Să stai cu tine, smerit în tine
„In ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus si I-au zis: Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor? Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor, si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor.” (Matei 18: 1-4)
Cu paşi nesiguri, şovăielnici, ne îndreptăm pe zi ce trece mai mult către un „sanctuar” al libertăţii. O libertate ezitantă care în tinereţe deseori ne îndrumă spre faimă, măreţie, strălucire, superioritate, slavă deşartă, amăgitoare şi plină de întuneric. Dorim se fim ,, mai tari” decât ceilalţi alergând neîncetat spre mândrie. Defapt, mândria a ajuns o virtute în zilele noastre; a fost ridicată la cel mai înalt rang în societate astfel încât tinerii contemporani au ales să meargă după principiul ,, e la modă să fii mândru”. Este aidoma cu ,, e la modă să păcătuieşti”. De aici se înţelege că am ajuns să vedem binele în rău, şi răul în bine. Dacă socotim că mândria este bună, atunci de ce nu S-a mândrit şi Mântuitorul, pe Cruce? Putea să facă o minune prin care să Îşi arate măreţia, puterea şi slava nemăsurată. Putea de asemenea, să coboare la auzul celor ce-L batjocoreau umilindu-L fără încetare.
Dar ce a făcut mai exact Mântuitorul? Ne spune chiar Sfântul Apostol Pavel: ,, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.” (Filipeni 2: 8) Nimic nu este mai greu pe acest pământ decât imaginea Fiului Omului care este răstignit, înjosit, hulit , batjocorit dar totuşi, supus până la moarte. De aceea ne şi îndeamnă tot Sfântul Apostol, de fiecare dată când ne smintesc cei din jur, ori de ne supără cineva, să privim la Mântuitorul răstignit pe Cruce, pironit de propriile noastre păcate. E foarte trist că în loc să rămânem cu această imagine în minte, rămânem cu imagini nefolositoare din locuri diferite, din filme, jocuri video, clipuri s.a.m.d. De ce? ,,Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.” (Filipeni 2: 21). De am căuta ce este bun şi folositor sufletului, am putea înţelege sensul adânc al smereniei. Am putea vedea atunci binele în bine şi răul în tot ce este rău şi potrivnic. Am renunţa la ,,eu” şi L-am primi pe Hristos în sufletele noastre.
În Sfânta Evanghelie după Matei, Mântuitorul ne spune: ,,De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor .“ Păi hai să ne gândim; cum sunt pruncii? Cer ceva, vor ei ceva? Caută vreunul dintre ei ceva? În ei descoperim însăşi curăţia, neprihănirea, puritatea, fecioria, inocenţa, nevinovăţia; bucuria…De aceea ,, a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor”. Ca un prunc Domnul Hristos S-a smerit făcându-Se ascultător celor ce-L ocărau şi-l prigoneau. Precum pruncii le dau târcoale părinţilor, aşa ar trebui noi să îi dăm târcoale Tatălui.
Pe cine a pus Mântuitorul în mijlocul ucenicilor? Putea să pună un rege, un preot sau un arhiereu; dar a pus un prunc. Aici ni se descoperă iubirea nemăsurată, care indiferent de vârstă, Tatăl ne-o oferă în totalitate. Nimeni în lumea aceasta, nici mama, nici tata, nici frate, soră sau prieten, nu ne iubeşte precum ne iubeşte Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Într-un prunc urmă de mândrie nu este, ci smerenia îl înalţă pe acesta devenind astfel mai mare în împărăţia cerurilor. Asemenea lor Domnul ne porunceşte să fim, nu asemenea celor mândrii.
Aşadar, avem conştiinţa că Domnul este cu noi pretutindeni, oriunde şi oricând. Însă cei care vor să rămână cu Domnul până la sfârşitul vieţii lor, trebuie să considere mândria ca un păcat, şi nu ca un ,,bine”. Ca un duh al întunericului, ca o boală a sufletului din care însăşi izvorăşte moartea, precum ne spune Sf. Grigorie Dialogul : ,,Mândria este întâia născută a mortii”. Aceştia vor înţelege că opusul mândriei este smerenia, şi fără aceasta nu vor putea intra în Împărăţia Cerurilor. De ce ne spune Sf Apostol Petru: ,, Îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.”? Pentru a ne deschide ochii cei întunecaţi ai inimii, pentru a întări în noi credinţa cea adevărată, pentru a aprinde dragostea şi dorul arzător după mântuire şi mai ales pentru a ne scoate din groapa deşartă a mândriei, groapa păcatului. Căci în aceasta harul Duhului Sfânt nu se descoperă , însă într-o inimă smerită Duhul Sfânt se sălăşluieşte prin puterea sa cea negrăită: ,, Duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”. Doar o inimă iubitoare, devenită „infranta şi smerita” va dobândi Împărăţia Cerurilor. Ce altă jertfă este mai bineplăcută lui Dumnezeu decât smerenia? Să stai cu tine, smerit în tine, cum spune Părintele Arsenie Papacioc, înveţi astfel că smerenia nu este decât o artă ce te trimite la tine. În tine, ÎL descoperi pe Cel care a unit firea omenească cea distrusă prin păcat, cu firea îndumnezeirii, cu firea nemuririi şi a vieţii celei adevărate. În tine, harul Lui n-a fost în zadar (I Corinteni 15:10) , căci în cel în care sălăşluieşte smerenia, în acesta este adevărul lui Hristos (ÎI Corinteni 11:10). Amin
(Georgiana)
Florian
august 7, 2010 @ 6:08 pm
Extraordinar articol ; Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste ne pe noi. Doamne ajuta!
