Revoluţia pokerului
Dacă ieri a fost ziua femeii astăzi abordăm un subiect care îi vizează în mod special pe băieţi, fetele neavând tangenţă prea mare cu jocul de poker.
E uşor de observat cum de ceva timp încoace jocul de poker a început să fie puternic promovat pe toate canelele media. Eu personal am rămas uimit când am văzut la televizor o reclamă pentru un website de poker a cărui slogan era: „joacă poker gratis pe pokerstars.net”.
Cine îşi permite să plătească mii de euro pe reclame în prime-time la cele mai vizualizate posturi tv, doar că să promoveze un joc gratis? E clar că aici sunt mulţi bani în joc, iar pokerul se joacă într-adevăr gratuit, dar până când prinzi gustul şi patima te acaparează. Deci gratuitatea aceasta este doar o etapă intermediară de formare a clientelei. Din acel moment îţi dau posibilitatea să joci pe bani reali, pe măsură puterii tale financiare. Din aceast punct încep să se facă banii și tot ce a fost până aici, a fost doar ca să-ţi deschidă apetitul necontrolat.
Da! trăim o revoluţie a pokerului, joc ce n-a beneficiat de asemenea promovare de când s-a inventat. În momentul în care scriu acest articol, pe unul din aceste mari site-uri de poker sunt 254.585 de jucători online care joacă în 9616 turnee. Şi asta doar pe un site așa că gândiţi-vă cam câți oameni joacă poker în întreaga lume.
De ce e aşa captivant pokerul? Cu ce anume cucereşte acest joc sute de mii de oameni din întreaga lume? De ce este mai palpitant pokerul decât macaua sau bridge?
În jocul de cărţi lucrurile sunt relativ simple: ai cărţi mai bune, câştigi! În poker lucrurile stau altfel: poţi câştiga oricând, indiferent dacă ai cele mai slabe cărţi sau cele mai bune, totul depinde de felul cum te percep ceilalţi jucători.
Acum ceva timp am jucat cu prietenii poker fără bani, dar cu chipsuri. Surprinzător, deşi fără miză, jocul devine tensionat, fiind eliminată câte o persoană după ce își pierde toate chipsurile, în final rămânând doar doi. Când joci poker, dacă ai cărţi bune în continuu nu se consideră că eşti bun, ci doar că ești norocos. Dacă ai cărţi slabe şi nu câştigi nimic atunci nu te compătimeşte nimeni, ci abia aşteaptă să te prindă la colţ şi să te elimine. Dacă blufezi, pariind mulţi bani cu cărţi slabe în mână, atunci ai şansa să câştigi manipulând percepția adeversarilor. Dacă blufezi prea des s-ar putea ca unul din cei de la masă să intre în joc cu tine şi să-ţi plătească cât ai cerut şi atunci pierzi neavând nimic în mână.
Un jucător de poker bun este cel imprevizibil, un om greu de citit, care blufează când nu te aştepţi sau iese din joc cu mâini foarte bune, doar ca să nu-i înveţi jocul. A fi jucător bun de poker înseamnă a te dedubla continuu, în încercarea de a înșela așteptările adversarilor. În unele cazuri aproape că nu contează cărţile, războiul psihologic fiind cel mai important.
Întrebarea pe care mi-am pus-o este următoarea: „e păcat să joci poker, chiar şi fără bani?”
La prima vedere jocul de poker nu e nimic mai mult decât un joc, la fel ca şi macaua sau șeptică, urmând un set de reguli care trebuiesc respectate, stimulând mintea şi antrenând oamenii într-un joc care ar trebui să-i unească şi mai mult, şi să le cizeleze anumite părţi ale comportamentului egoist.
Totuşi pokerul nu e un joc ca toate celelalte. Aici regula „cel mai bun câştigă” are alt sens. Ca să fii cel mai bun, jocul de poker te învaţă să fii şmecher, te învaţă să câştigi necinstit, disimulând adevărata valoare a cărților tale de joc prin miza mare pe care i-o fluturi în faţă corespunzătoare unei mâini proaste, sau prin miza mică de început corespunzătoare unei mâini bune. Astfel îți minți adversarul din strategia mincinoasă pe care o adopți. Pokerul îţi cultivă un comportament egoist, bazat pe dorinţa de a câştiga cu orice preţ, chiar şi atunci când adversarul are cărţi mai bune decât tine.
Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să avem o atitudine sinceră: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este„. Prin aceste cuvinte Domnul acuză atitudinea făţarnică, manipulatoare, fie ea exprimată în cuvinte, gesturi sau fapte.
Mai mult decât atât, manipularea psihologică caracteristică jocului de poker, duce la efectul neîncrederii față de partenerii de joc. Deși aceste două coordonate, respectiv manipularea și neîncrederea, sunt privite ca inofensive în cadrul jocului de poker, totuși ele reprezintă sămânța răutății ce poartă masca nevinovăției, dar care odată întrate în suflet, se răsfâng dincolo de cadrul jocului, adică în viața de zi cu zi, iar lucrul acesta se întâmpă aproape imperceptibil.
Unii jucători de şah poartă ochelari în timpul jocului tocmai pentru ca sinceritatea ochilor să nu le trădeze scopul: de a câştiga cu orice preţ. Se spune că ochii reflectă cel mai bine personalitatea omului, blândeţea sau asprimea lor spunând foarte mult despre o persoană. Acoperirea ochilor, simbolistic reprezintă o astupare a ferestrelor prin care lumina intra în suflet.
Răspunsul e simplu pentru mine: Da, e păcat să joci poker atât timp cât încerci să fii şmecher şi să-ţi înşeli adversarul. Fotbalul, basketul, hokey-ul, handbalul, patinajul artistic, etc…. toate aceste jocuri te învaţă să fii disciplinat şi să câştigi antrenându-te serios. Te învaţă să joci în echipă şi să laşi egoismul la o parte, te-nvaţă să pierzi şi să realizezi că de multe ori e mai important să participi decât să câştigi. Performanţa vine prin muncă multă şi prin experienţă.
Pokerul te învaţă să fii făţarnic, să-ţi ascunzi sentimentele şi să minţi.
Poate şi de aceea există acest miraj al pokerului pentru că cei mai buni jucători par a stăpâni o psihologie mai înaltă, par a avea calităţi magice şi mai presus de firea omului, prin care ştiu mereu când să mintă şi când să spună adevărul, când să intre-n joc şi când să iasă, când să parieze sau când să se retragă. E uşor să te împătimeşti de poker, aşa că „nu încercaţi asta acasă!”
Pentru cei care joacă poker „for fun”, cu prietenii, pe telefon, sau pe net, e bine să ştie că vor ajunge la vorba unui prieten de al meu: „Dacă nu jucăm pe o miză n-are farmec. Facem o diplomă pentru cel mai bun şi tot dăm ceva învingătorului. Sau jucăm pe bani puţini, pe 1 leu, dar măcar să fie o miză”. De la această atitudine şi păna la a juca pe bani mai mulţi nu este decât un singur pas.
Jocurile de noroc încurajează lenea, dând dependență cu timpul iar când intră şi banii în joc creează cuiburi de golănie. Pokerul e un joc de noroc prin care poţi câştiga bani mulţi şi repede, fără muncă şi fără stres, şi mai ales necinstit.
Ceea ce poate părea o joacă de copil, sau o pierdere de vreme… se poate trasforma în patimă cu consecinţe serioase asupra vieţii proprii şi a celor din jur.
(Claudiu)
maria
martie 2, 2011 @ 10:08 am
am o prietena care se lupta cu aceasta patima a baiatului ei de cand acesta era in scoala primara,acum are vreo 23 de ani.Domnul l-a ajutat si a prins un loc de munca(in alta tara cu contract) platit enorm de bine raportat la nivelul tarii noastre.toti banii ,zeci de milioane,peste 100 i-a pierdut la "pacanele" cum le spune mama lui.e mereu nervos,toti bani care ii prinde ,ii duce acolo,fie zi sau noapte,daca nu are bani joaca pe net in retea.e o patima crunt de grea,la fel ca si drogurile sau alcoolul.creeaza o dependenta foarte mare,obsesie,si cred ca ,asa cum ii spun si ei,LIPSA LUI DUMNEZEU din viata noastra ne face sa ajungem la asta,faptul ca parintii nu l-au educat crestineste are ca si consecinta aceasta patima,si nu numai aceasta.daca parintii ar merge la biserica chiar cu pruncii in pantece avandu-i nu ai cum sa dai gres si chiar daca cazi ai o constiinta formata,ai de ce sa te agatii.Il ai pe Dumnezeu.
Dan
martie 2, 2011 @ 10:52 am
Da Maria….si mai trist este ca nu este singur caz de acest gen. Am auzit multe povestiri in jurul meu despre barbati care si-au ruinat casniciile din cauza patimei fata de poker.
Eu insumi cunosc din experienta dependenta pe care o da jocul de poker.
Pe scurt povestea este asa:
Intr-o seara am fost la niste prieteni deoarece am fost invitat sa jucam poker cu chipsuri (o reprezentare simbolica a banilor).
Poker stiam sa joc de cand eram mic, de la tara, caci ma invatasera baietii mai mari dar din fire nu am fost atras de mirajul acestui joc asa ca nu am mai cochetat cu alta ocazie.
Totusi in seara cu pricina, s-a intamplat altfel. Eram cam 6 baieti si ne-am pus la masa de joc. Ei m-au subestimat de la bun inceput iar in mine a dospit orgoliul ca am experienta copilariei la poker, si am sa le arat eu ca nu stau lucrurile chiar asa.
