa urmez aceasta facultate, imi pare rau ca nu am ales de la inceput, asta este.
Carti citesc si eu, o sa cumpar si cartile recomandate de tine.
Momentan ma simt mai bine, am fost la spovedit, dar uneori ma napadesc amintirile si atunci am niste stari aiurea, de tristete si deznadejde.
Imi face rau sa vb cu persoana respectiva si prezenta sa, desi as vrea sa nu-mi faca.
Ma bucur pentru tine ca ai ales aceasta facultate!
Apocalyps
mai 26, 2010 @ 3:12 pm
Este trista relatarea.Si de-ar fi toti sinceri,asa cum se vorbeste.Atunci ar exista intre noi intelegere si iertare,pace si liniste,bucurie si fericire.
@Ana
„Daca insa ai sa te casatoresti, sa nu ai pretentia ca si sotia sa fie fecioara.”
Atunci intrebarea mea este,de ce sa ma fii fecior?Cu ce va rasplati sotia,sotului.Oare nu intelege-ti cind de import este ca viitoare sotie sa fie fecioara.Fiind ca atunci vor fi dragi,in fata lui Dumnezeu,si vor arata exemplu celorlalti.Daca doi au cazut in aceasta patima,si sau iertat unul fata de celalat,si sau spovedit.Din cauza desfrinarii lor,sa se casatoreasca si sa nu mai pacatuiasca.Daca toti nu vor lua seama de fecioria sa,atunci ea nici nu va mai conta.Si asa pentru unii nici numai conteaza,ca lor le este convenabil sa traisca in desfrinare si sa-i atraga si pe ceilalti in pacatul lor.Asa cum in zilele noastre,curvia si preacurvirea devine un obicei.Nu este simplu sa fii iertata de cel ce n-a gustat mierea,fiind gustata,atit timp de altcineva,cit ai fost dulce,iar la sfirsit s-ai oferi amarul,in loc sa guste el dulceata.
Catre cei flaminzi,ce n-au gustat mierea,nu alegi-ti amarul,caci amara va fi si viata voastra!!!
Ana
mai 26, 2010 @ 7:15 pm
Sa ai pretentie doar de la tine. Daca tu esti bun, celalalt te urmeaza cu ce are. La asta ma refeream
Vezi sa nu faci un idol din starea asta. Inainte de 89 a fi fecioara sau sau fecior era o normalitate, si nimeni nu privea asta ca pe o lauda. Astazi insa tinerii se lasa atrasi spre pacat.
Adevarat, ispitele sunt mai mari si pacatul are mai multe arme.
Apocalyps
mai 26, 2010 @ 7:46 pm
Eu nu privesc fecioria ca pe o lauda.Ea reprezinta,o lineste sufleteasca,constentizind faptul ca partenerul sau partenera,iti poate oferi o dragoste adevarata,fidela,rezistenta la bine si la rau,binecuvintata de Dumnezeu.Nu ma voi comforma faptului,ca ea ma va insela fie inainte sau dupa casnicie.Daca s-ar intimpla aceasta,inseamna ca ma voi pierde,si pacatul se va inaste in mine,care nu va avea vindecare.
Mai bine culeg nectarul fiecaruia flori,decit sa mirosesc o floare ofelita.
mihai trifoi
mai 27, 2010 @ 12:41 am
STII CHIT ARE SATI AJUTE EVLAVIA RELIGIOASA PINA DAI DE ALTUL SATI PLACA Fara o pocainta reala si fara primirea lui Isus Mintuitorul a harului nasterii din Dumnezeu nu ai sa scapi de poftele pacatoase prin evlavie nu faci decit sa maturi odaia inimii tale daca ea ramine doar curata si nu il primesti pe Cristos in ea ORI CHIT AI FUGII SI POFTELE VOR FUGII CU TUNE IN PREUNA .Citeste IOAN CAP.3V.1-20SI FAPTE.AP.CAP.2Despre crestini ce trebuie sa faca
A.-pt mihai trifoi
mai 27, 2010 @ 12:33 pm
Cred ca toti ne confruntam cu pofte si poftele sunt variate, pofta de mancare, de a lenevi, pofta trupeasca, pofta de te sfadi, de a barfi, etc, de biruit putini oameni le biruiesc, lupta cu poftele este un razboi continuu pe care il duci, in care nu stii daca ai sa-l castigi sau ai sa cazi din nou.
Poate ai dreptate sau poate ca nu in cuvintele tale „STII CIT ARE SA-TI AJUTE EVLAVIA RELIGIOASA PINA DAI DE ALTUL SA-TI PLACA „……..
Iti multumesc pentru opinie si sfaturi.
