Rugați-vă sfinților Adrian și Natalia care au mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu
Cu adevărat am reușit să gust un strop din mierea dumnezeiască în Săptămâna Mare din acest an dar nu pentru că aș fi vrednică, ci pentru că Dumnezeu s-a îndurat de neputința mea și de strădania pe care am reușit să o am cu ajutorul duhovnicului meu.
Atât îmi plăcea să ascult sfintele slujbe încât inima mea vibra întreaga zi la ideea că în seara ce va veni voi putea merge iarăși la biserică, la denii. Ca să nu mai zic că sunetul clopotelor îmi stârnea o asemenea emoție pe care oricât aș fi încercat să o stăpânesc în fața celorlalți îmi era cu neputință. Prin inima mea a trecut foc, s-a aprins de căldură binecuvântată pe care bunul Dumnezeu nu a omis să mi-o testeze. Pe cine iubește Domnul ceartă, iar necazurile, astfel, trebuie să fie pentru noi creștinii o mare bucurie. Toată nădejdea în Domnul.
Așadar necazurile nu au ocolit nici casa mea, ci au venit negreșit, hotărâte să-mi dezbine familia și liniștea sufletească. Mare adevăr spune starețul Tadei: „liniștea lăuntrică să nu o dăm pe nimic în lume!” Tocmai această a urmărit vrăjmașul, să-mi-L fure pe Iisus, pe preadulcele meu Iisus, tomai când ajunsesem să mă apropii puțin mai mult…
Părinții mei sunt oameni liniștiți, trăiesc în bună înțelegere și, slavă Lui Dumnezeu, amândoi au aceeași vorbă: odată ce ți-ai luat pe cineva, bun, rău, cu el rămâi! Căsătorie pe viață, așa cum a rânduit Domnul, însă în acea săptămână subit cuvântul “divorț” s-a amestecat în concepția lor, mai exact în cea a tatei. Nu am înțeles nici astăzi care a fost motivul, cum a ajuns să se gândească astfel. Cert este că decizia lui a fost următoarea: lăsa să treacă Paștele iar după urma să intenteze divorț. Atâta încăpățânare era în cuvintele lui că nici nu suporta să o vadă pe mama, iar casa noastră, căminul nostru drag, ajunsese, în prag de sărbătoare, să se transforme într-un loc pustiu de armonie, sărăcit de lacrimi și cuvinte grele.
Se mai întâmplă oamenii să se certe, știu. Dar decizia lui era fermă. Bineînțeles, m-am speriat cumplit, nu reușeam să înțeleg cum s-a ajuns la o asemenea situație dintr-odată, așa că mi-am sunat duhovnicul, i-am explicat situația și am așteptat să îmi dea un răspuns.
Fericit a fost acela, la fel ca ce avea să se întâmple după. Adevărat vă spun, rugați-vă sfiților Adrian și Natalia care au mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, căci oricine își va pleca inima în fața lor va primi negreșit răspuns de la Domnul. Imediat ce a ajuns în biblioteca sa, mi-a povestit duhovnicul, acatisul Sfinților Adrian și Natalia i-a fost scos în cale, ca răspuns pentru problema mea. Imediat ce l-a găsit m-a sunat și m-a sfătuit părintește să-l citesc 40 de zile.
Cu toții știm de ce nu se înalță rugăciunile noastre la Ceruri: pentru că facem rugăciunea împrăștiat, ne rugăm gândindu-ne la altceva, îi întoarcem spatele Domnului. Ori tocmai aceasta voia El să-mi arate, că rugăciunea face minuni. Am respectat sfatul, mi-am pus toată nădejdea, am sorbit fiecare cuvânt și am răzbit. Părinții mei s-a împăcat dar nu după zile…
O singură dată a trebuit să îl citesc, iar toate lucrurile s-ar aranjat frumos, am trecut de Sfintele Paște în armonie, iar eu nu am încetat să îmi respect cuvântul: 40 de zile. Părinții mei se înțeleg foarte bine, încă se mai simte dragostea dintre ei, armonia dăinuie în casa noastră.
Pe 26 august se pomenesc Sfinții Adrian și Natalia. Acest îndemn am vrut să vi-l aduc: în caz de nevoie chemații căci nădăjduiesc că vreți primi răspuns, așa cum am primit și eu.
(Roxana)
