Roagă-te liber cu cuvintele tale înaintea Domnului. Vorbește cu El ca și cu un prieten drag

Mie nu-mi este comod a mă ruga cu cartea de rugăciuni, acasă în rugăciunea personală. Mă rog mult mai ușor liber, cu cuvintele mele. Părintele meu duhovnic, fără să-i spun asta vreodată, nu mi dă un canon rugăciuni pe care trebuie să le citesc: acatiste, paraclise, rugăciuni de seară, de dimineață, etc. Am alt canon de la el. Totuși uneori citesc și eu din ele, ce-mi vine pe moment: o catismă din psaltire, un acatist, și zilnic citesc din Biblie câte unul sau două capitole. Totuși am canon să zic rugăciunea inimii, și o zic cum pot, când pot, cu metanier sau fără.
La începuturile întoarcerii mele în Biserica Domnului citeam mai des rugăciuni din cărți, dar ușor ușor am observat că mă limitează în relația mea cu Dumnezeu, că mi-e mai drag să mă rog liber și deschis Lui, oricând și oriunde.
De fapt, aici trebuie să ajungem: să nu mai avem nevoie de rugăciunile scrise și să ne rugăm liber, vorbind cu Dumnezeu ca și cu un prieten al nostru, așa cum zice Sf. Simeon Noul Teolog. Totuși rugăciunile scrise lăsate de sfinții părinți ne sunt de mare folos duhovnicesc, căci ne învață cum să ne rugăm, ce să zicem, cum să ne raportăm la Dumnezeul nostru.
Rugăciunile scrise sunt un toiag de sprijin pentru a învăța rugăciunea liberă, adevărată
Citind aflăm că înaintea Domnului trebuie să venim întotdeauna cu pocăință și smerenie, nu cu tupeu și mândrie, nu făloși și plini de sine. Învățăm de la sfinții părinți că mai întâi de toate trebuie să ne vedem propriile păcate și așa să ne apropiem de Unul Sfânt.
„Când te apropii să te rogi, adu-ţi aminte de patimile tale, de slăbiciunile tale, de uşurinţa cu care tu rătăceşti şi cazi, dar adu-ţi aminte şi de faptul că Hristos te poate sprijini.” (Părintele Ioil Ianakopoulos)
Aflăm că în rugăciunea noastră se cuvine a-i aduce Domnului mulțumiri pentru toate darurile vieții noastre, laude pline de bună cuviință, și cereri, dar asta în fiecare zi. Aflăm din rugăciunile părinților că trebuie să cerem Domnului mai întâi cele sufletești și apoi cele pentru trup, mai întâi Harul Domnului și luminarea minții și apoi cele lumești.
Rugăciunile scrise ne învață să cerem ajutor și Maicii Domnului, și sfinților dar și îngerilor, și să ne rugăm împreună cu ei Domnului. Părinții ne învață să nu ne rugăm doar pentru noi ci și pentru aproapele nostru. Să ne gândim la moarte și judecata ce va veni. Să cerem Domnului să ne izbăvească de cel viclean. Multe învățături primim din rugăciunile scrise transmise de Biserică nouă până astăzi. Totuși chiar și rugăciunile sfinților au fost mai întâi rugăciuni personale aduse direct Domnului. Au fost rugăciuni din inimă aduse Domnului la un moment dat de anumiți sfinți, care nu s-au gândit poate că ele vor rămâne peste veacuri și noi să ne rugăm pe cuvintele lor.
Rugăciunea liberă ne apropie sufletul de iubirea lui Dumnezeu
Rugăciunile scrise ne sunt ca un toiag de care ne sprijinim mereu în rugăciunea personală. Dar când Domnul ne dă Harul Său și pacea Lui care covârșește toată ființa, atunci Duhul Sfânt se roagă în noi cu noi… atunci ne putem ruga singuri vorbind cu Dumnezeu cu bucurie. Dar nu doar la bucurie ci și la supărare să strigăm la Dumnezeu, să ne vărsăm cu cuvintele noastre toate ale sufletului înaintea Lui.
Și pe stradă să vorbim cu El, și acasă, și la servici, și la școală, și oriunde am fi și orice am face. Să-L întrebăm ca un tată ce nu înțelegem în ceea ce ni se întâmplă. Să-i cerem ajutor acolo unde nu putem, să-i mulțumim acolo unde lucrurile sunt atât de frumos așezate de mâna Lui.
“Nu fii nepăsător. Roagă-te cât poţi mai frecvent şi mai fervent. Rugaţi-va, forţaţi-va să faceţi acest lucru, pentru că Împărăţia Lui Dumnezeu se ia cu forţă. Niciodată n-o vei atinge fără să te forţezi.” (Sfântul Inokentie de Kamceatka)
E atât de ușor să vorbești cu Dumnezeu în inima și mintea ta! Mereu să zici: „Doamne….”
Dar oare Dumnezeu răspunde rugăciunilor? Da, răspunde. Uneori prin Harul și pacea care-o trimite în inimă și-L simțim. Alteori prin oamenii de lângă noi, alteori prin ceea ce ni se întâmplă. Alteori ne răspunde prin ceea ce citim în Sfânta Scriptură sau în cărțile duhovnicești. Alteori tace și nu zice nimic. Dar Domnul nu rămâne niciodată dator cu un răspuns la întrebările noastre.
Moise l-a rugat pe Domnul odată zicând: „Arată-mi slava Ta!” (Ieșirea 33, 18) Și Domnul i-a răspuns:
„«Iată aici la Mine un loc: şezi pe stânca aceasta; când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!” (Ieșirea 33, 21-22)
Moise a vrut să vadă față lui Dumnezeu și slava Lui, dar i-a văzut doar spatele. Totuși peste 1500 de ani pe Muntele Tabor Domnul îi răspunde rugăciunii lui Moise și-l cheamă alături de Ilie și de ceilalți trei apostoli și-i arată chipul său plin de slavă, strălucind ca soarele. Iată, Domnul răspunde la cererile noastre, dar la momentul considerat de el potrivit și folositor.
Vorbește cu Dumnezeu ca și cu un om adevărat, nu zicând cuvinte multe și în mod magic. Nu bolborosi fără sens tot felul de versete, frânturi de slujbe sau cântări, ci vorbește real și firesc cu El, ca și cum l-ai vedea în fața ta, căci EL ESTE mereu lângă tine. Vorbește coerent și cu sens.
„Un suflet care nu se ştie ruga, nu va şti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogăţiile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.” IPS Justinian Chira
Roagă-te căci din rugăciune vine bucuria.
„Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei.” IPS Justinian Chira
Când ești trist sau deznădăjduit, când sufletul tău e secat de păcate sau de alte duhuri rele, atunci folosește-te de rugăciunile scrise, de cuvântul mângâietor al Scripturii și vei vedea cum se luminează inima. Apoi te poți iarăși ruga liber.
Roagă-te pentru toți și pentru toate.
„Dragostea și rugăciunea pot zgudui lumea!” (Maica Gavrilia Papaiannis)
Când vezi că nu te poți ruga, atunci e semn că te-ai îndepărtat de El, că Domnul te-a părăsit, și nu întâmplător. Atunci vezi ce-ai greșit. Atunci cu pocăință întoarce-te. Rugându-te liber înveți să stai mereu cu Dumnezeu, să fii în intimitate cu El.
„Cum este hrana necesară trupului, așa este rugăciunea necesară sufletului. Rugăciunea are două aripi: iertarea și mila. Să ierți celui ce ți-a greșit și să dai celui ce-ți cere. Ea presupune nerăutate, pocăință adevărată și ținerea poruncilor.” (Pr. Dumitru Zamisnicu)
Rugăciunea e un fel de barometru al stării tale duhovnicești. Merge bine rugăciunea, atunci ești pe calea cea bună. Nu te mai poți ruga ca înainte? Atunci ești pe un drum greșit. De aceea rugăciunea merge în legătură strânsă cu toate celelalte aspecte ale vieții duhovnicești: iubirea aproapelui, pocăința, spovedania, iertarea, Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, citirea din Sfânta Scriptură, postul, nevoința, etc.
„Rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Când vei ajunge să te poţi ruga cu adevărat, cu adevărat ai realizat pacea, fericirea.(Valeriu Gafencu)
Roagă-te neîncetat! Căci neîncetat Domnul varsă bucurie în rugăciune în inimile noastre!
Deprinde-te a te ruga în inima ta căci acolo e locul unde te vei întâlni cu Dumnezeu. Acolo vine Împărăția Cerurilor. Acolo curge râul de foc al Harului Dumnezeiesc, când reușim să desfundăm inima de păcate. Toate veștile cele bune debarcă în portul rugăciunii, zice Sf. Efrem Sirul!
Rugăciunea spusă zilnic și neîncetat, te va face ca focul!
Autor: Claudiu Balan