Relațiile intime dintre soți – o etapă spre iubirea desăvârşită
Sexualitatea nu este considerată un păcat în relaţia dintre un bărbat şi o femeie, uniţi de Dumnezeu prin Taina Cununiei. Nici a mânca nu este un păcat dar totuşi Sinţii Părinti ai Bisericii noastre ne încurajează să postim, să mâncam cât mai puţin posibil, pentru ca pe viitor să fim mai puţin dependenţi de mâncare.
Nici a bea un pahar de vin nu e un păcat, dar totuşi Biserica Ortodoxă condamnă excesul de băuturi alcoolice. Ciudat lucru totuşi, având în vedere că sfinţii ne încurajează să înaintăm în tot binele, în orice faptă bună, în orice nu este păcat, chiar Mântuitorul Hristos ne spune: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri, desăvârşit este.” (Matei 5, 48).
Nici milostenia nu este un păcat şi totuşi sfinţii părinţi ne încurajează să fim din ce în ce mai milostivi; nici smerenia, nici rugăciunea, iar Biserica ne recomandă să tânjim cât mai mult prin ele la Dumnezeu şi la oamenii de lângă noi.
De ce, dacă mâncarea şi băutura nefiind păcate, sfinţii nu ne încurajează să ne perfecţionăm în a-le prepara și mânca? De ce să nu mâncăm din ce în ce mai bine şi din ce în ce mai mult? De ce să nu căutăm să bem vinuri cât mai bune şi în cantităţi cât mai mari?
Răspunsul este simplu: pentru că a mânca şi a bea nu este propriu firii umane aşa cum a fost creată de Dumnezeu la început. Omul înainte de a cădea în păcat nu avea nevoie de mâncare şi băutură pentru a supravieţui, trăind prin harul lui Dumnezeu. Căzând în păcat, mâncând de curiozitate din pomul cunoasterii binelui şi al răului, şi nu de nevoie, Adam şi Eva au intrat în cercul vicios al morţii, în lanţul cauzal al stricăciunii.
Omul mănâncă pentru a supravieţui dar posteşte pentru a reuşi să scape de nevoia mâncării. După judecata de apoi, în împărăţia cerurilor trupurile oamenilor se vor înduhovnici, se vor spiritualiza, se vor hrăni cu harul lui Dumnezeu, nu vor mai avea nevoie de nimic. Nu va mai exista foame, sete, frig, întuneric… nu va mai exista nevoie.
Iată ce frumos exprimă toate aceste Sfântul Apostol Pavel:
„Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă”; Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.” (1 Co. 15, 42-47).
Dacă omul nu ar fi căzut în păcat, sexualitatea aşa cum o avem noi astăzi nu ar fi existat. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu a pregătit o altă formă de înmulţire pentru omul fără păcat.
Dacă Adam şi Eva nu cădeau în păcat neamul omenesc se înmulţea în alt fel.
Eu sunt căsătorit de 6 ani şi deşi ştiu că relaţiile intime sunt binecuvântate de Dumnezeu în cadrul familiei, totuşi simt sexualitatea ca având în ea o urmă de păcat. Simt mai mult că-mi iubesc soţia atunci când ne ţinem în braţe şi ne spunem vorbe frumoase, decât în timpul actului sexual. Simt c-o iubesc atunci când îmi arăt iubirea faţă de ea prin copiii noştri. A-mi exprima iubire față de ea prin relațiile intime o consider o limitare.
Deşi prin actul sexual responsabil, neprotejat, între soț și soție, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, poate apărea un copil, un îngeraş, totuşi acest act poartă urma păcatului, aşa cum zice psalmistul David: “Că iată într-un fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea.” (Psalmul 50)
Chiar şi in actul sexual responsabil fiecare din soţi caută plăcerea în celălalt pentru a se satisface pe sine. E clar că această căutare este egoistă fiind izvorâtă din iubirea de sine. Iubirea desăvârşită este iubirea jertfelnică, iubirea prin care renunţi la tine pentru celălalt, iubirea în care cauţi binele celuilalt în mod dezinteresat.