A.-pt mihai trifoi
mai 27, 2010 @ 12:38 pm
EVLÁVIE, evlavii, s.f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.
Pe cei reintorsi i ajuta mult evlavia religioasa, i trezeste din somnul adanc in care au dormit, i ridica, le arata o alta lume si participarea la slujbe are un rol important de a afla lucruri noi, de alinare a inimii si a sulfetului, de a invata sa il primeste pe Hristos in inima ta si de a te trezi la realitate ca trebuie sa te pocaiesti.
A.
iunie 3, 2010 @ 11:05 am
Au trecut ceva luni bune de cand nu l-am vazut pe fostul, am vb cu el, dar mai rar si sapt trecuta ne-am intalnit.
Nu stiu daca a fost voia Domnului sau voia mea de a-l vedea…cred ca a fost voia mea, ca am primit un semn, ca nu trebuie sa ne vedem, dar l-am refuzat, nici nu pot sa afirm ca a fost un semn de la Domnul la cat de necredincioasa sunt.
Am iesit amandoi la un suc, am vb cam anormal,am vb despre greselile ce le-am facut amandoi in relatia noastra si pana la urma ne-am certat si jignit urat….
Iarasi am avut o perioada de plans si de neliniste.
Credeam ca putem fi amici, credeam ca-l voi putea iubi ca pe aproapele meu, dar m-am inselat amarnic, cel mai bun lucru pe care il pot face este sa ma indepartez de el, sa ma rog pentru mine si el.
Mi greu sa nu stiu nimic de el, cand a fost atat de mult timp parte din viata si inima mea, dar ma doare si unde s-a ajuns…
El nici nu ma mai iubeste.Vreau sa scap o data de starea asta, sa-mi gasesc linistea sufleteasca, sa uit totul, sa iert totul.
A.
iunie 3, 2010 @ 11:09 am
Cand ma intalnesc cu el, vine si ispita, mi se activeaza supararea, deznadeje, cicaleala, ura, invidia ca el este cu cineva, defapt este cu mai multe fete, ca el a uitat si a mers inainte, ca el poate sa ma priveasca ca pe o amica, ma gandesc ca el poate e mai bun ca mine…
A.
iunie 3, 2010 @ 11:17 am
Stiu ca intr-o carte am gasit un citat, era ceva de genul : „Sa te feresti de persoana cu care ai patimit!” cred ca este multa dreptate in acest citat.
Cand sunt langa el, am uneori si ganduri patimase, cum revine in viata mea, cum revine si ispita si gandurile patimase.
Cand nu vb cu el sunt bine.
El tot zice ca este vina mea ca nu putem vb normal, ca tot timpul eu il cicalesc ca m-a inselat, eu aduc aminte de relatia noastra, eu cred ca ne v-om mai impaca.
Sincer nu cred ca-l mai iubesc, acum stiu ce mi-as dori de la o relatie, de la un baiat, ci este o dependenta si o obsesie fata de el, si sunt sigura ca greu se v-a schimba.
M-am gandit sa stau o perioada la manastire sa ma regasesc, ca de cativa ani ma tot chinui cu situatia aceasta.
Ce mult as vrea sa-mi scoata Domnul in calea mea un baiat bun care sa ma iubeasca asa cum sunt, sa-l iubeasca pe Dumnezeu, sa-mi dea liniste si putere, dar deocamdata stie El de ce nu mi-l da, mai eu am de invatat multe, poate nici nu merit un baiat bun.
Eu dezvolt si o dependeta fata de persoana iubita, o idolatrizez, incerc sa fac numai voia lui, si cred ca pana nu ma dezvat de chestiile astea nu o sa-mi fie mie, trebuie sa-l iuesc pe Dumnezeu mai mult ca orice, sa ma las in voia Lui, sa fie pe primul loc in inima mea.
Guest
iunie 28, 2010 @ 12:07 pm
Mai conteaza foarte mult sa fii mai degraba sa ai o atitudine de fecirie, sa traiesti fecioria. Poti sa fii fecior/fecioara din punct de vedere trupesc dar faci altele (gandesti desfranat, perversiuni) asa cum am facut eu. Nu va pot descrie durerea cumplita cand intr-o o clipa doar intr-o clipa am devenit femeie (bineanteles in afara casatoriei) si ce este cel mai rau nu in mod firesc ci printr-o perversiune. Acest pacat a venit ca urmare unui alt mare pacat si anume satisfacerea de una singura patima cacre m-a chinuit foarte multi ani. Mi-a ajutat Dumnezeu si am scapat de ea cu ajutorul unui duhovnic iscusit care nu mi-a impus nimic. Conteaza foarte mult ca sa nu fii acuzat de cei din jur mai ales de preoti, duhovnici (te acuza constiinta destul)
O inteleg pe A. Mie mi-a ajutat foarte mult desele liturghii (in timpul facultatii zilnice) si deasa impartasanie. Simt ca am crescut si m-am intarit cel mai mult in acea perioada.
