Roxana, o tânără membră a comunității Ortodoxia Tinerilor a trecut la Domnul

Doamne ajută! Ieri, 23 august 2012, Sorin ne-a adus la cunoștință faptul că Roxana, o tânără cititoare a site-ului nostru, care a comunicat de-a lungul timpului sub pseudonimul ”Phoenix”, a trecut la Domnul după o grea suferință. Drept urmare l-am rugat pe Sorin să scrie câteva gânduri în amintirea Roxanei, despre viața ei, așa cum a cunoscut-o, pentru a ne fi și nouă pildă de folos. După mărturia lui Sorin veți putea citi o selecție de gânduri ale Roxanei, așternute de-a lungul timpului pe site. Ceea ce ne-a surprins în mod foarte plăcut după ce am centralizat toate comentariile lăsate de Roxana, a fost că întotdeauna a avut discuții constructive și niciodată nu a intrat în polemici sterile cu cineva, ba din contra, a și încercat să aducă pe unii cititori la împăcare. Mereu a vorbit în duhul Bisericii, cu blândețe, iar unele sfaturi ale ei, date în diferite contexte, sunt adevărate învățături de pateric. Atât din mărturia lui Sorin cât și din amprenta sufletului pe care a lăsat-o în acest spațiu virtual putem spune că Roxana este o floare ruptă din pământul acesta trecător pentru a fi așezată la loc de cinste în grădina raiului. Dumnezeu să o odihnească cu drepții!

”Pe Roxana am cunoscut-o acum 2 ani și ceva prin intermediul site-ului Ortodoxia Tinerilor. Avea niște probleme și dorea să discute cu cineva. În perioada aceea încă nu eram student la București așa că vorbeam doar prin telefon. Îmi amintesc că atunci era cu un băiat necredincios și care nu suporta felul în care ea a început să se schimbe pentru Hristos. Omul s-a implicat apoi într-o relație cu o altă fată deși era încă cu Roxana și tot evita să termine relația cu Roxana că să aibă și ea pace. Până la urmă Dumnezeu a făcut milă și relația s-a terminat. Mai târziu îmi spunea Roxana că și faptul că relația a durut atât de mult așa cum era a fost din mila lui Dumnezeu. El a avut grijă ca s-o despartă de acel băiat pas cu pas încât să poată duce suferința despărțirii.

Prima dată am văzut-o pe Roxana la Mănăstirea Radu Vodă când plecasem să dau admitere la Universitatea Politehnică București. În acea zi eram cu o altă prietenă (o vom numi M.) ce mai târziu a ajuns să devină cea mai bună prietenă a Roxanei și în ultima perioadă din viața ei i-a stat tot timpul alături pentru a o ajuta să lupte cu cancerul.

Am amintiri frumoase în legătură cu parcul Cișmigiu deoarece aici când eram toți 3 ne-am simțit foarte bine. Iarăși amintiri frumoase am în legătură cu cimitirul Giulești, unde sunt moaștele Sf. Ilie Lăcătuș, deoarece, uneori mergeam când era cripta cu moaștele închisă și nu erau mulți oameni, ca să ne rugăm sfântului și făceam toți trei și câte un acatist împreună.

Iarăși am amintire frumoase când am rămas de vreo două ori la ea acasă ( între timp s-a și căsătorit).

Roxana a fost un om blând, curat sufletește; a fost plină de dragoste și blândețe, îi plăcea să glumească și să râdă. Personal, foarte greu leg prietenii cu oamenii. Deși am cunoștințe totuși nu pot spune că sunt prieten cu ei deoarece nu pot fi eu însumi cu tot ce e în mine când sunt cu acei oameni. În schimb cu Roxana am putut fi eu însumi și am simțit-o întotdeauna ca pe o soră mai mare deși eu eram mai ”bătrân” decât ea – am 26 de ani iar Roxana avea 24 de ani.

Îmi amintesc că Roxana avea un foarte dezvoltat bunul-simț și nu se băga în lucrurile în care nu o priveau. Nu odată eu și M. am avut certuri iar Roxana niciodată nu a căutat să o întrebe pe ea sau pe mine ce se întâmplă. A știut că nu e treaba ei și de aceea ne-a lăsat să ne rezolvăm problemele singuri. În momentele când îi spuneam Roxanei despre certurile ce le-am avut cu M. ea încerca tot timpul să mă împace cu ea, era un om împăciuitor.

Iarăși îmi amintesc de Roxana că era un om ce dorea mult să ajute, ce atunci când îi cereai ajutorul făcea tot ce putea să ți-l ofere. De două ori m-a primit la ea acasă deoarece la cămin noaptea era o petrecere de ziua unui coleg de cameră, petrecere cu multă băutură, muzică tare și noapte albă.