Tin sa precizez ca sotia era acasa si stia unde ma duc si ce am sa fac, dar am cazut de acord ca la 12 noaptea cel tarziu sa fiu acasa.
Noi baietii ne-am pus pe treaba, asa incat, din euforia jocului (si dorinta de a castiga) nu m-am tinut de promisiune amagindu-mi constiinta ca sotia va adormi si nu imi va simti lipsa.
Tot jucand, am ajuns in finala dar pana la urma am spus stop jocului pentru ca deja se facuse ceasul aproape doua si ceva noaptea.
Am ajuns intr-un final acasa…unde ma astepta sotia treaza…si suparata foc. Si era suparata pe buna dreptate, facandu-si griji pentru mine ca nu mai vin la ora la care am promis. Imi daduse telefoane dar eu lasasem telefonul departe de mine astfel incat nu l-am auzit.
Iata cum, de la un aparent joc inofensiv intre prieteni, mi-am suparat sotia, facand-o sa-si faca o gramada de griji pentru mine.
Acum, cand ma gandesc la ce am facut, imi vine sa-mi dau palme singur.
Sper ca baietii sa invete din aceasta experienta, si sa ajunga la concluzia ca e mai bine sa stai departe de acest joc. Sunt altele mai frumoase si constructive.
daniel
iulie 29, 2011 @ 9:01 pm
Domnilor tot respectu’ pentru ce faceti aici insa daca nu sunteti documentati foarte bine in domeniul asta nu scrieti un topic intreg despre el:). Nu o sa iau tot materialul scris de Claudiu sa il discut insa de ex fraza asta „Jocurile de noroc încurajează lenea, dând dependență cu timpul iar când intră şi banii în joc creează cuiburi de golănie. Pokerul e un joc de noroc prin care poţi câştiga bani mulţi şi repede, fără muncă şi fără stres, şi mai ales necinstit.” este din toate pctele de vedere taman pe invers. In primul rand pokerul jucat pe termen lung nu are nici un fel de tangenta cu norocul(lucru pe care nu il inteleg majoritatea oamenilor), cat despre incurajatul lenii, eu am si muncit, am vazut cum se fac banii atat prin munca cat si din poker si nu se prea compara una cu alta ptr ca stresul la poker si efortul psihic e infinit mai mare. Banii nu se fac asa usor si asa repede cum pare, eu si alti multi jucatori(profitabili) pe care i vad zi de zi pe stars joaca in medie cam 10 ore pe zi… iar cand tragi linie la sf zilei poti iesi pe minus o gramada de bani.. de aia pokerul se discuta pe termen mediu si lung. Am mai vazut ca scriai cum ca se creeaza cuiburi de golanie, si asta e cam cu semn de intrebare:)).. ce e drept joaca si golanii astia poker..dar nu e corect sa asociem jocul de poker cu golanimea:).Mai ziceai si ca se castiga banii necinstit dar sa nu iti imaginezi ca marea masa a jucatorilor de poker nu au ce sa puna familiilor lor pe masa de mancare si ei in schimb sparg banii pe pokerstars de placere sau dependenta..nu e deloc asa.. majoritatea jucatorilor sunt straini, au salarii de mii de $, iar ptr ei un depozit de 10-15 $ sa se joace de placere pe un site nu inseamna cam nimic. Nu va mai imaginati ca banii aia de pe siteuri sau la turnee live vin de la oameni care nu au ce sa manance. Am fost eu prin Buc la turnee de genu si sunt cam oameni de afaceri sau straini cu bani garla.
daniel
iulie 29, 2011 @ 9:02 pm
Acuma eu nu am venit aici sa critic sau mai stiu eu ce, mi-am scris si eu parerea, sper competenta, din calitate a unui jucator cu experienta de 2-3 ani, ma bucur ca ai atins subiectul asta ca poate ma lamuriti si pe mine daca e pacat sau nu sa practic jocul asta, in contextul in care sunt profitabil, fac bani cat sa ma tin la o facultate in alt oras si nu sunt dependent de jocul de poker in sine ci de banii castigati acolo, si precizez asta pentru ca am inteles de la vreo 2-3 preoti pe care i-am intrb daca este pacat sau nu ca este pacat doar cand devine dependeta. Pentru mine nu cred ca este, clar imi face placere sa ma joc ca altfel nu as putea sta atatea ore facand asta, dar „nu ma tremura” daca nu ma joc 1 luna de ex cand sunt in sesiune la facultate.
Astept si eu una doua pareri si sper sa nu fi ofensat pe cel ce a scris topicul.
ps: era commentu prea lg
Administrator
iulie 29, 2011 @ 9:59 pm
Salut miku,
Stai linistit nu m-am suparat cu nimic. Noi ne suparam atunci cand oamenii arunca cu noroi si vorbesc urat. Atat timp cat purtam o discutie civilizata in contradictoriu nu e nimic in neregula.