Sa ne ajute Dumnezeu sa nu mai acceptam nici gandul, nici macar cum ar fi daca ar fi. Asta nu inseamna ca eu nu o mai fac. Vointa este singurul nostru merit daca pot sa-l numesc asa in fata lui Dumnezeu
Phoenix
iunie 28, 2010 @ 4:10 pm
Sunt momentan intr-o situatie asemanatoare, cu greu rabd tortura.. am scris in niste comentarii de la articolul „Toleranta desfranarii la barbati” cam tot iadul prin care trec. Dar de curand s-a mai adaugat ceva la acest iad, si anume faptul ca prietenul meu (de 2 ani si jumatate) deja vorbeste cu o alta fata (colega de munca) si nu prea stie ce vrea.. sau mai degraba cred ca e cam plictisit de rutina… Of! Din pricina lui am fost nevoita sa desfranez in fel si chip(inclusiv perversiuni), e un baiat necredincios din cauza caruia am suferit enorm si inca sufar. Slavit fie Domnul ca mi-a scos un duhovnic bun si iubitor in cale acum 3 saptamani! Datorita lui am reusit sa scap cu viata atunci cand am aflat de „cealalta”.
Pentru autoarea articolului… tine duhovnicul aproape si roaga-te! roaga-te mult! mie mi-a spus duhovnicul ca totul depinde de mine si ca trebuie sa am paza mintii. Pe mine ma manipuleaza cel rau prin amintiri frumoase si dureroase care-mi mentin vie durerea iubirii inselatoare. Paza mintii inseamna paza inimii! Nu-l lasa pe vrajmas sa intre in mintea ta nici pentru 2 secunde. Cat timp nu te vezi cu fostul, ai ocazia sa te refaci complet, cu perseverenta multa! Ca sa-l scoti din inima, trebuie mai intai din minte sa-l scoti iar vrajmasul aici iti declara razboi. Daca iti ocupi mintea mereu cu rugaciune, lectura din scrierile sfintilor parinti, cugetare la cele sfinte, ai toate sansele. Iar Spovedania usureaza foarte mult durerea.
Iti doresc din tot sufletul sa iti recapeti linistea si pacea sufleteasca in Hristos, dar cum bine zicea cineva de pe acest site.. mai intai dam razboiul si dup-aceea vine pacea.
Curaj si multa speranta. Esti puternica cum am observat cu totii. Doamne ajuta!
Guest
iunie 28, 2010 @ 4:52 pm
Draga Phoenix, fa din iadul acela de care vorbesti Rai. Cum?
Simplu: Nu incerca sa retezi pornirile trupesti, ci induhovniceste-le. NU incerca sa crezi macar, faptul ca trupul sau omul in general isi poate anula anumite insusiri. Nimeni nu a reusit, ci toti sfintii au ajuns la concluzia traita ca se pot induhovnici, dar nu anula trasaturile omenesti!
Fa ordine in suflet simplu, lasa dracii, ignora-i, desi acum mai mult ca oricand esti poate mai sensibila si le simti atacul, ei bine fii inteleapta ca un sarpe si plimba-te zilnic, citeste cate ceva, dormi, razi, priveste un film, roaga-te, dormi, manaca…fa de toate, nicmic exagerat…O fi sunand nebunesc ce iti zic. Cred k toti s-ar astepta sa spun sa te rogi cat mai mult…ei bine…roaga-te din toata inima ta…nu forta sufletul sa faca fals ceva, comporta-te cu sufletul ca si cum ar fi pruncul tau, plimba-l „vorbeste” cu el, explica si analizeaza orice. Si repet, orice atac necurat ignora-l, in urmatorul mod: ironizeaza-ti viclenia pacatoasa a sufletului, demascheza pornirile patimase si ironizeaza, dar cu un gust dulceag, duhovnicesc. Tu insuti te vei rusina de mustrarea proprie, pentru ca acum esti sensibila duhovniceste si poti sesiza ff bine cand vei exagera sau esti atrasa in vre-o cursa. nu acorda ff multa atentie diavolilor, noi inca nu suntem pregatiti sa luptam cu ei. Te rog intai incepe lupta cu tine, cu pornirile tale, nu anulandu-le ci induhovnicindu-le. Cum? Asa cum faceau parintii, mustrandu-te, ironizandu-ti anumite porniri care cu subtirimea duhovniceasca pe care o ai dobandita acum le poti sesiza si „amenda”. Astfel vei ajunge chivernisitorul sufletului tau pe un drum nu usor dar plin de bucurie, in care te va indruma ori de cate ori cei cere ajutorul preotul duhovnic. Duhovnicia nu este o stare in care sa iti doresti sa vina la tine doar oameni pacatosi si ff bolnavi sufleteste, ci este si o bucurie de a indruma, ghida, incuraja si pe cei ce se vindeca, se refqac treptat, ei insusi, fiecare devenind chivernisitorul actiunilor proprii, capatand fiecare discernamant al actiunilor proprii!