Știu că odată am stat un week-end întreg cu M. la Roxana acasă și a rămas o amintire specială acel week-end în inima mea. Am simțit că aș fi vrut să fie lucrurile așa întotdeauna.

Roxana nu a avut doar o viață grea ci mai mult. Toată viața ei a fost o Cruce, a fost multă durere și necazuri. Din cauza aceasta deseori când glumeam cu ea îi spuneam ”Sf. Mare Muceniță Roxana”. Acum dacă mă gândesc puțin era și normal să nu ajungă la bătrânețe. Un om atât de bun, atât de blând și iubitor și curat sufletește nu putea să fie lăsat să sufere toată viața de Hristos. Trebuia să mă gândesc că Hristos se va grăbi să o ia la El.

Și când se îmbolnăvise de această boală primea pe cei ce doreau să o viziteze deși uneori era prea obosită să primească vizitatori.

Roxana avea o mare evlavie și o mare dragoste față de Maica Domnului. O pomenea de multe ori și știu cât de des zicea: „Măicuța nu ne lasă”. Mă gândesc că poate Maica Domnului a luat-o la Ea mai ales că a murit înaintea Odovaniei Adormirii Maicii Domnului. Poate e un semn al iubirii Ei față de Roxana.

Pentru mine Roxana a avut o viață de sfântă (știu că poate părea pentru mulți că exagerez dar credeți-mă că dacă ați fi cunoscut-o pe această fată ați fi de acord cu mine) și a murit de cancer, o boală care aduce chinuri mucenicești. Îmi amintesc că un Sfânt Părinte spunea că în zilele de azi oamenii sfinți se cam îmbolnăvesc de cancer deoarece prin această boală Dumnezeu îi curăță de rănile și păcatele ce le-au avut în timpul vieții și de care nu își dau seama. A murit la 24 de ani.”

(Sorin)

---

Cuvinte împărtășite de Roxana de-a lungul timpului pe site:

Despre Dumnezeu:

„Dumnezeu este Atotbun și tocmai pentru că iubește omul așa de mult i-a dat libertate deplină. Expresia supremă a iubirii este libertatea.” (De ce ateii îl neagă cu vehemenţă pe Dumnezeu?)

„Cum e viața fără Dumnezeu? Un iad! Iadul este lipsa lui Dumnezeu” (Cum e viaţa fără Dumnezeu ?)

„Dumnezeu există și este atât de Bun și Puternic încât nu este nevoie să ți se arate pentru a demonstra existența Sa. Ba mai mult, este atât de Iubitor încât te lasă să faci voia ta, cu toate că El își dorește ceva mult mai bun pentru tine întotdeauna. Nici aerul nu-l vezi dar știi că este acolo… nici sufletul omului nu-l vezi dar știi că este acolo. Este absurd a afirma că suntem numai materie, mai avem și suflet, conștiință  și în cazul în care nu ne îngrijim de el, va muri odată cu trupul sau poate chiar în timpul vieții. Așa deci mai avem ceva foarte important pe lângă corp, și anume sufletul, lucru care ne deosebește de animale.” (Sinuciderea te duce în iad)

„Dacă Dumnezeu nu-i pe primul loc în inima ta nu-i pe locul care i se cuvine. Mai întâi te gândesti la Dumnezeu și apoi la părinți, iubit etc. Nu degeaba este prima porunca să-L iubim pe el cu tot sufletul, fiindcă cine nu respectă prima poruncă ajunge să nu respecte nici celelalte 9. Hristos NU-și dorește să fie iubit fiindcă Ii place să fie în centrul atenției, ci pentru ca noi să fim fericiți. Dacă ne încredem în oameni mai mult, atunci cu siguranță avem parte de dezamăgiri. Iubește-l pe Domnul cel mai mult, căci la El este fericirea noastră.” (Cand mi-am pierdut fecioria am pierdut tot)

„Cred că în momentele de zbucium sufletesc e necesar să ne ancorăm toate forțele și toată voința înspre Dumnezeu. Voința noastră e foarte importantă, deși mintea și inima noastra „coalizează” spre a ne distruge. Stăruim în credință, stăruim în rugăciune, stăruim în căință. Este dificil tocmai din cauza acelei dureri uriașe care nu ne permite a vedea un rost în acestea.” (Sinuciderea te duce în iad)

 

Despre duhovnic:

„Nu a spus nimeni că duhovnicul este infailibil, însă ascultarea de duhovnic da, este infailibilă. Aceea da, deoarece este bine știut că ascultarea de duhovnic înseamnă plecarea propriei minți, renunțarea la voința noastră. Acum depinde și dacă părintele este categoric sau doar recomandă.” (Dragostea şi credinţa în Dumnezeu)

„Este minunat când simțim nevoia de El, minunat este atunci când ne căim. Ține cât mai aproape de sufletul tău căința. Roagă-te și caută să te spovedești, caută un duhovnic potrivit sufletului tău, căci ai nevoie de îndrumare. Are un rol foarte important duhovnicul. Și nu deznădăjdui. Mila Domnului e nemasurată.” (Cand mi-am pierdut fecioria am pierdut tot)

„Ca un om ce a trecut prin episoade pline de deznădejde și disperare, pot să spun că e o stare cumplită cea în care-ți vin astfel de gânduri [de sinucidere n.n]. E o durere așa de imensă care nu te lasă să respiri și să vezi că sunt alții mai năpăstuiți. Se ajunge într-un asemenea punct încât nimic din jur nu mai contează, nimic nu mai motivează. Groaznic! Sfântul Ioana Gură de Aur spune așa: „Să nu deznădăjduim. Nici o armă nu este mai eficientă în mâna diavolului ca deznădejdea. Tocmai de aceea el nu este atât de mulţumit când păcătuim, ca atunci când deznădăjduim.” Sprijinul și empatia celorlalți sunt cruciale. Eu spre exemplu, în momentele acelea, deși aveam persoane care mă iubeau, acestea nu înțelegeau starea mea și tratau cu ușurință ce mi se întampla. Fără duhovnic nu știu ce m-aș fi făcut…” (Sinuciderea te duce în iad)

„Dac-ai ști tu cât de mult ne iubește Dumnezeu și Măicuța Domnului și toți Sfinții… Abia așteaptă să cerem ajutorul Lor. Te-ai bucura nespus dac-ai ști! Roagă-te mult, cum poți tu, numai roagă-te. Uite, la inceput eu nu știam (sau nu credeam) cât bine îmi pot face următoarele lucruri, apoi mi-am dat seama de marea importanță a lor. În primul rand, nu neglija Sfânta Spovedanie! Ți se va ușura mult durerea sufletească… Iar apoi, dacă nu ai un duhovnic, roagă-te să-l gasești pe cel potrivit sufletului tău căci fără el, îți va fi mai greu să ieși din criza sufletească. Un părinte spunea odată unui băiat: „Dacă nu ai duhovnic, atunci caută-l plângând”. Duhovnicul potrivit pentru sufletul tău îți va fi ca un pansament, ai să vezi. Dumnezeu să-ți dea multă liniște și pace interioară!” (Sinuciderea te duce în iad)

 

Despre desfrânare:

„Toți sfinții părinți spun clar: toate ispitele care ne vin trebuie înfruntate, dar de desfrânare se fuge! Se fuge pentru că suntem prea slabi ca să-i rezistăm. În nici un caz să nu rămânem în casă singuri cu partenerul/partenera. Exclus! D-apoi să mai și stăm în același pat.” (Mângâieri senzuale)

„Frumusețea, inteligența le ai de la Dumnezeu. Ele nu sunt meritul tău și, în loc să te ajute, mai mult îți atrag băieți nevrednici. Crede-mă, știu ce spun! Un băiat cu adevărat creștin-ortodox nu este interesat DECÂT de frumusețea interioară, care se obține cu timpul și după îndelungă luptă duhovnicească. Tu luptă-te să-i fii pe plac Domnului. Lasă aspectul fizic și calitățile intelectuale. Desigur că sunt și acestea niște daruri, însă dacă te bazezi pe ele te vor trage în jos.” (Daca ne iubim, putem sa facem dragoste inainte de casatorie?)

„A fi frumoasă sau a avea „dotări” este un real pericol pentru suflet. Să ne gandim la Sf. Maria Egipteanca, care „pe cât de frumoasă era pe atât de mult desfrâna”. Uitați-vă în jur, cât de mult se pot idolatriza unele fete care arată bine. De la cum se îmbracă, cum se fălesc, până la câți bărbați/câte relații au la activ. Oamenii dotați fizic sau frumoși sunt cu mult mai ispitiți să-și „pună în valoare calitățile fizice”. (Sâni mari si creiere mici)

Aspectul fizic atrăgător într-adevăr ademenește băieții, dar ce fel de băieți ademenește în primul rând? Nu este chiar o fericire, ca să spun așa. În zilele noastre, multe relații eșuate (și implicit dezamăgiri sentimentale) au avut la bază atracții fizice.” (Sâni mari si creiere mici)

 

Despre refacerea sufletească după dezamăgirea în dragoste:

