Manipularea din mass media privind proiectul minier de la Roşia Montană (III) – Întrebări nepuse
De mai bine de o lună încoace, Roşia Montană este o temă predilectă abordată de mass media, numai că a pălăvrăgi pe marginea unui subiect nu înseamnă şi a-l lămuri. Dimpotrivă, când adversari înverşunaţi din presa scrisă (Jurnalul naţional vs. Evenimentul zilei) sau dintre televiziuni (B1 TV vs. Antena 3) propagă aceleaşi păreri favorabile exploatării aurifere, intuieşti că este ceva “necurat” la mijloc.
Organisme media pe care le credem a fi într-o duşmănie perpetuă – căci găsesc inclusiv pentru fenomenele meteo o vină de pus pe “băsişti” sau pe “uselişti” – vor să ne convingă, la unison, cât de benefic ar fi proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). În ciuda acestui “pact cu diavolul” încheiat de cei care se dau drept apărători ai interesului public, există tot mai multe voci care sparg blocada impusă de presă asupra opiniilor defavorabile RMGC.
Aceste surse alternative de informare (jurnalişti oneşti, experţi avizaţi, membri ai unor ONG-uri sau simpli internauţi pasionaţi de subiect) vin cu argumente care să ateste cât de nocivă ar fi demararea exploatării. Pe baza lor se pot formula câteva întrebări nepuse:
[1] Riscurile pentru mediu sunt imense în ciuda asigurărilor date de lideri politici, jurnalişti sau de reprezentanţii companiei, care merg cu dezinformarea atât de departe, încât fabulează privind “un risc zero de poluare şi accident”.
Dacă riscul ar fi fost chiar “zero”, marile companii de asigurări ale lumii s-ar fi înghesuit să semneze contracte cu RMGC, iar organismele financiare internaţionale – să ofere creditare. Or, situaţia este exact inversă. În mai 2013, Allianz a anunţat că nu va asigura proiectul RMGC din Apuseni, iar încă de acum 11 ani, Banca Mondială a refuzat finanţarea exploatării de la Roşia Montană.
În locul munţilor în care se află aur în proporţii microscopice (câteva grame la fiecare tonă de rocă) va rămâne un crater uriaş de vreo 8 km diametru. Circa 500 milioane de tone de steril (rocă fărmiţată şi îmbibată cu cianuri şi metale grele) vor rămâne pe vecie în locul pădurilor, pajiştilor, caselor şi a tot ceea ce înseamnă astăzi Roşia Montană şi împrejurimile.
Oricine poate citi rapid o prezentare succintă a riscurilor proiectului sau, dacă dispune de mai mult timp, o analiză detaliată a acestora.
Ar putea cineva să mintă, împotriva atâtor evidenţe, dacă nu ar avea o motivaţie financiară? De ce inclusiv actualul ministru al Mediului (Rovana Plumb) şi cel al Culturii (Daniel Barbu), care ar fi trebuit să apere cu devotament nişte valori necuantificabile financiar, susţin proiectul şi se arată încrezători în promisiunile RMGC?
Poate vreun guvern să îşi asume aceste riscuri uriaşe pentru mediu? În caz că o face, iar cele mai negre previziuni se confirmă, cum vor putea fi traşi la răspundere (penală şi civilă) respectivii miniştri, nu doar “sancţionaţi” la alegeri?
[2] Schimbarea radicală a opiniei premierului Victor Ponta. De-a lungul anului electoral 2012, actualul prim ministru al României se declara un adversar al proiectului RMGC, ba chiar apăruse în public purtând o insignă cu inscripţia “Salvaţi Roşia Montană” – asemenea celor pe care le poartă protestatarii din aceste zile.
Ulterior, el a devenit un susţinător al proiectului în Guvern, în partid (PSD) şi în interiorul alianţei sale politice (USL), trimiţând Parlamentului o propunere de lege în favoarea companiei canadiene, dar despre care a declarat că nu ar vota-o în calitate de… parlamentar. Apoi, din nou s-a sucit, anunţând că susţine fără rezerve proiectul.
În programul politic al USL, se promitea: “având în vedere preocuparea publică privind cazul Roşia Montană, Guvernul va reanaliza în mod transparent şi pe bază de dialog deschis şi democratic situaţia existentă, astfel încât deciziile să fie în acord cu interesul naţional, protecţia mediului şi legislaţia europeană.”
Cât de transparentă a fost această analiză şi cât de deschis şi democratic a fost dialogul, dacă acestea s-au soldat cu trimiterea în Parlament a unui proiect de lege contestat de zeci de mii de oameni ieşiţi pe străzi de la începutul septembrie 2013?!
Victor Ponta nu a oferit o explicaţie credibilă pentru această schimbare radicală a opiniei sale faţă de 2012. Cine l-a convins de beneficiile unui proiect pe care îl considera periculos pentru România? Cine face presiuni asupra lui? Cine “îl are la mână” cu ceva?
[3] Implicaţiile penale ale cazului Roşia Montană, ignorate de “justiţiarii” din presă, sunt detaliate de un fost procuror militar, colonelul Gheorghe Oancea. Întreaga lui mărturie merită citită, nu doar această tristă concluzie: “Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial: interese străine de România. Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama –, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.”
Opinii similare despre vânzarea pe nimic a resurselor României a formulat şi academicianul Dinu C. Giurescu. Un caz similar, dar mai puţin mediatizat, este cel al înstrăinării resurselor de cupru de la Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin.
Unde sunt anchetele de presă legate de ceea se întâmplă la Roşia Montană încă din 1997? Nu s-ar fi cuvenit să fie mai dese dezvăluiri precum aceea că RMCG a extras deja 200 kg de aur şi a transportat 142.000 tone de minereu aurifer peste hotare?
De ce majoritatea mass media închid ochii la asemenea subiecte de interes public, de parcă ar plasa investitorul înregistrat în Canada (firma Gabriel Resources) deasupra oricărei bănuieli? Aproape că n-ar trebui să treacă o lună fără o nouă anchetă, câtă vreme majoritatea companiilor care au derulat proiecte similare în lume au fost acuzate de felurite ilegalităţi, de la degradarea mediului până la grave fapte de corupţie. De ce ar fi tocmai România (cea mult hulită drept o “ţară coruptă”) o excepţie?
Bogdan Munteanu – MunteanUK
