Ruga pentru o binecuvantare !
„Doamne am pierdut darul tau !
Ce poate fii mai dureros ca atunci cand pierzi o binecuvantare sau un Dar de la Domnul. De zile intregi ma chinui si ma rog Doamne auzi-ma si pe mine, de ce ai intors Fata Ta de la mine ? Ma usuc pe picioare, ma consum si strig catre tine ca Psalmistul David :
„Doamne, auzi rugaciunea mea si strigarea mea la Tine sa ajunga !
Sa nu intorci fata Ta de la mine, in orice zi ma necajesc, pleaca spre mine urechea Ta !
In orice zi te voi chema degrab auzi-ma !
Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut !
Ranita este inima mea si s-a uscat ca iarba ; ca am uitat sa-mi mananc painea mea… !
De glasul suspinului meu osul meu s-a lipit de carnea mea ! (Ps 101)”
Cei din jur ma vorbesc de rau Doamne, isi fac semne si ma barfesc, se uita la mine de sus, ma arata cu degetul si rad pe la spate, nu mai sunt in stare de nimic, am pierdut Darul meu de la Domnul, m-am imbolnavit de atata durere ma sting incet de pe picioare de atata dor de Darul meu!
Inima mea Doamne e ranita si nu mai poate asculta la cei din jur, am obosit de atata critica , atatea invinuiri nedrepte, nu mai merit eu Darul Tau ?
Poate am gresit si te-am suparat mi-am asumat merite de care nu eram eu indreptatita, poate m-am mandrit cu Darul meu sau m-am trufit. Oare ce sa fie Doamne ?
Nu mai pun intrebari de care imi vajaie capul, atata stiu ca am nevoie de Tine Doamne si de Darul meu, vreau Doamne sa il recapat , stiu ca Tu ma poti ajuta , oare ce trebe sa mai fac, m-am pregatit pentru acest Dar toata viata l-am obtinut cu greu, am luptat si m-am zbatut ca sa il obtin si acuma l-am pierdut…, m-am surpat si am ajuns la pamant !
Cat de singura sunt si cat ma rog sa imi dai inapoi Doamne Binecuvantarea Ta pentru acest Dar :
„Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustie ; ajuns-am ca bufnita din daramaturi.
Privegheat-am si am ajuns ca o pasare singurateca pe acoperis.
Toata ziua m-au ocarat vrajmasii mei si cei ce ma laudau, impotriva mea se jurau
Ca cenusa am mancat in loc de paine si bautura mea cu plangere am amestecat-o !
Din pricina urgiei Tale si a maniei Tale, ca ridicandu-ma eu, m-ai surupat !”
Stiu ca nu am nici un merit eu, ca numai cu ajutorul Tau l-am obtinut , eu nu sunt nimic fara tine Doamne! Imi apar piedici in cale si ispite numai ca sa ma opreasca din drumul catre Darul Tau, usile se inchid in fata de cate ori cer un ajutor, oare de unde o sa vina ajutorul meu ?
-Ajutorul meu de la Dumnezeu cel ce a facut cerul si pamantul !
Simt ca toti m-au parasit si pe orice drum o iau Doamne apare cate un zid care ma opreste sa merg mai departe, eu il ocolesc si iar caut si strig si Te chem. S-au format in jur, parca, labirinturi din care fara ajutorul Tau nu pot sa ies la lumina si la Calea cea dreapta spre Adevarul Tau !
Si se mai deschide cate o usa si mai trebuie sa trec cate un test, dar Doamne nu reusesc, nu stiu ce se intampla cu mine, am impresia ca sunt aproape invizibila si oamenii nu ma vad , nu vad ca eu sunt gata si pregatita ca sa primesc Darul ?
Ei nu ma vad Doamne ?
Au ochi si nu ma vad , au urechi si nu ma aud si eu vorbesc, stau in fata lor si parca sunt aievea, nu si nu ! Nu vor sa imi dea darul !
Ei ma privesc de sus, ma cerceteaza si ma critica si gasesc pe altii carora le dau Darul, imi spun ca nu il merit eu si sa mai caut…alte Daruri !
Si plec plangand mai departe si lacrimile mele se usuca de atata durere si parca nici ele nu vor sa ma mai ajute sa imi descarc durerea sufletului…
Merg iar prin labirint cu speranta ca urmatoarea usa o sa se deschida si o sa ma vada cineva si pe mine pacatoasa ca sa imi dea si mie ce am pierdut!
Da-mi Doamne rabdare si iar rabdare sa pot sa duc aceasta grea ispita, aceasta grea durere care s-a abatut asupra mea, cand simt ca nu ma mai tine nici trupul si necazul e atat de mare ca si inima saraca ma doare, dar eu tot in Tine imi pun nadejdea !
Asa cum spunea Sfântul Apostol Pavel: „Cine ne va despărti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâti toată ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere”. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
Căci sunt încredintat că nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înăltimea, nici adâncul si nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8,35-39). Iată ce este omul după fire sau un dumnezeu după har (Psalm 81,6).
Zi si noapte ma rog si cuget la Tine ca saracul Iov, auzi-ma si pe mine, nu ma lipsi de dragostea Ta Doamne, daca este pentru mantuirea mea reda-mi Darul, nu pentru mine vreau asta Doamne ci spre binecuvantarea Ta, sa pot sa Te slavesc, sa vada vrajmasii mei Doamne ca nu m-ai parasit, ca nu Ti-ai intors fata Ta de la Mine Doamne… !
Cautat-a spre rugaciunea celor smeriti si n-a dispretuit cererea lor !
In fiecare dimineata ma trezesc cu speranta ca AZI o sa imi recapar DARUL de la Tine!
AZI este vesnicia si ziua de AZI nu se va mai sfarsi niciodata , Azi am primit Darul!
Multumesc Tie Doamne, ca ai ascultat ruga roabei Tale „
(Carla)
Tiberiu
septembrie 18, 2009 @ 9:51 am
Cat de frumos ai scris,Carla.Multumim pentru ca ne-ai bucurat cu acest articol si asteptam curand si altele.
Sa ne ajute Domnul tuturor a dobandi Darul!
nyky
septembrie 22, 2009 @ 10:54 pm
caci lui DUMNEZEU nu i pare rau de darurile si de chemarea facuta . o adincul bogatiei intelepciunii lui Dumnezeu ,el a inchis pe toti oamenii in neascultare ca sa se poata indura de toti .
george
septembrie 23, 2009 @ 1:13 pm
De multe ori Dumnezeu ne impartaseste cu darul sau cel Sfant si apoi il ia de la noi, pentru a ne smeri, pentru a inainta, a urca pe treptele acumularii Duhului Sfant, sa ne rugam neancetat si cum zicea Sf.Siluan Athonitul , a carui cinstita pomenire o praznium ,, sa tinem mintea in iad ( in inima) si sa nu deznadajduim ,,