Plăcerea actului sexual nu satisface setea de veşnicie sădită în noi de Dumnezeu. Omul căută plăcerea continuă, neîntreruptă, dar n-o poate găsi în cele de pe pământ. O căută în sexualitate, în mâncare, in băutură, în fel de fel de plăceri dar viaţa cea adevărata (bucuria sau plăcerea continuuă) o găsim doar în Dumnezeu, Cel Slăvit în Treime.
Copiii nu au această poftă a sexualităţii. Ei, chiar şi goi fiind, nu se privesc unul pe altul cu poftă, ci se joacă ca şi cum ar fi îmbrăcaţi. Aşa erau şi Adam şi Eva în rai înainte de a cădea în păcat, nu ştiau că sunt goi. De aceea Hristos Mântuitorul ne spune că de nu vom fi asemenea copiiior nu vom intra în împărăţia cerurilor.
După ani buni de căsătorie, soţul şi soţia îmbătrânesc uşor uşor şi relaţiile intime dintre ei se răresc din ce în ce mai mult. La începutul vieţii de familie relaţiile intime îi unesc pe cei doi soţi, îi ajută să treacă peste neînţelegeri, îi fac să se îmbrăţişeze chiar şi atunci când sunt supăraţi, fiecare căutând plăcerea în celălalt pentru el însuşi. Relațiile intime îi ajută pe cei doi tineri să crească în iubire, să puna temelia unei relaţii care va creşte. De la an la an soţii se cunosc din ce în ce mai bine, îşi învaţă unul altuia defectele şi calităţile, se iartă şi se sprijină reciproc, şi nu mai există nevoia de a avea relaţii sexuale pentru a se simţi bine unul în compania celuilalt.
Relaţiile intime se răresc de la sine, nu programat şi nici forţat. Slăbiciunea firii, maturizarea sufletului şi a minţii aduc odată cu ele şi abstinenţa benevolă de la relaţii sexuale.
Sexualitatea este o etapă prin care cei doi soţi trec, în drumul spre iubirea cea adevărată, o iubire nepătată de egoismul plăcerii. Prin sexualitate apar pruncii cei frumoşi care vor întări şi mai mult dragostea dintre cei doi soţi. Cu timpul copiii îi vor uni mai mult pe cei doi soţi decât sexualitatea. Amândoi îşi vor regăsi iubirea unui către celălalt în copiii lor.
Relațiile intime sunt o trecere şi nu obiectiv în sine, şi tocmai de aceea sfinţii ne recomandă postul ca o perioadă de abstinenţă, în care să putem învăţa adevărata raţiune pentru care relaţiile intime există. Relațiile intime sunt doar un toiag de care ne sprijinim pe drumul abrupt al iubirii soțului/soției, dar pe care-l aruncăm atunci când ieșim la drum drept.
Să nu vă amăgiţi gândindu-vă la sexualitate ca la „plăcerea maximă”…veţi fi foarte dezamăgiţi. Un zâmbet al unui copil face de mii de ori mai mult decât orice act sexual.
Plăcerea actului sexual ca şi gustul bun al mâncărurilor, ne ajută de fapt să evoluam la o altă etapă, aceea a libertăţii şi independenţei totale de cele trupeşti… A fi liber în mod real înseamnă de fapt să fii liber şi de nevoia de a hrana, apă, căldură, somn, etc. Poţi fi liber dacă stai două săptămâni în deşert? Nu, pentru că-ţi lipsesc cele necesare trupului.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre ne spun că omul poate ajunge să trăiască doar prin Harul lui Dumnezeu, fără nimic din cele trupeşti…exact aşa cum trăia înainte de cădere.
Hristos Domnul ne spune că în viaţa cea de apoi oamenii nici nu se mai însoară nici nu se mai marită, ci vor fi ca îngeri din ceruri. Asta nu înseamnă că între noi nu vor mai exista relaţii de rudenie și vom uita tot ce a fost între noi, dar ne vom cunoaşte toţi unii cu alţii, şi relaţiile dintre noi vor trece la un alt nivel. Iulia nu-mi va mai fie soţie, dar apropierea dintre noi va fi mult mai mare decât e acum pe pământ, şi asta pentru că între noi nu va mai exista păcat, pentru că în împărăţia cerurilor nimic necurat nu intră şi totul este curăţit de Dumnezeu.