Stii ce cred…eu iti zic din experienta mea cu alte lucruri… tot ceea ce faci iti creeaza o anumita obisnuinta, mai ales daca-ti da confort si ti-e bine, cu siguranta apare si dependenta, chiar daca e mai mica.
Eu iti pot spune de un lucru banal, nu de poker, dar e acelasi lucru. Acum vreo cativa ani lucram la o firma unde erau instalate automate de sandvisuri si avea acolo si dulciuri. In pauza de masa imi cumparam un sandvis si la un moment dat am zis sa-mi iau si-un Snickers ca desert. A doua zi la fel, a treia zi iar, si tot asa.
Cred ca puteam sa stau o zi si fara Snickers, mancand doar sandvis, dar daca era bun, daca-mi placea, de ce sa renunt?
E acelasi lucru cu o chestie pe care o am eu cu un prieten de al meu. Eu il intreb de ce nu se lasa de fumat, el imi raspunde: „ca-mi place… de aia”.
Cand nu constientizezi ca un anumit lucru iti face rau, normal ca nu te gandesti sa renunti.
De ce ar fi rau pokerul?
Ca să fii cel mai bun, jocul de poker [b]te învaţă să fii şmecher[/b], [b]te învaţă să câştigi necinstit[/b], disimulând adevărata valoare a cărților tale de joc prin miza mare pe care i-o fluturi în faţă corespunzătoare unei mâini proaste, sau prin miza mică de început corespunzătoare unei mâini bune. Astfel îți minți adversarul din strategia mincinoasă pe care o adopți. Pokerul îţi cultivă un comportament egoist, bazat pe dorinţa de a câştiga cu orice preţ, chiar şi atunci când adversarul are cărţi mai bune decât tine.
Acest comportament pe care ti-l cultivi jucand ai sa ajungi sa-l aplici si in viata de zi cu zi, incercand sa disimulezi, sa lasi de inteles altceva, sa minti, sa te folosesti mereu de circumstante in favoarea ta.
Eu cred ca modul in care se joaca acest joc este rau in sine, si abia apoi acuz depedenta.
(Claudiu)
Sorin
iulie 30, 2011 @ 7:38 am
@admin: „Pokerul îţi cultivă un comportament egoist, bazat pe dorinţa de a câştiga cu orice preţ, chiar şi atunci când adversarul are cărţi mai bune decât tine.” Până la urmă nu e la fel cu orice concurs( indiferent dacă e vorba de concurs de matematică, informatică sau jocuri olimpice, campionat de fotbal etc. )?
„Ca să fii cel mai bun, jocul de poker te învaţă să fii şmecher, te învaţă să câştigi necinstit, disimulând adevărata valoare a cărților tale de joc prin miza mare pe care i-o fluturi în faţă corespunzătoare unei mâini proaste, sau prin miza mică de început corespunzătoare unei mâini bune.” Mie mi se pare că aici nu e vorba de şmecherie ci de o anumită strategie. Şi în viaţa duhovnicească e foarte folositoare această strategie în care încerci să-l faci pe vrăjmaş să creadă că nu te are la mână cu nici o patimă deşi el îţi dă unele ispite ce abia le ţii piept. Sau iarăşi şi în război se poate folosi astfel de strategii. Totul ţine de felul cum priveşti astfel de lucruri.
Personal tind să fiu puţin de acord cu miku în privinţa turneelor profesioniste de poker unde jocul nu mai e o distracţie prin care se încearcă să se câştige bani uşor ci o competiţie. Adică dacă un astfel de poker e cu probleme atunci mi se pare că e cam la fel cu orice concurs deoarece toate te învaţă să vrei să fii primul ( oamenii încearcă să-l mai înfrumuseţeze cu vorbe frumoase cum ar fi că e importantă competiţia şi nu a învinge dar pentru o gimnastă care se antrenează de la 6 ani pe un program groaznic eu sincer nu cred că e doar o competiţie ).
Dan Tudorache
iulie 30, 2011 @ 9:13 am
Saurian, de la miku nu aveam pretentii sa inteleaga anumite aspecte duhovnicesti (nu ca nu ar putea, ci ca nu vrea), dar ma mira ca nu le intelegi tu.
Bun, daca pokerul e chiar asa nevinovat precum vrei sa-l afisezi, te-ai intrebat daca ai putea sa-ti imaginezi pe sfintii apostoli stand la o masa de poker? (sa nu-mi vii te rog cu argumentul ca nu ar face nici gimnastica).
Marea diferenta intre analogiile gresite pe care le faci sunt urmarile. Sportul e sport si are beneficiile lui, dar sa facem si din poker un sport…asta e prea mult. Nu de alta, dar punem o intrebare legitima: De ce oare din gimnastica sau alt sport (in adevaratul sens al cuvantului) nu ajung oameni dependenti de bani, iar apoi de ce pokerul atrage golanii pe cand sporturile, oricat de competitive, nu atrag golanii?
Din niciun sport nu si-au pierdut oamenii casa si nu si-au distrus familia, iar la poker exemple gasim cu duiumul. Oameni care si-au vandut afacerile, casa, masina…ca au pierdut mana cea mare la poker.
Sa fim seriosi si cu turneele profesioniste si cu banii facuti prin „munca” la poker. Daca este sa o luam pe acest principiu si hotii muncesc pana castiga din furt: fac planuri, fac „investitii” in unelte, consuma timp etc.
Asta cu „munca” la poker este un fel de „scopul scuza mijloacele”.
Dar daca stam bine si ne gandim Miku, cam ne-a dat detaliul cel mai semnificativ al problemei pokerului: „Am fost eu prin Buc la turnee de genu si sunt cam oameni de afaceri sau straini cu bani garla.”. Deci este vorba de oameni care au bani garla, care inseteaza si mai mult dupa bani, atlfel nu ar mai juca ci ar face ceva cu adevarat de folos pentru semenii din jur cu banii pe care ii au. O sa-i intrebe Hristos pe acestia daca au „transpirat” pentru banii astia? O sa-i intrebe desigur si de asta, dar mai mult o sa-i intrebe cum i-au folosit. Mor batranii de foame, aurolacii nu au adaposturi, bolnavii nu au medicamente iar noi (generic) de lamentam de saracia din jur fara sa vedem cauzele. Iata, printre altele, acolo sunt banii care se cuveneau si pentru ajutarea saracilor si bolnavilor din spitale, care se joaca la poker.
Tin minte cum am vazut la Discovery un documentar despre poker. Si arata cum veneau „vedetele” cu bani sa joace. La un moment dat a venit si o femeie de afaceri. Intr-o singura seara a pierdut 500.000 de dolari la poker. Dar nu s-a suparat prea tare ca avea de unde pierde. Banii s-au dus. Dar ce putea face femeia aceea cu 500.000 de mii de dolari pentru nevoiasi (saraci, bolnavi, orfani, femei parasite, etc).
Insa nu…a preferat sa-i vanture in van pentru un joc de poker. De-a dreptul cinic.
Mai multe nici nu cred ca are rost sa spun despre „nobilul” poker si alte jocuri de noroc.
Sorin
iulie 30, 2011 @ 9:55 am
@Dan: Sunt curios dacă Hristos îl va întreba pe Mutu cât a transpirat să dea goluri sau pe X cât a transpirat să sară la o bară, sau pe Y cât a transpirat să sară cu patinele. Iar în legătură cu săracii hai să ne uităm câte milioane de euro se bagă în fotbal. Vorbeşti de golani dar oare sunt mai puţin golani microbiştii? Sfinţişori sunt fotbalişti care se îmbată înainte de un meci internaţional şi se bat într-un bar, aşa-i? Şi în caz că nu ştiai în aceste competiţii oamenii nu ajung atât dependenţi de bani cât de a fi în centrul atenţiei. Pentru asta e toată lupta, nu? Să fiu cel mai bun, să fiu aclamat de alţii. Dacă o luăm duhovniceşte nu ştiu orice concurs cât de duhovnicesc este deoarece Hristos ne învaţă să ne considerăm ultimii iar aceste concursuri pun accentul pe a fi cel mai bun. În plus, nu poţi compara nişte golani care joacă un basket sau un fotbal cu jucătorii profesionişti. Nu spun că toate aceste concursuri sunt rele ci mai degrabă că sunt specifice oamenilor aşa cum a dansa vals şi alte genuri de muzică puţin mai nevinovate nu poţi să spui că sunt duhovniceşti dar nici că sunt drăceşti.
Acum ca o paranteză, Dan eşti al doilea om de pe acest site care se miră că nu sunt atât de duhovnicesc precum par. 😛 Par aşa sfinţişor? :))
Dan Tudorache
august 1, 2011 @ 8:40 am
Sauria, eu nu ma mir ca n-ai fi un baiat duhovnicesc, ci ma mir ca in ciuda faptului ca esti un baiat duhovnicesc, totusi „dezvinovatesti” un „sport” in care prisosesc patimile.
Si pentru ca discutam de poker, iar nu de sporturi precum fotbalul, eu nu am sa dezvolat discutia legata de aspectele negative din lumea sporturilor, ci am sa spun pe scurt cum vad lucrurile:
Partea duhovniceasca a sporturilor, e la fel ca la mancare. Nu mancarea este un pacat ci modul in care mananci poate fi un pacat (cu lacomie, cu dispret, cartind, etc). La fel e si cu sportul. Nu sportul e pacat, ci modul in care te raportezi fata de el. Insa nu orice activitate se poate pretinde a fi un sport. (unii vor sa introduca si dansul la bara ca sport/ sau il considera deja un sport. Altii considera si concursurile de mancare (lacomie) un sport.).
Deci, revenind la poker…pokerul nu este un sport tocmai datorita motivelor inaintate de Claudiu…si extinse un pic de mine. Asadar, degeaba introducem in ecuatie si sportul pentru a scuza pokerul.
Lilii
august 9, 2011 @ 4:51 pm
Si totusi,cum poate cineva renunta la acest viciu?:|Chiar citind articolul acesta mi-am amintit de o cunostiinta care are aceasta patima de mult timp,din cauza acestei patime si-a pierdut familia,din cauza datoriilor multe a ramas singur si inca mai joaca,acum stau si ma gandesc cum poate cineva care si-a pierdut familia sa persiste in greseala/pacat,pt ca una este sa-ti pierzi casa,locu’de munca,etc..dar familia..?:|
„Dacă o luăm duhovniceşte nu ştiu orice concurs cât de duhovnicesc este deoarece Hristos ne învaţă să ne considerăm ultimii iar aceste concursuri pun accentul pe a fi cel mai bun”-Saurian,nu sunt o sportiva prea buna(de fapt nu prea fac „echipa” buna cu sportu’;)) )dar am participat la anumite olimpiade si mi-am dat seama ce inseamna de fapt o olimpiada/un concurs si modul total gresit in care e perceputa acea olimpiada.
Concursurile sportive sau de alt gen(cum ar fi olimpiadele scolare)nu sunt pentru a arata „eu sunt cel mai grozav/destept,nimeni nu se pune cu mine..etc”cu alte cuvinte,nu sunt pt a-ti spori mandria,ci din contra,sunt pt a iti intari vointa,la o olimpiada nu te „lupti” cu altii..ci..cu tine !:)Nu trebuie sa-ti pese sa-l intreci pe X sau Y,ci sa te intreci pe tine insuti/insati,cu alte cuvinte tu stii ca poti face atat,ei bine un concurs iti arata,te face sa incerci sa faci tu mai mult decat acel „atat”.
Tu (nu ma refer la tine,ci in general)nu mergi la un concurs sa te lupti cu ceilalti,nu-l vezi pe X ca pe un adversar sau dusman de moarte(cum fac unii..)ci mergi acolo ca sa incerci sa-ti depasesti limitele tale,o faci pentru tine…ca sa inveti ceva de-acolo,olimpiadele/concursurile sunt pt a-ti arata la ce nivel esti,pt a te face sa iti doresti sa depasesti acel nivel pentru TINE nu ca sa invingi pe cineva…
Albinuta
august 10, 2011 @ 5:32 am
Lilii,dupa parerea mea de orice viciu putem scapa cu ajutor de la Domnul , a prietenilor si persoanelor dragi din jurul nostru ,SINGURI niciodata .Normal ar fii sanu cadem in vicii sau patimi grele insa daca se intampla (noua sau celor din jurul nostru )cred ca trebuie pe cat putem sa ajutam aceste persoane iar in cazul in care suntem noi sa acceptam ajutorul .Parasind aceste persoane nu facem alceva decat sa le adancim tristetea si sa ii motivam sa continue .Cu siguranta ca nu va fii usor insa nici imposibil ,cu rugaciune ,multa rabdare , intelegere dragoste se pot schimba multe insa este nevoie si de timp deoarece aceasta lupta (cu viciile si patimele) cred ca trebuie urmata neincetat ,oricand putem cadea din nou .Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa reusim sa renuntam la viciile sau patimile pe care le avem si sa facem cat mai mult voia Lui
Lilii
august 10, 2011 @ 4:13 pm
Ai dreptate Albinuta,doar ca „problema” cea mare ar fi ca persoana respectiva este atee.Oricum,nu prea am legaturi cu acea persoana,o vedeam f rar,dar totusi imi puneam intrebarea(retorica,desigur..) cum poate sa vada ca e singur si totusi sa…
Dar ai punctat f bine,peste nicio problema/patima nu se poate trece fara Dumnezeu si persoanele dragi din jurul nostru,singuri nu putem…
patimi*-scuze pt greseala din comentariul meu de mai sus „din cauza acestei patime”.
Diaconu Rebecca
august 10, 2011 @ 4:56 pm
Claudiu, tin sa te contrazic. Pokerul este un joc ca celelalte si nu jocul in sine este periculos, ci dorinta omului de a-i atribui alte conotatii si de a face din el ceea ce nu este. La fel ca alcoolul. Alcoolul e foarte bun, betia e rea. La fel, pokerul e doar un joc, dorinta unora de a juca pe bani e altceva. La fel ca oricare alt joc unde incep sa fie puse mize. Eu nu am jucat niciodata pe bani, niciun joc, si nici nu voi juca vreodata, dar mai jucam cu niste prieteni pe bomboane, for fun. Daca eu pot, inseamna ca oricine poate. Nu exista niciun joc care efectiv sa produca bani, banii ies din buzunarele unora si din dorinta de a castiga fara sa munceasca si alte sentimente care or mai fi la mijloc. Asa ca hai sa nu invinovatim jocul degeaba. Pe bani se pot juca si partide de sah, si orice altceva. De vina e mintea omului.
Diaconu Rebecca
august 10, 2011 @ 4:59 pm
Acum mi-a mai trecut prin minte si exemplul cu cutitele. Daca cutitul de bucatarie a fost inventat pt a toca mancare, iar unii injunghie oameni cu cutitele lor, inseamna ca ele-s vinovate, sau cei care le folosesc? Si exemplele pot continua la infinit. Sa nu ai impresia ca daca ar disparea pokerul, ar disparea si dorinta omului de a juca pe bani. Nu de acolo vine ea. S-ar gasi mereu infinite posibilitati.
Diaconu Rebecca
august 10, 2011 @ 5:03 pm
@Saurian, mai presus de toate, Hristos ne invatat sa il iubim pe Dumnezeu si sa ne iubim aproapele. Sa nu-i judecam pe ceilalti pt. toti sunt fii lui Dumnezeu si nimeni inafara de El nu are dreptul sa-i judece. Asa ca daca suntem la capitolul asta, poate ar fi mai bine sa nu-i judeci pe sportivi si dealtfel pe nimeni altcineva, mai ales cata vreme nu ii cunosti personal pe toti. Nu mi se pare tocmai corect sa vorbesti in termeni atat de duri despre o masa asa de mare de oameni. In font, Dumnezeu e singurul care cunoaste inima fiecaruia. Asa ca nu poti sti cum gandeste fiecare, ce simte si ce isi doreste.
Administrator
august 10, 2011 @ 9:37 pm
Midnightvoice, daca pokerul este un joc ca toate celelalte, atunci ma intreb de ce nu a pierdut nimeni casa, masina, servici si familie de la jucat septica, macaua sau toci. De ce de la poker oamenii au ajuns sa-si distruga pana si familia iar de la alte jocuri de carti nu?
Eu zic ca pokerul are in el germenele corptibilitatii si am si explicat de ce.
daniel
august 11, 2011 @ 10:06 am
Cunosc doua persoane care traiesc din poker. E vorba de fratele meu mai mic si de un prieten apropiat. Nu au legatura unul cu celalalt, nici nu se cunosc si amandoi au cam aceleasi povestiri. Sunt jucatori profesionisti de vreo 2-3 ani. Oameni normali, cu familii, cu viata normala, iubitori de frumos.
Ideea este ca sunt de acord ca acesta este un sport (job) ca oricare altul, care incurajeaza munca si antrenamentul…Nu stiu daca aveti idee cate carti in domeniu au citit acei oameni, in definitiv, asta este meseria lor. Cand va referiti la unii care au pierdut sume mari, trebuie spus ca pierd incepatorii si cei care nu s-au antrenat sau au studiat serios. In rest sunt de acord cu midnightvoice si miku.
Administrator
august 12, 2011 @ 7:01 am
Daniel, faptul ca cineva castiga bani dintr-o activitate de noroc si de management al norocului nu inseamna ca automat acea activitate este un sport. Putem spune doar ca o astfel de activitate este la fel de populara ca un sport, dar nu un sport.
Tu ai sustinut ca esti de acord ca pokerul este un sport (sau un job) ca oricare altul. Insa nu ai adus niciun argument ca sa arati de ce anume pokerul este un sport sau un job.
Faptul ca cineva traieste din poker nu-l califica nici sport si nici job, pentru ca tot asa putem cataloga si barbutul sau alba-neagra drept sporturi. Deci argumentul „castig” si argumentul „studiaza intens” nu sunt suficiente pentru a demonstra ca pokerul este un sport.
Aici incerc sa-ti dau un reper: sa vedem ce conditii trebuie sa indeplineasca o activitate pentru a putea fi catalogata drept sport iar apoi sa vedem daca pokerul indeplineste aceste conditii. Eu chiar sunt curios sa-mi arati motivele pentru care pokerul ar putea intra in categoria sporturilor, atata timp cat un sport este definit in dictionarul limbii romane in urmatorul mod:
[i]”SPORT,sporturi, s.n. Complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități.”[/i]
Pana atunci, da-mi voie sa spun de ce pokerul nu poate fi un sport:
a) In primul rand motivatia pokerului sunt doar banii. Daca nu ar fi banii la mijloc, ma intreb de ce nu s-ar cere ca Septica sau Macaua sa fie sporturi? Desigur ca ma intreb retoric. Deci daca nu ar avea ca miza banii, pokerul ar fi doar ul alt joc pentru copii interesant doar intr-un cadru restrans. Insa pokerul este atat de mediatizat tocmai pentru ca la mijloc este vorba de bani.
b) In al doilea rand succesul din poker (castigarea de bani) se realizeaza pe esecul celorlalti jucatori. Adica cineva castiga bani in timp ce altcineva pierde. Cineva se bucura pe nefericirea altcuiva. Nu este nici macar un joc castig-castig ca sa poata
fi numit job. In orice relatie de natura economica fie ca este intre persoana juridica-persoana juridica sau intre persoana juridica-persoana fizica, raporturile de colaborare se desfasoara doar dupa coordonata castig-castig (chiar daca vom zice ca
unul castiga mai mult si altul mai putin, totusi ambele parti castiga ceva. Deci, in cazul unui job, angajatorul castiga prestarea de munca a angajatului, prestare care il ajuta sa faca bani, iar angajatul este rasplatit la randul sau pentru efortul depus. In schimb, in poker cineva castiga pe pierderea altcuiva. Deci e vorba de un castig egoist si speculativ. Nu se urmareste interesul ambelor parti ci doar interesul propriu in pierderea celeilalte parti.
Acum, din postura de frate a unui baiat care castiga din poker imi este foarte usor de inteles de ce vezi pokerul in alb, dar gandeste-te cum ai fi vazut pokerul daca fratele tau ar fi pierdut bani continuu sau s-ar fi ales cu mai nimic. Mai vedeai pokerul ca un job sau ca un sport? (sa tii cont ca in acest joc de noroc, lucrurile oricand se pot inversa si din castigator poti ajunge un ruinat. Exemplele din realitate confirma lucrul acesta). Apoi gandeste-te ca daca fratele si prietenul tau castiga bani, castiga pe pierderea de bani a altor oameni. Asta in niciun caz nu se poate numi sport ci simplu, asa cum a fost din totdeauna: joc de noroc.
Ca pokerul se potriveste la fix in categoria jocurilor de noroc, aflam din explicarea sintagmei „joc de noroc” data in DEX: [i]”distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.”[/i]
Deci, pokerul, oricat de stilat ar fi prezentat si oricat de „oficial” ar fi cadrul in care sa se desfasoare ramane doar un joc de bani cu care se pariaza (la fiecare mana) pe evenimente random (mana efectiva), iar aici norocul poate juca un rol foarte mare in rezultatul financiar. Iar norocul nu tine de sport (de aptitudini) ci de …noroc 🙂
Astept opiniile voastre.
daniel
august 12, 2011 @ 1:17 pm
@Admin
Foarte interesant comentariul dumneavoastra. Este foarte clar ca nu e un Job, o slujba. Aici am gresit eu.
Pokerul este declarat / autodeclarat ca un sport, televiziuni mari din Romania (gen sport.ro sau digi sport) sau din afara (gen Eurosport) transmit turnee de poker. Deci si ei il considera ca fiind sport. Parerea mea este ca se impaca cu definitia data de DEX sportului, excluzand sintagma de activitati fizice. Si se poate exclude pentru ca nici la sah nu sunt activitati fizice iar sahul este un sport.
Deci „jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități.”” Recunosc ca nici eu nu sunt chiar convins ca este un sport. Dar nci joc de noroc nu cred ca este prea corect. Deoarece castiga mai mereu aceeasi jucatori. De aceea si exista multi jucatori profesionisti de poker. De exemplu fratele meu este jucator profesionist de 23 de luni calendaristice (asa isi masoara ei activitatea). In aceste 23 de luni, a avut castiguri in 18 luni, in 2 luni a fost pe zero, iar in 3 a pierdut. Situatia este aproximativ similara la cealalta cunostinta a mea.
Referitor la explicatiile pentru care nu poate fi considerat sport nu stiu ce sa spun. Cam toti sportivii castiga bine si vor sa castige turnee si titluri si bani in orice sport. Diferenta ar fi ca la poker totul se cuantifica doar in bani, nu in goluri, cosuri, puncte, eseuri etc.
La fel si cu faptul ca se intemeiaza pe esecul celorlalti. Toate sporturile se intemeiaza pe succesul tau si esecul celorlalti. Diferenta ar fi ca, daca in celelalte sporturi conteaza mai mult sa fii tu cat mai bun, cat mai antrenat, cat mai atent, aici conteaza mai mult sa il determini pe celalalt sa piarda.
daniel
august 12, 2011 @ 1:17 pm
Singura parte din comentariul d-voastra pe care a-si contrazice-o mai ferm decat am facut pana acum ar fi partea de final in care este prezentatdoar ca un joc de noroc. Castiga mereu cam aceeasi oameni…conteaza foarte mult calculele si matematica si se castiga si fara noroc si se pierde si daca ai noroc. Norocul nu e totul aici. Vorba unor jucatori profesionisti de poker care imi ziceau „”daca joc poker cu tine cateva ore este joc de noroc, dar daca jucam de la doua zile in sus nu mai este joc de noroc”. Si mi-au si demonstrat ca asa este.