Ioana-Adelina: „Rețeta este sa făci ascultare. Respectă-te!”

Bună! Acum ceva timp meditam asupra faptului că e greu să urmezi credinţa cu scopul de a trai-o din ce în ce mai în profunzime într-un anturaj în care priorităţile sunt cu totul altele. Aşa, observându-mă, am ajuns la concluzia că priorităţile determină alegerile fiecăruia. Iubesc prietenii pe care îi am dar simt nevoia şi de o companie în care să nu fiu nevoită să aleg între „Biserică” şi „prieteni” pentru că acestea pot fi „satisfăcute” deodată. 🙂

Tare m-am bucurat când am aflat de Asociaţia Ortodoxia Tinerilor că deşi sunt în Italia mă încurajează gândul şi de la distanţă! Sper că într-o zi să pot şi să particip la un eveniment organizat de voi!

Slavă Domnului nici aici nu duc lipsă de prieteni români din Biserică. Pe 6 decembrie se împlinesc 5 ani de la înfiinţarea frăţiei Nepsis (a tinerilor ortodocşi din Italia) dar având în vedere că suntem răspândiţi cam în toate colţurile Italiei e greu să ne strângem cu toţii, aşa că se fac întâlniri şi pe regiuni.

În afară de cunoştinţele legate de Biserică am şi altele legate de şcoală şi de locul de muncă.

Muncesc de doi ani jumate într-un magazin destul de cunoscut în lume pentru aspectul (plăcut) vânzătorilor, atât a fetelor cât şi a băieţilor. Ca orice loc în care sunt multe fete şi băieţi cu diferite caractere e foarte probabil să găseşti pe cineva care să te placă sau să-ţi placă.

Tentaţiile pot fi mari dar Dumnezeu m-a păzit, şi acolo unde încăpăţânarea mea a insistat, El nu m-a lăsat să mă pierd.

Da, am aproape 21 de ani şi sunt fecioară. Reţeta mea personală a fost aceea de a face ascultare. Am evitat mai ales în timpul adolescenţei să cunosc băieţi care m-ar fi dus la păcat. E foarte important să fii sincer cu tine însuţi. Când decizi să cunoşti o fată sau un băiat îţi dai seama cu cine ai de a face şi la ce renunţări va trebui să iei seama. Alegerea o vei lua bazându-te pe priorităţile tale. Inteligent? Simpatic? Ortodox? Înalt? Blond? Bun la inimă? Respectos? Ce cauți aceea vei găsi:) E drept că trebuie să fim răbdători dar Domnul ştie ce e mai bun pentru noi şi când e momentul. Trebuie să ne rugăm să se facă voia Lui, să ne dea răbdare, ascultare şi să nu ne lase să ne pierdem.

Cât despre ce spun cei din jur… cine are un pic de bun simţ şi un pic de creier înţelege alegerea, care e a ta şi nu a celor din jur care te refuză, şi chiar dacă cineva nu e de aceeaşi părere cu tine măcar din respect nu te jigneşte sau pur şi simplu nu se exprimă. Iar dacă cineva găseşte în asta motiv de râs… nu-l lăsa să te amărască. Toţi suntem păcătoşi. Dacă poţi roagă-te pentru el/ea să-i lumineze Domnul mintea şi să-l facă mai bun(ă).

Tu nu ai o problemă… tu ai ceva cu o valoare inestimabilă pe care puţini reuşesc să o păstreze… şi eu personal cred că o voi preţui mai mult în viitor. Deseori cea mai bună prietenă a mea, care nu a reuşit să se păstreze până la căsătorie, îmi spune: „Nici nu îţi dai seama de ce lucru frumos ai parte”. Şi aşa cred că e. Deocamdată pot să mărturisesc doar că e bine să nu ai ispita desfrânării. Să nu ne lăsăm păcăliţi nici de păcatele mai mici, să nu ne smintim unii pe alţii că aşa intră patima în noi… încetul cu încetul până a ne păcăli de tot.

Pentru cei care nu au resit să se păstreze: Mai bine mai târziu decât niciodată. Cine are mai multă nevoie de doctori dacă nu cei bolnavi? Important e că înţelegem care e calea cea bună şi încercam să o urmăm!

Ioana-Adelina