Rugăciunea în înţelesul biblic

„Cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii, carora le place sa se roage stind in picioare in sinagogi si la coltul ulitelor, pentru ca sa fie vazuti de oameni…”
Prin aceste cuvinte Iisus ne atentioneaza atunci cand ne invata sa ne rugam. Rugaciunea este cel mai puternic act al omului, prin care noi ne dovedim credinta si religiozitatea, caci, precum spune Sf.Toma „cu  cat mai mult omul se roaga cu atat mai mult isi indreapta viata catre Dumnezeu.”

Sfintii Parinti in cuvantarile lor,  ne indeamna la rugaciune, stiind ca oamenii din ziua de astazi adesea uita de ea. Ce este rugaciunea? Rugaciunea este chemarea omului catre facator, este convorbirea cu Dumnezeu, inaltarea sufletului catre Dumnezeu, este ceva mai mult decat o manifestare naturala a vietii omului, este ceva supranatural. Ea este ca si razele ultraviolete care patrund si zboara prin spatiu.

Gandurile omului se smulg din viata trupeasca si materiala pentru ca sa se uneasca prin duh cu Dumnezeu. Inca din timpurile stravechi, rugaciunea apartinea chiar si paganilor care nu au incetat sa se roage nici in ziua de astazi, insemnand ca rugaciunea este nu numai o practica crestina,  ci se roaga chiar si  cei care nu vor sa stie de adevaratul Dumnezeu.

Mantuitorul nostru ne-a adus duhul rugaciunii  si a intemeiat o noua epoca a ei. A aratat modalitatea rugaciunii, a amintit de necesitatea rugaciunii si i-a invatat pe apostoli sa se roage, iar cel mai important: Hristos Domnul, prin exemplul Sau ne-a aratat cum trebuie sa fie rugaciunea. Catehismul ne ofera indicatii practice despre rugaciune: „…ea trebuie sa fie supusa, si plina de incredere in bunatatea lui Dumnezeu”. Trebuie sa ne rugam cu credinta si cu rabdare iar atunci cand cerem ceva, acel ceva trebuie sa fie un lucru bun, potrivit vointei Domnului.

Mantuitorul ne spune: „Ci tu,  cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau,  care este in ascuns, si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati. Prin aceste cuvinte ni se  infatiseaza intalnirea omului cu Dumnezeu. Aceasta este intalnirea cu Facatorul care cunoaste cele mai mari mistere ale inimii noastre, este convorbirea cu acel Dumnezeu in fata caruia nimic nu se poate ascunde.

A te ruga inseamna a patrunde intr-o convorbire intima si sincera cu Dumnezeu, evitand fanteziile, reflectiile asupra altor preocupari care pot distrage mintea si vointa noastra, gandurile care au legatura cu alte intamplari .

Rugaciunea este intalnirea pura si clara a Tatalui cu fiul (omul)… este contopirea vointei noaste cu vointa Domnului… este acea convorbire sincera a sufletului care uita de lumea inconjuratoare si este ocupata numai cu Dumnezeu: „Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca , daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati”.

Dumnezeu doreste ca rugaciunea noastra sa nu fie numai un formalism neinsufletit, un mecanism al repetarii, ci sa fie o intalnire in duh si adevar. Un parinte spunea: „Ca sa fie foc nu ajunge sa adunam o gramada mare de lemne, trebuie ca aceste lemne sa le aprindem din toate partile”.

Asemanator rugaciunii :nu ajunge sa ingramadim multe cuvinte, multe ceremonii, in toate acestea trebuie turnat duhul inimii noastre sincere.

(Ana Colopelnic-studenta la medicina, Baia-Mare)