Anul Nou în România şi Israel! Fericire la români, lacrimi şi post în Israel!
Ce m-a determinat sa sriu acest articol si la ora 3 si 17 dimineata de 1 ianuarie, este revelionul! Da revelionul celor din Israel!! Atat de maiestuoasa sarbatoare pentru oameni, dar atat de mult lipsita de Dumnezeu din mijlocul ei!Sa vedem cum petrece un om cu un salariu cat de cat bun!
Se pregateste inca de dimineata! Se duce la coafor de e femeie in special, se aranjeaza,se macheaza…..si altele asemenea! Oare Domnul daca ne-a creat dupa Chipul si Asemanarea lui noi de ce sa ne slutim?? Doar pentru o placere trecatoare?! Omule nu uita ca esti trecator si eu sunt si trebuie sa ma rusinez de putina mea credinta!
Ca plangea un sfant cand vedea o muiere astfel imbracata si gatita si fiind intrebat acela de ce plange acesta i-a raspuns ca nu se osteneste el sa placa lui Dumnezeu cat se ostenea aceea sa placa lumii!!! Asadar eu nevrednicu robul Tau cum sa petrec Revelionul? Cum sa trec noaptea aceasta? Urmeaza apoi un drum lung la cumparaturi daca acestea nu au fost deja facute….si ce forfota si ce sudoare ultimele retusuri prin casa! Se aseaza totul impecabil…..dar suntem impecabili si cu sufletul?
Am spus o rugaciune macar in timpul ce savarseam acele lucruri!? Aduceam Domnului multumire in gand pentru anul ce a trecut? Cu desavarsire ca noi uitam acestea….., dar Domnul nu ne uita! Cata multumire ar trebui sa aducem Domnului….unui Creator indelung rabdator si iubitor! Ma intreb eu ticalosul daca sudoarea aceea care o am dupa o fuga …. anormala dupa placeri am avut-o vreodata pentru rugaciune? Daca am stat la rugaciune….si mi-au dat sudorile….Cu adevarat vinovat de aceasta eu ma vad! Urmeaza apoi pregatirea mancarurilor alte ore petrecute ….. in sudori si stres! Oare daca m-as ruga in acele momente s-ar mai simti acele sudori si acel stres cu adevarat? Nu as face oare cu placere totul? Si nu din…..obisnuinta cum faceam pana acum…?
Oare cu rugaciunea Domnului nu m-as umple eu atunci de bucurie cereasca? Oare nu ar salta sufletul meu de primirea Domnului? Dupa pregatirea mancarurilor se asteapta musafirii in seara de Anul Nou! Rudele de peste an vin si se aseaza la noi la masa! Ce bucurie ne cuprinde sa ii stim pe toti adunati….dar oare masa aceea e binecuvantata? Are binecuvantarea Domnului? Se mai spune o rugaciune pentru dansa? Mai indeamna cineva la „Tatal nostru”? Mai aduce cineva in discutie despre painea Domnului? „Da-ne noua…” si atat !
Ca noi uitam sa Îţi multumim pentru aceea! Uitam sa Îţi multumim pentru daruri si incercari deopotriva!!! Uitam sa te mai reamintim, dar…..sa mai vorbim de Tine! Urmeaza apoi discutiile intre meseni ca in orice casa! Dar oare vorbim ce trebuie ?Oare avem cumpatare? Oare noi ortodocsii ne gandim la Sf Vasile? Bem vinul peste masura si limba noastra nu are limite si incep vorbele urate sau asa zisele „glume” inteligente pe seama unora si a altora! Indirect aceasta e educatie pentru cei micuti carora le dam…exemplu si educatie? Off eu ticalosu cand ma gandesc cu cate am suparat pe Dumnezeu ar trebui sa stau secunda de secunda sa cer iertare pentru orice vorbulita spusa aiurea!Si nu numai pentru vorbele spuse aiurea….si cu cate nu ma simt eu vinovat fata de Domnul!?