Toate relaţiile de rudenie dintre oameni în societate au la bază de fapt relaţia de iubire dintre bărbat şi femeie. Interacţiunea dintre aceste familii şi copiii lor dau naştere la legăturile de rudenii dintre oameni. Dispariţia gradelor de rudenie în împărăţia cerurilor arată de fapt că sexualitatea umană dintre bărbat şi femeie a fost gândită doar ca stare temporală şi nu veşnică.
Nu uitaţi, relațiile intime sunt doar o etapă în drumul nostru spre iubirea desăvârșită a aproapelui şi a lui Dumnezeu.
Saurian
iulie 27, 2010 @ 10:15 am
Claudiu, mă bucur că ai împărtăşit experienţa asta. Văd că ce am scris pe blog aici ([url]http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/2010/07/10/despre-iubire-si-sexualitate[/url]) e conform cu ce ai spus tu ( şi asta mă bucură în sensul că un om care s-a căsătorit şi a avut relaţii trupeşti gândeşte ca şi mine care e drept că încă nu sunt căsătorit ). Şi mi s-a mai întâmplat ceva zilele trecute. La un moment dat eram nesigur de iubirea respectivei fete. Şi la un moment dat îmi dă mâna. Ţinând-o de mână simţeam de parcă ceva intra în sufletul meu şi mă făcea puternic. Mă simţeam mai puternic ca oricând.
Claudiu
iulie 27, 2010 @ 10:34 am
Salut Saurian,
Ai dreptate nu poti sa te unesti cu o femeie doar prin atingeri si mangaieri, si nici prin actul sexual, e nevoie de mult mai mult.
Am pus blogul tau in lista noastra de linkuri.
Doamne ajuta!
Adi
iulie 28, 2010 @ 11:40 am
E o mica prob aici daca e adevarat ca nu trebuia sa ne inmultim pe cale sexuala atunci de ce adam si eva aveau in forma lor din rai organe sexuale ?e cam contradictoriu si de ce e nevoie de femeie pentru adam putea sa ii creeze un barbat si putea sa se joace cu el de ex si sa ii tina companie.
Dan
iulie 28, 2010 @ 12:17 pm
Salutare Adi.
Legat de neintelegerea ta au scris destui sfinti. Cauta ca ai sa gasesti mai pe larg acest subiect. Chiar in articolul la care discutam se face o scurta referire:
„Dacă omul nu ar fi căzut în păcat, sexualitatea aşa cum o avem noi astăzi nu ar fi existat. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu a pregătit o altă formă de înmulţire pentru omul fără păcat. Dacă Adam şi Eva nu cădeau în păcat neamul omenesc se înmulţea în alt fel.”
Raspunsul pe scurt, este ca Adam si Eva aveau forma trupului deplin omeneasca (cu organe sexuale), din prestiinta lui Dumnezeu pentru contra-balansarea caderii. Dumnezeu stia ca omul avea sa cada in pacat si ca neamul omenesc se va stinge prin moarte daca nu se va reproduce in starea cazuta. Asa ca reproducerea aceasta(precum o stim astazi) a fost pregatirea inca din rai ca sa nu se stinga neamul omenesc dupa caderea in pacat.
Pentru a doua intrebare, care mi se pare un pic misogina, raspunsul este ca Dumnezeu nu l-a facut pe barbat autosuficient de sine, ci l-a facut cu anumite „lipsuri” pe care sa le gaseasca in femeie (si invers). Prin harul lui Dumnezeu omului nu-i lipseste nimic, dar Dumnezeu stia ca omul va cadea in pacat, ca se va dezbraca de harul Duhului Sfant, si ca va avea tendinta sa fie patimas, egoist, egocentric, mandru si neiubitor. Insa tocmai diferentele dintre barbat si femeie (printre care si sexualitatea), ne fac sa nu cautam fericirea in noi, ci in cel de langa noi. Dragostea si atractia fireasca dintre barbat si femeie invata ca omul sa-si exteriorizeze iubirea, invata ca el sa caute fericirea si implinirea in ceilalti si nu in el insusi pentru ca omul este comuniune cu Dumnezeu si cu semenii.