„Te sfătuiesc să-ți găsești un duhovnic pe sufletul tău și lui să-i spui tot ce te frământă. Ai nădejde în Domnul căci, după cum ai observat, El nu te va lasă. Și nici Maica Domnului nu te va părăsi. Am trecut prin aceeași experiență, o relație de 3 ani s-a sfârșit sub ochii mei datorită racelii și nepăsării fostului meu prieten. Se plictisise și își găsise pe altcineva. Ceea ce părea o dragoste adevărată atâta amar de timp, s-a prefacut în scrum. Am trăit o mare suferință (care nu era mântuitoare, ci era doar felul diavolului de a a mă chinui, cu gânduri, amintiri, depresii), plângeam după el și amintirea lui. După mai multe luni de spovedit, mers la Sfântul Maslu și luptă duhovnicească, cerând ajutorul Maicii Domnului mi s-a ameliorat chinul, mi-am cunoscut actualul soț, un om foarte credincios, prin intermediul duhovnicului. În ortodoxie, dragostea înseamnă jertfă, nu sentimentalism, nu promisiuni, nu simțire (de moment sau de durată). Jertfă, sacrificiu de sine. Am realizat că alături de fostul meu prieten aș fi dus o viață PLINĂ de rele și frământări și nici n-aveam șanse să mă mântuiesc; el fiind necredincios m-ar fi înșelat sau m-ar fi rănit profund. Să ai încredere în Hristos în clipele cele mai grele, cât de greu este! Mai încolo vei înțelege de ce. Ai întrebat „De ce nu m-a ajutat Dumnezeu să merg înainte cu relația aceasta, să venim împreună la Calea Lui?”. Cred că te-a ajutat, însă Dumnezeu nu poate să treacă peste voința lui. Din momentul în care ați păcătuit, într-un fel L-ați scos pe El din ecuație și atunci cel rău a făcut ce a vrut cu relația voastră. Și de asemeni este foarte probabil ca tu să nu fi avut o viață bună cu acest băiat și nicidecum cuviincioasă. El n-ar fi acceptat înfrânările tale la nesfârșit. Ești conștientă de asta. Te-ai fi chinuit. Știu că poate nu înțelegi acum. Nici eu nu eram în stare să înțeleg, dar acum când văd ce mi-a oferit Dumnezeu… Maica Domnului să te ocrotească mereu!” (Ajutati-ma sa ma intorc “Acasa”….!!!)

„Ține duhovnicul aproape și roaga-te! Roagă-te mult! Mie mi-a spus duhovnicul că totul depinde de mine și că trebuie să am paza minții. Pe mine mă manipulează cel rău prin amintiri frumoase și dureroase care-mi mențin vie durerea iubirii înșelătoare. Paza minții înseamnă paza inimii! Nu-l lăsa pe vrăjmaș să intre în mintea ta nici pentru două secunde. Cât timp nu te vezi cu fostul, ai ocazia să te refaci complet, cu perseverență multă! Ca să-l scoți din inimă, trebuie mai întâi din minte să-l scoți iar vrăjmașul aici îți declară razboi. Dacă îți ocupi mintea mereu cu rugăciune, lectura din scrierile sfinților părinți, cugetare la cele sfinte, ai toate șansele. Iar Spovedania ușurează foarte mult durerea. Iti doresc din tot sufletul sa iti recapeti linistea si pacea sufleteasca in Hristos, dar cum bine zicea cineva de pe acest site.. mai intai dam razboiul si dup-aceea vine pacea. Curaj și multă speranță. Ești puternic(ă) cum am observat cu toții. Doamne ajută!” (Reintoarcerea mea la Hristos)

 

Despre iertare:

„Iertarea e o lucrare care cere strădanie zi de zi. Adică cine se lasă de gândul la ea o vreme, greu îi vine să ierte la următoarea ocazie. Trebuie în permanență să te gândești la iertare, să-ți placă, să vrei s-o exerciți, căci este de o mare frumusețe, e mai presus de fire. Mie de exemplu mi-e foarte greu să iert când nu am bună dispoziție. Se spune că iertarea e un chip al bunei dispoziții. Bun așa, dar ce ne facem când întâmpinăm ispita în afara acestei stări? Eu încep prin a mă ruga căci altfel cu siguranță nu pot respinge gândurile rele. E greu, dar așa de frumos să ierți, încât merită toată osteneala!” (Sufăr de neiertare)

 

Despre minciună:

„Nesinceritatea ne afectează și pe noi înșine, nu de puține ori mințim ca să ne ascundem defectele, ca să nu fim judecați deși constiința noastră ne condamnă. Și când ne mințim aproapele, e ca și cum L-am minți pe El” (Fii sincer cu oamenii!)

 

Despre vrajba între semeni:

„Vă rog nu vă mai certați sau împungeți. Diavolul e revoluționar!” (Cand mi-am pierdut fecioria am pierdut tot)