In fine se apropie momentul culminant……..5……4……3…….2…….1! La multi ani! Un an nou fericit! Ne desfatam in compania unor artificii ……. oare cata desfatare spirituala a avut sufletelul meu>>? Toate rudele chiue si urla si danseaza ……afara urlete si zarva, a venit anul nou…..cu zarva, fara liniste in suflet, cu desfatare trupeasca, fara cea suflteasca, cu aceeasi haina pe noi care pe din afara straluceste si are si podoabe, iar pe dinauntru nu mai stim de cand nu am mai innoit-o si ce e cu ea!
Toata lumea se desfata vizual, dar ce ii ramane in suflet sa isi aminteasca cu drag cand are un necaz!? Cand ii spui de revelion la necaz te priveste si iti zice: „De ce imi amintesti de el a trecut atata timp! Si ce legatura are el cu ceea ce mi se intampla mie acum?” Si asa trec anii si ajungem sa nu stim de ce sunt facute unele lucruri! Doar din obisnuinta si comoditate! Ca cel care zice asa ceva despre revelion cu adevarat are dreptate!
Cu ce ne ajuta atunci artificiile cele frumoase la necaz? Cu ce ne ajuta mancarea savurata in exces? Cu ce ne ajuta……oare nu tot la Domnul ne rugam? Oare nu tot la El alergam si zicem”Doamne ajuta-ma!” Si Domnul vazandu-ne ne ajuta si revarsa peste noi darurile sale! Si atunci o luam de la capat cu ale noastre fara a aduce macar o rugaciune de multumire……Dupa miezul noptii mesenii se culca sau stau de vorba……sau mai chicotesc, mai cinstesc un paharel pana la epuizare si asa acesta devine un praznic dracesc! Cat se bucura diavolul ca ne vede asa de departati de Domnul! Acesta este fratii mei Revelionul! O sarbatoare careia ii lipseste…..Dumnezeu! Si unde lipseste Dumnezeu acolo e diavolul!
Cu toate ca ar trebui sa ne gandim si la cum petrec cei saraci acest revelion si cu siguranta acolo il gasim pe Dumnezeu, poate nu in lucruri cat in suflet si pe chipul acelora! „Aurolacii” cum sunt numiti cei lipsiti de cele pamantesti au o suferinta enorma pe chipul lor, dar au o pace inexplicabila, duhovniceasca! Aceia sufera de frig in seara de revelion cand noi punem paturile la pastrare in sifoner, aceia nu au ce sa manance cand noi aruncam atata mancare….adeseori la gunoi, aceia nu au ce sa imbrace cand noi avem haine la naftalina sa nu le manance moliile si asa le tinem doar de dragul de a le tine, aceia nu au o picatura de apa unde sa ceara cand noi in seara de revelion ne gandim numai ….. la noi si atat! Si aceste lucruri sunt pretutindenea! Da-ne Doamne inima calda!
Ma gandeam in aceasta seara in mod special la cei din Israel care la 00:00 ora noastra sedeau 6 metri sub pamant de frica atacurilor din partea Hamas! Pe cand la noi in tara e liniste si PACE si ….artificii….acolo sunt bombardamente! Acolo a contat cu adevarat secunda aceea in plus! Se mai gandea cineva la REVELION? Aceia cu adevarat au petrecut cu Domnul Revelionul….in suflet!
Caci acolo mor poate in secunda aceia multi oameni, iar noi indiferenti nu vedem necazul lor…….si daca il vedem realmente multora dintre noi nu ne pasa! De ce? Daca Romania ar fi acolo ce am face? Cum am apara aceasta tara??Cu adevarat ne-am ruga permanent sa inceteze focurile pentru fratii nostri! Caci ar fi in sufletul nostru mahnire pentru cei ce ar prada tara nu? Sa ne gandim numai o clipa cum ar fi daca am fi acolo de ….Revelion ca dansii umbland descult sa isi salveze viata si nu pentru a-si desfata trupul! Acolo cu adevarat se posteste caci oamenii stau la cozi riscandu-si viata pentru o felie de paine si postul e si launtric……si noi avem destul cat sa mai si impartim si inca mai vrem!
Cand acolo in Israel lumea posteste prin suferinte si patimiri noi ne straduim cat mai mult sa ne aruncam de buna voie in patimi si astfel…… departam pe Dumnezeu de noi! Cand chipurile noastre se desfata, chipurile din Israel …..plang si postesc!
(Popescu Adrian)
flinutz
ianuarie 2, 2009 @ 10:32 am
Doamne ajuta!
Cred ca nu e un defect sa ai un salariu bun! Nici nu e o calitate sa ai salariu mic!
Mai cred ca avem voie sa ne si bucuram, uneori. Mai ales atunci cand ne revedem cu familia dupa o perioada in care ne-am lipsit unii de altii din cauza departarii, sau a altor motive.
Cred ca, fiind ca o impacare cu noi insine in primul rand, aceasta intrevedere ne aduce, vrem nu vrem, bucurie. Si trebuie sa aducem si noi celorlalti bucurie. Totodata, nu trebuie sa uitam ca odata cu bucuria aceea, trebuie sa aducem si folos celorlalti.
Si aici vine articolul tau, cu aducerea aminte de acei ce sunt in suferinta. Dar in timp aceia de care spui tu sunt peste mari si tari, avem si noi, aici, suferinzii nostri si in primul rand pe ei ii putem ajuta, pentru ca ne e cel mai usor.
Fiecare „petrece” sarbatorile asa cum crede de cuviinta. Conditia este sa nu uitam de Dumnezeu, sa nu uitam de ceilalti, sa facem ceva sa ii ajutam, sa facem cat mai mult in primul rand pentru sufletul si folosul duhovnicesc al nostru. Cat despre cei ce pot sa planga sincer pentru ceilalti, ei isi au plata lor de la Domnul.
gabriela
ianuarie 2, 2009 @ 8:50 pm
Cata dreptate ai!….Anul Nou e sarbatoarea desfatarii, prin toate simturile, mai ales in Romania. E momentul shopping-ului, a „renovarii” fizice. Pe multi dintre noi ne preocupa ce rochie vom purta sau ce costum, daca avem bani in buzunar la miezul noptii si cati, daca sa facem friptura la cuptor sau pe grill, insa mult prea putini, chiar si crestini practicanti, traitori, ne gandim sa multumim lui Dumnzeu pentru cele bune si rele pe care ni le-a dat in anul trecut, rugandu-ne pentru anul viitor. Astia suntem! Ne intereseaza mai mult partea materiala a vietii, iar sufletul si relatia cu Dumnezeu aproape deloc.
Oricum…ai scris un articol foarte bun. Felicitari! Si sa ne rugam pentru cei din Israel.Au si ei pacatele lor..Doamne ajuta!
Doamne! Vino, Doamne, să vezi
ianuarie 2, 2009 @ 11:40 pm
[…] chemări la rugăciune (pe site-ul Centrului de Presă al Patriarhiei – Basilica, pe ziare.com, pe OrtodoxiaTinerilor, pe CrestinOrtodox etc.), atât mai vechi, cât şi mai noi, pentru pace, pentru locuitorii acelor […]
flinutz
ianuarie 3, 2009 @ 12:47 am
Să ne rugăm! Să ne rugăm pentru toţi, nu doar pentru cei din Israel. Căci şi în Palestina sunt creştini… Să-i ajute şi le lumineze Domnul minţile şi unora şi altora.
ionutz
ianuarie 3, 2009 @ 2:17 am
Cu adevarat si in Palestina sunt crestini!Sa ne rugam si pentru aceia!
Sceptic
august 24, 2009 @ 1:55 pm
Un articol ultrareligios. Fiecare isi sarbatoreste evenimentele cum considera de cuviinta. Sa blamezi in secolul 21 o femeie pentru ca este ingrijita frizeaza absurdul.
Credinta si rugaciunea isi au locul lor in inimile noastre.
Ce legatura are una cu alta? Daca este sa avem compasiune, o avem pentru toti, asa este crestineste.
Mai lasati exagerarile si vedeti-va de ale voastre!