Diferentele acestea dintre barbat si femeie, fac ca omul sa-l caute pe cel de langa el nu pe sine insusi. Aceste diferente sunt menite sa atraga si sa indemne la iubire de semeni.
Sper ca am fost destul de explicit 😀
Guest
iulie 28, 2010 @ 1:37 pm
Stai un pic versetul cu inmultitiva si umpleti pamantul a fost inainte de caderea lor deci nu are logica nici acuma si daca eva nu mai are caracteristici sexuale feminine daca e cum zic sfintii parinti atunci eva era ceva barbat mai emotiv mai sentimental?
Dan
iulie 28, 2010 @ 3:30 pm
Adi, versetul acela nu are logica daca il decupezi din intreg. La fel se intampla cu toate versetele din Sf. Scriptura daca le „decupam” din intelesul intreg. Cheia noastra de a intelege Sf. Scriptura sunt Sf. Parinti. Ori de cate ori ai nelamurire asupra unui lucru cerceteaza ce au spus sfintii despre asta si te vei lamuri deplin.
Iarasi iti citez ideea pe care o tot omiti: [i]”Dacă omul nu ar fi căzut în păcat, sexualitatea aşa cum o avem noi astăzi nu ar fi existat. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu a pregătit o altă formă de înmulţire pentru omul fără păcat. Dacă Adam şi Eva nu cădeau în păcat neamul omenesc se înmulţea în alt fel.”[/i] …iar acel fel este prin cuvant (prin cuvantul lui Adam si al Evei).
Deci Eva nu era deloc barbat sau „ceva barbat mai emotiv” ci femeie. Numele ei insa apare abia in versetul 20, capitolul 3 din facere…dupa ce a cazut cu Adam in pacatul neascultarii, si dupa ce hotaraste Dumnezeu sentinta de izbavire a neamului omenesc: „Şi Adam i-a pus femeii sale numele Eva, pentru că ea este mama tuturor celor vii.”
Ideea de final ar fi asa: caracteristicile sexuale au fost sadite in om de la inceputul facerii dar ele nu s-au manifestat decat dupa cadere. In rai Adam si Eva erau precum copiii. Erau inocenti, erau dezbracati si nu stiau de rusine pentru ca nu stiau nici de pacat. Abia dupa cadere sunt constienti de sexualitatea lor si abia de atunci incepe sa se manifeste aceasta sexualitate in vederea inmultirii neamului omenesc altfel decat ar fi fost inmultirea omului fara de pacat.
Guest
iulie 29, 2010 @ 7:02 pm
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
Pai asta e tot contextu zimi ce semnifica atunci va inmultit aici sau zimi o carte si pagina care sa explice versetul respectiv chiar as vrea sa stiu ms
Saurian
iulie 30, 2010 @ 4:44 am
Adi, nu ţi-a explicat Dan? Li s-a zis lui Adam şi Eva să se înmulţească. Dar dacă cei doi nu ar fi căzut atunci ei nu s-ar fi înmulţit prin actul trupesc ci prin cuvânt ( după cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul ). Uite şi un link http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/06/23/pravila-alba/ şi după cum scrie acolo cartea e „Scoliile – Răspunsuri către Talasie”. Şi mai uite şi la păr. Cleopa http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/creatie.shtml
Filofteia
iulie 30, 2010 @ 8:06 am
Ma faceti geloasa prin articolul asta :d
Guest
iulie 30, 2010 @ 11:15 am
Deci tot ce zice biserica asa e să inteleg desii sunt cateodata presupuneri nu zice nimic de inmultirea prin cuvant in biblie in contextul respectiv in fine deci vreau sa imi explice cineva cine a bagat in lista de pacate asa ceva 95. M-am impreunat cu sotul (sotia) in diferite pozitii,ca animalele. e din indreptarul de spovedanie cum sa zici ca o pozitie ar fi animalica si alta nu de unde isi iau categoriile le-o explicat vreun sfant care pozitie e buna si care nu astea is dupa parerea mea niste creatii ale unor asa numiti preasfintia sa.
Dan
iulie 30, 2010 @ 11:32 am
Frate Anonim (sau Adi – sper ca esti aceeasi persoana), nu te supara ca-ti spun, dar tragi concluzii in mod patimas.
Esti casatorit?
Daca nu, atunci nici n-ar trebui sa-ti dai cu parerea despre „pozitii” si alte asemenea care tin de taina casatoriei, si nu de dezbatere publica.
Daca esti casatorit, atunci ar fi trebuit sa stii pe propria piele ca unirea trupeasca dintre sot si sotie nu e dezdrabalare de „pozitii” precum suntem invatati inca de mici in filmele de „dragoste”.
Nu trebuie sa zica nici un om ceva despre „pozitia x” sau „y”. Daca eram cu totii oameni normali si lipsiti de patima desfranarii nu trebuia sa apara in indreptarul de spovedanie acea specificare care te-a frapat. Constiinta spune fiecaruia in parte cand anume isi iubeste sotul(sotia) sau cand anume cauta doar o placere animalica oferita de o anumita „pozitie”.
Mie si jena ca trebuie sa vorbesc astfel cu tine. Eu te cred ca suntem tineri si avem o curiozitate mare pentru sexualitate, dar totusi ar trebui sa ne aducem aminte si de pudoare. Parintii si bunicii nostri roseau la astfel de cuvinte si nu era nevoie sa vorbeasca asa public despre aceste lucruri, dar iata ca au inteles sexualitatea umana mult mai bine decat noi, cei de astazi. De ce oare? Pentru omul firesc sexualitatea este un lucru firesc si intim, dar pentru omul patimas sexualitatea este o obsesie care il orbeste. Nu am batut apropo-uri la nimeni aici, ci o spun ca o tristete generala. Hai sa-i lasam pe cei mai intelepti sa ne ghideze.
Guest
iulie 30, 2010 @ 12:16 pm
Nu sunt casatorit am 23 de ani dar explicatia e pe langa subiect intrebarea mea este de unde stiu cei intelepti care pozitie e animalica sau daca stiu unde scrie asta?undeva in biblie?sau doar isi dau cu parerea ca in multe alte cazuri aia nu inseamna itelepciune sa iti dai cu parerea ce fac cei 2 soti in pat e doar intre ei si Dumnezeu insusi Hristos a binecuvantat lucrul asta si atunci de ce creem astfel de reguli?
Viorel
iulie 30, 2010 @ 12:36 pm
Salut Anonim, eu cred ca pe tine te mustra constiinta cu vreun pacat si cauti indreptatire.
Ioana
iulie 30, 2010 @ 12:38 pm
Anonim,
Cand o sa te bagi in pat cu femeia ta, si numai cu femeia ta, sa te gandesti ca Dumnezeu este de fata, si sa nu faci nimic care sa-I fie neplacut lui Dumnezeu.
Si daca nu cauti placerea, atunci cand te bagi in pat ca sa faci dragoste cu femeia ta, sa stii ca ceea ce faceti voi nu va fi neplacut lui Dumnezeu; dar daca,,,cautati placerea, sa stii ca veti fi foarte urati in fata lui Dumnezeu pentru ce faceti; si mai repede sau mai tarziu, Dumnezeu ii alunga pe unul de langa celalalt, ii desparte pe soti, ca nu au avut evlavie fata de Taina Sfanta a casatoriei care li s-a facut, si au spurcat-o.
Si de unde stiu inteleptii ce ai intrebat tu mai sus? Din intelepciunea cea de la Dumnezeu, care se da in dar celor curati la inima precum copiii.
Dan
iulie 30, 2010 @ 12:53 pm
Mai frate, daca explicatia este pe langa subiect atunci mai citeste odata ca sa intelegi. Defapt, tu din explicatie asteptai o indreptatire a propriei pareri si preconceptii despre dragostea intima a sotilor.
Faptul ca nu esti casatorit ar trebui sa te faca sa-ti fie rusine a contesta anumite raspunsuri legate de viata intima a familiei.
Atata timp cat nu cunosti aceste probleme intime (pentru ca nu esti casatorit), cum poti sa tragi la raspundere pe cei care au fost in masura sa trateze aceste probleme? Deci, intelepciune din partea cui nu este?
