Relaţiile intime în post

13

2813394-lgLegătura firească  dintre  bărbat şi femeie, creată prin alegere liberă şi susţinută prin devotamentul ambilor parteneri, ajunge nu numai la convieţuire, prietenie şi relaţie sufletească, ci şi la unitatea trupească, ceea ce înseamnă unitate de viaţă, împreună existenţă la propriu. Dumnnezeu binecuvintează relaţia trupească doar a celor ce-şi unesc sufletele în faţa Lui prin Taina Căsătoriei.  Expresia sexuală îşi are locul potrivit numai în cadrul legamântului conjugal, care are ca scop naşterea copiiilor. Altfel… se sâvârşeşte păcatul desfrânării.

Suntem în prima săptămână a Postului Crăciunului. Cel mai mulţi dintre noi ne-am decis să-l ţinem. Am făcut cumpărăturile, ne-am  umplut frigiderul cu legume… însă trebuie să avem în vedere şi celelalte „restricţii” ale postului. Regimul alimentar, fără grăsimi, nu are nici un sens fără hotărărea de a-ţi schimba viaţa, de a te ruga mai des (aratându-ţi astfel dragostea faţă de Dumnzeu) şi de a face fapte de milostenie, manifestându-ţi iubirea sinceră faţă de aproapele. Dar nu aşa cum înţegem noi iubirea… În nici un caz!

Dragostea adevărată dintre două persoane de sex opus e înţeleasă de multe ori prin atracţia fizică. Nimic mai greşit! Pe mulţi aceasta îi împinge să se căsătorească şi când pasiunea dispare, relaţia se rupe, uitând ca unirea lor nu s-a concretizat prin fructul iubirii – copiii. Să nu mai vorbim că n-au avut în vedere mântuirea sufletului..

E normal să existe dorinţa de apropierea fizică de cel cea cu care împarţi şi bune şi rele, sau cu care îţi petreci tot timpul. Aşa-i făcut omul de Dumnezeu, bărbat şi femeie , dintr-un singur trup. Pentru toate există însă o  măsură.

Suntem cu toţii  tentaţi să cedăm cu uşurinţă ispitei desfrânării pentru că diavolul atacă omul în slăbiciunile lui. Nici nu realizăm cât de subtil ne strecoară în gând dorinţa de a săvârşi păcatul. Şi până la faptă nu mai e mult… Noi suntem principalii vinovaţi de aceasta. Dumnezeu permite diavolului să ne ispitească ca să vadă credinţa noastră. Și se vede! Cedăm atât de uşor… Nu suntem înarmaţi cu puterea crucii, nu am permis să lucreze în noi Trupul şi Sângele Domnului, pe care l-am luat la Sfânta împărtăşanie cu atâta nevrednicie… Nu suntem demni de Hristos. Acesta este adevărul. Şi diavolului nu depune prea mult efort ca să ne câştige de parte lui.

Din nefericire, această patimă atinge şi familiile credincioase, care nu adorm fără să-şi facă rugaciunea de seară, care iau aghiazmă în fiecare dimineaţă înainte să manânce, care se împărtăşesc în fiecare dumincă. Diavolul nu îi scuteşte nici pe aceştia. Dimpotrivă, îi ispiteşte mult mai mult decât pe cei care sunt deja ai lui – cei trăiesc în curvie (concubinaj cum se spune acum,). Soluţia ne -o spune Mântuitorul: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită„. Şi acestea cu siguranţă nu sunt vorbe în vânt. Rugăciunea te ţine în legătură permanentă cu Dumnezeu. De asemenea, te ţine cu mintea trează la lucrurile care îţi sunt folositoare, în special sufletului tău. Şi să ştii că te scapă de plictiseală, pentru că noi de multe ori săvârşim păcatele din lipsă de activitate. Şi atunci cănd nu ai nimic de făcut… îţi dă satana de lucru.

Pentru cei căsătoriţi sau nu, există marele „pericol” (fiecare viață nouă e cea mai mare minune din univers) să apară o sarcină, ca urmare a relațiilor intime. Şi este delicat dacă copiii sunt concepuţi în post sau în zilele de sărbătoare. Pe lângă faptul că te faci vinovat de desfrânare, rişti să influențezi viaţa propriului copil, fiindcă el va veni pe lume cu predespoziţia spre sexualitate. Va fi poate mai greu de educat pentru că tu. Să nu te surprindă că fuge de la şcoală şi îi plac aventurile, de orice fel. Să fim cu luare aminte la noi înşine şi mult mai responsabili!

Să ascultăm sfatul părintelui Arsenie Boca: „Luaţi seama, că dacă vreţi să nu cădeţi din creştinătate şi dacă vreţi să biruie chipul lui Dumnezeu în noi, şi nu al diavolului – prin patimile sale – luptaţi-vă din răsputeri cu arma postului, căci după cum vedeţi postul este ucigaşul patimilor.Pentru că este şi dar de la Dumnezeu , dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceţi începătura aceasta şi veţi vedea cum vi se va înnoi viaţa şi se va linişti casa”.

Dragostea faţă de persoana iubită, prieten (ă) sau soţie (soţ) se poate manifesta şi altfel, nu neapărat prin relaţia trupescă, supusă instinctului. Există şi alte modalităţi, şi mă refer la manifestarea iubirii duhovnicești. O îmbraţişare caldă, atunci cînd ai cel mai mult nevoie, din partea celui/ celei pe care îl (o) iubeşti valorează mult mai mult decât un raport sexual. O strangere de mână, o simplă atingere a mâinii celui celei căruia i-ai dăruit toată dragostea ta – e nepreţuită.

“Oare nu ştiţi că trupul vostru este locaş al Duhului Sfânt ce locuieşte întru voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu , şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci sunteţi cumpăraţi cu preţ ! Proslaviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”

 

(Gabriela Tudor)

(Visited 215 times, 1 visits today)