Dacă Dumnezeu alege de cine să se îndure și pe cine să placă, ce rol mai avem noi în propria noastră mântuire?

Dumnezeu nu iubește în mod subiectivist pe nimeni, ci în mod desăvârșit pe toți, pentru că subiectivismul e o consecință a neiubirii tuturor, adică a unei iubiri nedesăvârșite. El ne iubește pe toți deopotrivă, fie că suntem Sfinți, fie că suntem păcătoși notorii.

Tocmai pentru aceea Hristos Dumnezeu S-a răstignit pentru toți, pentru mântuirea tuturora și vrea ca toți să îi deschidem inima și mintea pentru a-L primi continuu în persoana noastră.

Cum ne deschidem Lui și ce facem din iubire pentru El și pentru confrații noștri, pentru care El S-a dat spre moarte de ocară, ca lumea viață să aibă, se include în aportul nostru în cadrul mântuirii noastre, care e o coproducție/conlucrare cu Dumnezeu.

Prea Curata Stăpână, conform Sfântului Grigorie Palama, nu a primit un har aparte pentru a trăi o viață dumnezeiască, ci același har pe care l-au primit toți oamenii pentru a se mântui. Numai că dorul ei de Dumnezeu a fost atât de mare încât nu a avut păcat personal, înfăptuit în viața Preasfinției sale.

La fel și Domnul, ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, a facilitat firii umane asumate în persoana Sa atâta har cât aceasta a avut nevoie ca să suporte durerile imense ale crucificării. Și aceasta pentru ca să întărească firea Sa umană, adică să o umple de har, să o îndumnezeiască în mod deplin, pentru ca noi să ne însușim, din umanitatea Sa îndumnezeită, puterea de a lupta cu patimile din noi și de a le birui ca și Domnul: prin încordarea întregii noastre ființe, întărită fiind de harul Său.

Așa că Hristos Dumnezeu nu S-a favorizat pe Sine pe Cruce și nici în alte momente ale vieții Sale pământești și nici nu a favorizat-o pe Maica Sa sau pe Sfinții Săi Apostoli ci, dimpotrivă, le-a spus și ne-a spus: dacă M-au prigonit pe Mine și pe voi vă vor prigoni.

Însă, fără doar și poate, Iubirea tripersonală, Dumnezeul nostru treimic Își arată iubirea Sa copleșitoare în toți cei care Îl iubesc și trăiesc o viață sfântă în comuniune cu Sine.

Iar când Evangheliile vorbesc de „iubitul Său Ucenic” se referă la răspunsul preaiubitor al lui Dumnezeu la o totală iubire din partea aceluia. Din acest motiv, Sfântul Ioan era iubit de Domnul într-un mod aparte pentru că și acela Îl iubea nespus de mult.

(Părintele Dorin Picioruş – Seria „Întrebări incomode”)