Ai spus ca „ce fac cei 2 soti in pat e doar intre ei si Dumnezeu insusi Hristos a binecuvantat lucrul asta”
Dar Hristos a binecuvantat pe oamenii care traiesc cresineste, nu pe cei care se ascund sub plapuma casatoriei crestine dar traiesc paganeste. Si sotii pot curvi sau mai rau, pot preacurvi. Hristos a binecuvantat nunta crestina, cu vietuirea crestina, nu pe cea in care intra apucaturile animalice. Ti-am mai spus ca raspunsurile legate de cum ar trebui sa se iubeasca sotii in intimitatea lor, primesti in primul rand de la constiinta. Dar daca constiinta este astupata si murdarita cu gunoaiele pornografice, vazute din copilarie, cum sa spuna constiinta ca asa e bine, sau asa e rau? Nu mai spune constiinta cand e murdarita. De aceea avem indreptar de spovedanie.
Nu trebuie sa scrie neaparat in Biblie raspuns pentru orice problema de care se loveste omul. Biserica are si Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Numai sectarii ignora Sfanta Traditie, si pe sfinti, cautand toate raspunsurile de capul lor in Biblie. Din aceasta cauza sunt puzderie de hulitori cu biblia in mana.
Ca sa intelegi anumite lucruri despre sexualitate citeste omiliile sfintilor despre casatorie. Citeste de ex. Sf. Ioan Gura de Aur.
Guest
iulie 30, 2010 @ 1:01 pm
Ioana adam si eva mancau in rai de placere si faceau orice lucru de placere pentru ca nu erau obligati evident si nu aveau nici pofte si imi spui ca daca o sa am sotie sa nu ne daruim placere cand facem dragoste dar ce se ne daruim?scârbă probabil daca nu ai placere cand faci dragoste cu sotia ta inseamna ca e un fel de act robotic si o faci ca si o obligatie si parcă pofta era păcat nu plăcerea ca plăcere ai si cand mananci ceva gustos sau cand te joci fotbal.
Dan
iulie 30, 2010 @ 1:16 pm
Anonim, cred ca prin ultima afirmatie ai inteles defapt ceea ce vroia sa spuna Ioana. Eu cred ca Ioana a vrut sa zica pofta in loc de placere, si atunci nu mai sunt nelamuriri. Astept sa vedem ce zice si ea. Totusi precicez ca si placerea trebuie sa aibe o finalitate obiectiva care sa respecte firea. Cu totii mancam de placere (doar nu mancam de sila) dar uite ca lacomia e pacat, pentru ca nu mancam cu scopul de a ne satisface o placere, ci mancam pentru ca ne este foame. Scopul este potolirea foamei care este insotita de placerea de a manca.
In cazul dragostei trupesti placerea nu este scop in sine. Scopul este nasterea de prunci, si daruirea fata de celalat, nu placerea, insa iubirea trupeasca este insotita de placere (asta e altceva).
Saurian
iulie 30, 2010 @ 1:24 pm
De la o anumită măsură a despătimirii omului atunci când mânânc un măr din cauză că îmi place şi nu din cauza foamei atunci e o problemă…
Ioana
iulie 30, 2010 @ 1:37 pm
Anonim,
cred ca nu mai este cazul sa-ti dau raspunsuri, care tocmai ti s-au dat. Si ce faci tu aici, seamana a ispitire; si nu este nici locul si nici cazul.
Iar daca ai 23 de ani, poate crezi ca multe ne poti invata tu pe noi, cei care am trecut prin Taina Sfanta a Cununiei, si nu noi pe tine.
Du-te la Sfintii Parinti la care ai fost trimis mai sus, si vei afla tot ce cauti.
Guest
iulie 30, 2010 @ 1:38 pm
As vrea sa stiu cati ani aveti cei cu care am discutat Dan,Saurian,Ioana doar de curiozitate
Ioana
iulie 30, 2010 @ 1:40 pm
Anonim,
curiozitatea nu este o calitate, ci un defect; scapa de el !
Dan
iulie 30, 2010 @ 1:51 pm
Anonim (Sau Adi…ca nici acum nu ai spus daca tot tu esti), am 28 de ani. Nu este mult dar nici putin. Sunt si casatorit.
As putea spune multe cuvinte frumoase despre taina casatoriei, dar ma tem ca limbajul meu de lemn din ultimul timp s-ar putea sa schimbe intelesul lucrurilor in mod negativ.
Nu-ti doresc decat sa te bucuri si tu din plin de taina casatoriei, urmand sfaturile Sfintilor Parinti, caci tare bine este sa stai in cuvantul sfintilor insuflati de Duhul Sfant: te fereste de o droaie de necazuri si incercari. 😀
Guest
iulie 30, 2010 @ 1:53 pm
Ma numesc Adrian sunt din Baia Mare am 23 de ani aprox mai am o luna si fac 23 curiozitatea in cazul de fată nu face nici un rău 🙂 :zzz
Adrian
iulie 30, 2010 @ 2:06 pm
Tot eu eram ms de sfat am citit din sfintii parinti pe Serafim Rosse , am mai citit din scrierile lui Serafim de Sarov ,in viitor cred ca o sa citesc Hexaimeronul ca să inteleg mai bine unele lucruri ms de raspuns
Saurian
iulie 30, 2010 @ 4:18 pm
Am 24 de ani.
ionelgioniroset@yahoo.it
decembrie 10, 2010 @ 2:08 pm
ajutati-ma!
iubita mea este practicanta yoga la misa lui bivolaru cu care sa si culcat si care sub nu stiu ce forta reuseste sa o tina"in priza"permanent…Am reusit sa o aduc la mine acasa,eafiind din Bucuresti timp in care nu a mai frecvenat cursurile si mi-a dat de inteles ca renunta…DAR PAREREA EI DESPRE GRIEG BIVOLARU ESTE CA E UN SFANT SAU MAI MULT…
Admin
decembrie 10, 2010 @ 2:46 pm
Salut Ionel.
Ar fi bine sa-i recomanzi atunci una din cartile lui Danion Vasile, care a trecut prin aceleasi ape tulburi.
"Jurnalul convertirii" este o carte special dedicata pentru amagirea yoga. In acea carte Danion povesteste trecerea sa de la un infocat practicant yoga…la viata crestina. Cred ca mai convingator de-atat nu s-ar putea.
Cartea o gasesti si in format electronic aici: http://www.scribd.com/doc/2441932/Danion-Vasile-Jurnalul-convertirii
…dar recomand sa o cumperi si sa o faci cadou prietenei tale de …sarbatori.
Doamne ajuta.
Ana
decembrie 10, 2010 @ 10:57 pm
Admin, cred ca mai buna ar fi cartea [b]Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie[/b], pentru ca arata clar pericolul demonic al practicarii yogai. Mai mult am vazut si aici pe blog multi care si-au schimbat total viata dupa ce au citit aceasta carte.
Iertare
Doamne ajuta
Claudiu
decembrie 10, 2010 @ 10:58 pm
Da, Ana, ai dreptate, este foarte buna si Marii initiati ai Indiei.
Amandoua sunt folositoare.
Cristian
octombrie 19, 2012 @ 9:26 am
“Familia este aceea care face omul sa treaca de la egoism la altruism.”
Auguste Comte
Asadar cand iti cauti sa iti satisfaci propriile placeri netinand cont de cei din jur si de Dumnezeu esti cu adevarat egoist,prin asta se intelege dezinteresul aratat catre cea ce ar trebui sa tinda omul nu cea ce crede el a fi normal.
In alta ordine de ideii,contrar multora ce cred ca telul in viata e placerea si a huzuri de bine fara nici o grija sau nici catusi de putin sa iti pese de cei din jur e calea acea stramta a desavarsii prin nimica altcineva decat prin Hristos.
Doamne ajuta!
Gheorghian Bogdan Mihai
octombrie 19, 2012 @ 5:48 pm
Dumnezeu sa binecuvanteze pe cel care a scris acest articol,mie unuia mi-a fost de folos si am invatat ceva din cele de mai sus!
Claudiu Balan
octombrie 19, 2012 @ 7:29 pm
Doamne ajută, Bogdan!
Mă bucur că ți-a fost de folos. Și eu am fost tare încântat când am descoperit acest lucru.
Adevărul când îl aflăm luminează ceva din noi.
I.S.N.
octombrie 20, 2012 @ 9:10 am
Cum ar trebui sa priveasca sotii relatiile intime dintre ei daca afla ca Dumnezeu nu ii va binecuvanta cu copii?(ex. unul dintre ei e steril) 😕
Claudiu Balan
octombrie 20, 2012 @ 9:14 am
Focalizându-și întreagă afecțiune către alte persoane… iubindu-și aproapele.
Înfiind alți copiii.
Îngrijindu-se de cei în suferință.
Miluind pe cei săraci.
Înconjurându cu grijă și iubire pe cei lipsiți de iubire.
I.S.N.
octombrie 20, 2012 @ 9:31 am
Si sotii cu copii pot face toate acele lucruri.
Insa eu ma refeream la faptul ca, daca nu poti avea copii,ar trebui ca relatiile sexuale dintre cei soti sa nu mai existe?
Claudiu Balan
octombrie 20, 2012 @ 9:55 am
Am înțeles la ce te referi.
Ar trebuie să există și soții să păstreze același program cuviincios, conform posturilor și rânduielilor Bisericii.
Chiar dacă soții n-au primit un copil de la Dumnezeu, ar trebuie să se roage permanent pentru acest lucru, iar în paralel să-și folosească timpul liber și energia pe care ar fi folosit-o în creșterea propriilor copiii, pentru a sluji altor persoane: copiii străzii, copiii orfani, bătrâni, săraci, oameni în suferință… etc.
Ioachim și Ana și Elisabeta și Zaharia au primit copiii la vârsta bătrâneții. Dar ce copiii! Maica Domnului și Ioan Botezătorul – cei mai de seamă oameni pe care i-a dat omenirea.
Dan Tudorache
octombrie 20, 2012 @ 10:43 am
Oroles, să zicem că doi soți nu pot avea copii, din diferite cauze:
a) fie femeia are probleme de infertilitate sau a suferit o operație majoră (îndepărtarea ovarelor, sau chiar a uterului (histeroctomie)), ca urmare a unui fibrom uterin, cancer uterin sau cancer de col uterin.
b) fie bărbatul are probleme de infertilitate.
c) fie din cauze necunoscute soților care, deși sunt căsătoriți de mulți ani și controalele medicale arată că sunt sănătoși și apți de reproducere, ei totuși nu au copii (Se mai întâmplă, chiar dacă rar, eu personal cunosc o familie în care soția a rămas însărcinată la 40 de ani, după ce își pierduse toate speranțele și deja avea un copil adoptat).
În toate aceste cazuri Biserica nu îi oprește pe soți de a avea relații sexuale pentru că… n-are de ce. Soții pot avea relații intime ca orice familie creștină cu copii. Dar pentru că soții nefertili trebuie să meargă pe drumul mântuirii ca orice creștin, se cade să respecte rânduiala posturilor de peste an, a sărbătorilor, și să facă toate faptele bune pe care le pot face doi creștini căsătoriți, așa cum ți-a exemplificat Claudiu mai sus.
I.S.N.
octombrie 20, 2012 @ 1:39 pm
Am inteles.
Va multumesc mult pentru raspunsuri:)
Mihai Aurelian Gogonea
octombrie 20, 2012 @ 5:53 pm
Recomand cartea domnului Virgiliu Gheorghe: Pornografia, maladia secolului XXI,
foarte foarte interesant modul in care demonstreaza ca singura relatie trupeasca „acceptata” este cea dintre sot si sotie punand accentul pe iubire mai mult decat pe actul sexual din punct de vedere biochimic. o carte stiintifica f.f. bine documentata si documentata cu o bibliografie impresionanta.
De acum inainte putem demonstra si stiintific ceea ce Biserica ne invata de atatea mii de ani, chiar dumnealui afirma ca nu intelege de ce stiinta trebuie sa demonstreza lucruri cunoscute ca fiin normale de atata vreme.
Doamne ajuta,
Mihai