Treptat vei dobandi acest discernamant, atunci sa nu cazi in mandria de a nu mai pastra legatura cu duhovnicul cazand in mandrie, ceea ce mai poate si duce la o credinta falsa ca noi putem lupta singuri impotriva dracilor!
Bucurie si iertare pt lungimea commentului!
Phoenix
iunie 28, 2010 @ 6:28 pm
pentru Anonim… Doamne ajuta! multumesc pentru sfat. Eu poate nu am inteles in totalitate ce ai vrut sa spui cu anularea insusirilor omenesti. Daca ai observat ceva la mine prin ce am scris, spune-mi te rog. Eu nu pretind ca as putea duce lupta cu dracii singura sau ca as putea sa-mi anulez insusiri omenesti. Tot ce am scris mai sus este sfatul primit de la duhovnic pentru problema mea cu inima indurerata. Si are dreptate in sensul ca pe terenul mintii mele se da un razboi si ca trebuie sa nu las vrajmasul sa patrunda. Duhovnicul cunoaste foarte in detaliu problema si nu cred ca mi-ar fi recomandat ceva ce nu as putea face…
omp
iunie 28, 2010 @ 6:53 pm
Pheonix,
cred ca Dumnezeu ne ofera si oameni pe care nu-i placem – cel putin la inceput – tocmai pentru ca [b]ei nu ne pot impiedica sa-L iubim pe DUMNEZEU mai presus de orice[/b]… Cred ca o discutie sincera cu Bogdan si mai ales un sfat din partea duhovnicului (in legatura cu cel caruia „i s-a pus pata” pe tine dar si cu zbuciumul tau sufletesc alaturi de Bogdan) ar putea sa-ti arate calea cea buna de urmat … Ma bucur ca ai gasit un duhovnic bun si ca mergi pe cale Bisericii…
Guest
iunie 28, 2010 @ 8:00 pm
Nu vreau sa fiu inteles gresit, ceea ce am vrut sa spun nu a fost o negare a indrumarii duhovnicului, de care trebuie sa asculti cu prioritate, ci o nuantare a acelei lupte, prin neprimirea diavolului concret prin nebaragarea lui in seama…efectiv nici macar nu-i mai da importanta, adica sa nu te axezi mai mult pe cum sa sesizezi atacurile, decat cum sa traiesti frumos si duhovniceste. Astfel se poate crea tensiune…insa ia aminte la duhovnic si ignora mesajul meu, am crezut k ai scris din experienta proprie si nu am stiut ca acele cuvinte apartin de fapt duhovnicului
Imi cer scuze, nu voi mai insista, nu am vrut sa ma subsriu duhovnicului, nu am stiut ca de fapt cuvintele tale vin din experienta duhovnicului, a crezut ca sunt cuvintele tale personale. M-am inselat si imi pare rau, nu cred k trebuia sa aprofundez…uita tot ce am scris si rog adminiul sa stearga aceste 2 commenturi ale mele
O viata plina de Lumina iti urez Phoenix si iertare pt interventie!
Phoenix
iunie 28, 2010 @ 8:41 pm
dar mie nu-mi place deloc.. deloc de acel baiat. Nu se poate ca Dumnezeu sa-mi randuiasca pe cineva care sa nu-mi placa de nici un fel.Am discutat ca amici de cateva ori cu acel baiat si mai mult ma infuriam la cat de natang este si ce prostii spunea. Omp, nu cred ca asa de mult ar trebui sa-mi displaca un om trimis de la Hristos. Il vad doar ca pe un simplu amic.. si atat…Nimic nu avem in comun, nimic nu ma atrage.
O pacatoasa
august 31, 2010 @ 4:08 pm
Sper ca intr-o buna sa ma ierte si pe mine Bunul Dumnezeu pentru pacatele pe care le-am facut…nici nu mi-am dat seama cum am ajuns si eu sa fac diverse lucruri care omoara sufletul. Am 21 de ani, regret amarnic tot, ma voi spovedi, sper sa am iertare…:sad: