Skip to content

4 Comentarii

  1. Ramona
    aprilie 15, 2013 @ 4:48 pm

    Asa este,nimeni din clasa politica nu mai vorbeste astazi despre DUMNEZEU,despre Creatorul tuturor lucrurilor si a tuturor fapturilor…se „sfasie” si se ataca pentru o farama de putere trecatoare si ca sa aiba averi nemasurate.Nu vreau sa judec pe nimeni,insa,slava Domnului,mai sunt oameni in tara noastra cu adevarat iubitori de Dumnezeu.Mie,uneia,mi se face frica,asa cum declarai intr-un articol si tu,Claudiu,in ce mediu vor ajunge sa traiasca copiii nostri.

    Reply

  2. Claudiu Balan
    aprilie 15, 2013 @ 5:05 pm

    Salut Ramona.

    Este de datoria noastră să ne schimbăm fiecare sufletele și să încercăm să pregătim un viitor cât mai curat copiilro noștri. Lucrurile nu sunt pierdute, atât timp cât luptăm. Domnul Hristos ne va ajuta mereu atunci când încercăm să-i împlinim poruncile.

    Să luptăm cu păcatul din noi până la ultima suflare.

    Reply

  3. Dan Tudorache
    aprilie 17, 2013 @ 8:42 am

    Fac o completare la articol ca să nu fim greșit înțeleși. Nu avem pretenții ca în instituția parlamentului să se facă ședințe de catehizare sau să se țină slujbe religioase, transformând parlamentul și parlamentarii în altceva decât ceea ce ar trebui să fie. Nu. Însă, dacă avem conștiință creștină, trebuie să ”transpirăm” creștinismul în tot ceea ce facem, fie că lucrăm la sapă, fie că facem rapoarte de vânzări, fie că suntem parlamentari.
    În parlament se află așezată la loc de cinste Crucea. Dar degeaba se află așezată ca piesă de muzeu, dacă Crucea nu se reflectă în legile țării și în felul de a conduce al parlamentarilor. Degeaba jură pe Biblie parlamentarul la investirea cu funcție ministerială, dacă faptele lui sunt împotriva lui Hristos.
    Așadar, trebuie ca parlamentarii să se raporteze la Dumnezeu în fapte nu doar în teorie. Și asta este datoria noastră, a tuturora. Frumos ne învață asta fericitul mărturisitor Ioan Ianolide:
    ”Toţi membri societăţii sunt datori să slujească lui Dumnezeu. Sfinţii, eroii, conducătorii de oameni, creatorii de frumos, gândi­torii şi oamenii de ştiinţă, educatorii şi iconomii, toţi, pe tărâmul lor, prin mijloacele lor de lucru, fără a face neapărat teologie, au datoria să-şi dedice munca lui Dumnezeu, Cel ce i-a dăruit cu ta­lantul pe care-l au, ca să-l întoarcă înapoi înmulţit.

    Deşi nu li se cere un militantism creştin, ei sunt angajaţi prin însăşi condiţia umană în a sluji fie lui Dumnezeu, fie satanei, fără echivoc, fără posibilitate de neutralitate.

    Un poet nu trebuie să scrie psalmi şi rugăciuni pentru a fi creştin, ci creştinismul lui să respire din frumuseţea şi adevărul exprimate în versuri. Un om de ştiinţă, fie că lucrează cu mate­ria moartă, cu matematica, geometria, astronomia, fie că studi­ază viaţa şi omul, poate sfinţi ştiinţa prin rugăciunea sa, prin gândirea sa, prin conştiinţa sa, prin finalitatea pe care o dă lu­crării sale. În faţa atomului dezagregat savantul vede că materia nu are existenţă în sine, şi atunci intră în planul religios, crede şi îşi dezleagă problemele sale de conştiinţă.” Continuarea aici: [url]http://ioanianolide.wordpress.com/2013/01/31/despre-rostul-omului-in-societate/[/url]

    Reply

  4. UDREA ELENA
    aprilie 17, 2013 @ 11:25 am

    sa inteleg ca dvs ati scris acest articol, d-le Claudiu? oricum,sa stiti ca va felicit din suflet! ati trezit in mine niste emotii puternice. pe masura ce citeam textul, mi s-au umezit ochii si mi s-a facut pielea de gaina cand am realizat cat de mult adevar e in cuvintele din text. sa va Dumnezeu multa sanatate! voi incerca sa spicuiesc din text cateva fraze si il voi trimite mai departe sa citeasca si altii,voi trimite linkul. sper sa nu va suparati,dar textul acesta merita citit de cat mai multe persoane!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *