Rugăciune pentru copilaşii bolnavi

Incepand de astazi, voi citi, avandu-i in inima pe toti copilasii pe care ii vizitez la spital, Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul, vindecator de cancer si sper sa reusesc cu ajutorul Lui Dumnezeu sa il citesc zilnic. Pentru cei care obisnuiti sa mergeti la slujbele Sfantului Maslu si la Sfanta Liturghie, am o mare rugaminte: pomeniti si voi acesti copilasi si orice copil sau adult despre care aveti cunostinta ca este bolnav; parca pe zi ce trece, creste numarul acestora; eu nu tin minte ca pe vremea copilariei mele sa aud de atatia copii bolnavi de cancer, de fapt nu cunosteam nici un caz. In vremurile de acum, cred ca in fiecare familie sau cerc de cunostinte se afla un caz, fie copil sau adult. Sigur ca nu avem bani sa ajutam de fiecare data, cand aflam despre un om bolnav dar o jumatate de ora cel mult, putem sa rupem de la noi si sa ne rugam, fie ca am facut-o pana acum sau nu. Pana saptamana trecuta, am prezentat pe blog, cazuri pe care si eu le citeam pe alte bloguri; saptamana trecuta am scris despre Ana Maria, fata colegilor mei; acum pe Jurnalul Anei, Ana scrie despre Ioana Adriana, fata prietenei sale. Ce facem?! Asteptam sa ajungem sa scriem toti despre cazuri apropiate noua sau ne intoarcem gandurile catre Bunul Dumnezeu?! Nu as fi scris acest post, daca eu nu as fi fost printre cei care au primit ajutor atunci cand s-au rugat pentru sine sau pentru alti bolnavi. Si cred in Tatal, Fiul si Sfantul Duh si in Maica Domnului si in toti sfintiii astia buni, care de mii de ani, tot incearca sa ne invete cum sa traim sanatosi la inima, minte si trup. Avem parinti duhovnicesti carora putem sa le cerem binecuvantarea pentru a ne apuca de rugaciune, tot ceea ce trebuie este sa ne dorim sa o facem si vom fi fericiti sa constatam ca rugandu-ne pentru altii, noi suntem primii beneficiari. Imi cer iertare daca v-am intristat, dar am simtit suferinta Anei, scriindu-ne despre Ioana si nu am gasit alt mod de a ajuta; pana la urma tot la rugaciune vom ajunge, pentru ca banii nu stau intr-un sac fara fund.

(Adriana Dar din Dar)