Biserica lui Hristos m-a învățat să-mi respect părinții
Aseară în momentele mele de liniște, am realizat ce-i drept cam târziu, unul din frumoasele daruri ce le-am primit din Biserica și Învățătura lui Hristos.
Am observat în ultima vreme că fratele meu are multe momente când îi necăjește pe părinții mei. Nu reușește să își stăpânească pornirile, se rățoiește, mai răspunde obraznic, pe scurt, are momente cam dese când nu arată respect față de părinții noștri. Și eu mai am aceste ieșiri și tendința de a fi nerespectuoasă uneori, probabil că este un păcat dat din generație.
Dar totuși, mereu simt ceva care mă trage înapoi, care mă temperează. Am mereu un gând care îmi spune că e „Vai și Bai“ dacă îndrăznesc să le spun un cuvânt dureros, dacă mă răstesc la ei. Și așa încerc cât pot să îmi opresc toate pornirile, nu îndrăznesc să le vorbesc urât, mă cutremur când mă gândesc că aș putea să îi rănesc, după câte sacrificii au făcut pentru copiii lor. Iar atunci ei se gândesc oare pe cine seamănă fata lor așa.
Dar noi toți suntem ai Lui Dumnezeu și suntem făcuți după asemănarea Lui. Doar că uneori diavolul ne cam prostește și ne mai și păcălește că răul vine din adâncul nostru.
Respectul pentru părinți, indiferent de cât de mult avem noi impresia că nu ne-au dat destule și nu ne-au făcut destule; respectul pentru părinții noștri, așa cum trebuie sa fie și față de orice frate de pe planeta aceasta… acesta este una din multele învățături frumoase pe care le-am primit din Biserica lui Hristos. Și Îi mulțumesc Lui și Bisericii pentru o învățătură atât de valoroasă și de frumoasă ca multe altele. Eu am ales doar acest aspect, pentru a puncta pe această temă.
Dar cred că fiecare din noi ar trebui , când are puțină tihnă, să se gandească și să așterne pe hârtie, sau în minte, toate lucrurile minunate pe care ne-a învățat Biserica și Hristos și ne-au făcut viața mai frumoasă și mai aproape de Dumnezeu. Pentru că într-adevăr trebuie să mulțumim și să apreciem această hrană sufletească care ne luminează viețile. Fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu care ne arată zi de zi cum să fim mai fericiți , viața nu ar fi Viață. Trebuie doar să ascultăm atent.
Doamne ajută.
(Anonim)
Albinuta
august 14, 2012 @ 9:51 am
Foarte frumos ,ce m-a invatat pe mine Biserica ?Muuuulte ,foarte multe ,cred ca in primul rand m-a invatat sa traiesc ,ca viata ne este data de Dumnezeu,noi trebuie sa ne bucuram de ea ,sa o traim cu demnitate sa multumim in fiecare moment pentru acest mare dar .Apoi tot de la biserica am invatat ca parintii sunt cei care te aduc pe aceasta lume (bineinteles tot cu ajutorul lui Dumnezeu)te educa si te calauzesc in viata ,ca indiferent de greselile pe care le fac tot parintii mei raman ,ca eu sunt datoare sa-i cinstesc si sa ma rog pentru ei ,insa lucru cel mai important pentru mine (cred ) pe care l-am invatat (si cred ca o sa exersez foarte mult aici )este ca oricat de singura cred casunt defapt niciodata nu sunt singura ,stiu ca este cineva care crede in mine care ma iubeste asa cum sunt ,care desii fac multe greseli mereu ma iarta care de foarte multe ori mi-e rusine sa-L privesc ,care mereu ma intelege desi eu nu prea IL nteleg deoarece mereu ma surprinede cu ceva nou ,cu ceva care nici macar nu indrazneam sa ma gandesc
Lista cred ca ar putea continua insa ma opresc ,ar mai fii cateva lucruri de invatat insa stiu ca va veni o vreme cand voi invata si pe acelea trebuie doar sa am rabdare ,in primul rand cu mine si apoi cu ceilalti
Badea Patricia
august 15, 2012 @ 5:15 pm
Foarte adevarat articolul. Si eu mai am momente cand ma enervez pe parintii mei dar incerc sa ma controlez pentru ca stiu ca daca imi dau frau liber sentimentelor si toanelor de moment o sa dau un exemplu gresit si tata, care nu merge la biserica va intelege ca „asta invat eu la biserica”. Asa ca de fiecare data cand simt ca „am nervi’ prefer sa stau putin cu mine in singuratate, pana imi mai trece. Dar nu reusesc mereu si cateodata izbucnesc inainte de a gandi ce fac si apoi regret si ma gandesc ca poate cu acest gest l-am indepartat pe tata de Dumnezeu si ca daca eu as fi mai buna, el ar vedea asta in comportamentul meu si l-ar pune pe ganduri, poate s-ar gandi ca Biserica ne invata si lucruri bune, nu doar ne „indoctrineaza”.
Cu cat suntem mai apropiati de Hristos si de Biserica cu atat ii vom putea atrage si pe altii la El.
Doamne ajuta!