ioana irina
august 8, 2010 @ 10:18 am
🙂
foarte frumos articol!
te pup si te imbratisez copil bizantin
>:D<
:*:*:*
daniela
august 10, 2010 @ 2:26 pm
felicitari
citeam zilele trecute din scrierile Parintelui Cleopa despre Darurile Maicii Domnului.Zicea foarte frumos parintele ca,dintre toate darurile cu care a fost inzestrata si impodobita Maica Domnului,smerenia e cea mai mare.
Smerenia este cununa tuturor vrirtutilor.In Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacob se spune ca „Dumnezeu celor mandri le sta impotriva iar celor smeriti le da har.”
multumim,georgiana pentru aces ariticol plin de intelepciune si invatatura!foarte frumos!!!spor in continuare!spor duhovnicesc!!!!
RDF
august 11, 2010 @ 6:50 am
Sfantul Siluan Athonitul ne indeamna:”Rugati-va simplu, ca un copil”…Au doara nu aceasta e smerenia si starea lipsita de pacat???Bunul Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze! Felicitari, Georgiana,ne-ai adus aminte ca , DOAMNE, multe ne lipsesc!!! 🙁 P.S.:IPS Laurentiu ne indeamna sa nu cadem in MANDRIA SMERENIEI! :love:
soso
martie 23, 2011 @ 7:07 am
[quote]Într-un prunc urmă de mândrie nu este[/quote]
E intreadevar frumos articolul. DAR citatul redat mai sus mi se pare ca a cam trecut de termen…admit ca mai sunt si copii smeriti pt ca asa au fost crescuti, in acest duh, INSA parintii de azi vor ca pruncii lor sa fie cei mai buni in toate… unde e smerenia?! Am mai spus si repet…sa fi mama nu inseamna doar sa nasti prunci pamantesti, ci sa-i nasti si-n ceruri; sa fi tata e mult mai mult decat o grija pt bunastarea trupeasca si este cap al familiei doar daca il are cap pe Hristos. Am renuntat demult sa mai sper intr-o familie crestina…
Ana
martie 23, 2011 @ 9:01 am
tu esti familia
[quote]Am renuntat demult sa mai sper intr-o familie crestina…
[/quote]
[b]Tu esti familia, de la tine porneste familia crestina.[/b] [b]Fara mama, nu este posibil![/b] [b]Noi femeile avem o mare raspundere pentru neamul nostru crestin ortodox roman. Chiar nu putem sa ne lasam culcate la pamant de durere.[/b] Trebuie sa ne plangem durerea crescand si educand in duh ortodox copii. Si o sa ne hranim mai tarziu din bucuria rezultatelor, din cresterea nepotilor.
Oricat de rau ar fi un barbat, nimic nu poate opri o femeie sa se roage, sa-si creasca si educa copii in frica si dragoste de Dumnezeu.
soso
martie 23, 2011 @ 9:32 am
Nu e vorba de mine…ci de mama si tata care numai parinti nu sunt… Eu nu vreau sa fiu vreodata mama pt ca n-as fi in stare sa mi cresc copii astfel incat ca mai tarziu ei sa nu-mi reproseze ca n-am stiut sa-i cresc…asa cum ii spun eu mamei mele acum. si daca aveti de gand sa-mi spuneti ca gresesc atunci nu-mi mai scrieti.
Ana
martie 23, 2011 @ 9:51 am
[quote]si daca aveti de gand sa-mi spuneti ca gresesc atunci nu-mi mai scrieti.[/quote]
Ehe, nitica incapatanare? 🙂
Mai copile drag, si eu am copii de varsta ta si stiu prin ce treceti voi si cata nevoie de sustinere si iubire aveti nevoie. Insa, oricat de puternic ar fi un parinte, daca copilul il contrazice mereu si nu coopereaza deloc, si rezistenta parintelui scade.
Daca tu care esti la inceput de drum si nu ai inca griji de intretinere a casei, de servici si altele, te ridici si-ti sustiii mama si tatal, indiferent de ce spun ei, [b]tu ridici traiul casei tale si implicit pe tine[/b]. [u]Tu ai ocazia sa schimi in casa toata situatia.[/u] [b]Sa te rogi Maicii Domnului din tot sufletul tau curat si tanar, sa-ti ajute parintii. Si ei au incercarile lor si ei au ispitele lor.[/b]
Ba sa vrei sa fii mama si sa fii o mama strasnica. Ai vazut toate mamele romance din istoria poporului roman? Si azi ne uimim de mama lui Stefan cel Mare si sfant si de cate alte mame. Eu personal sunt uimita de mama preotilor Mihoc. O femeie care a crescut pana acum un neam care numara peste 150 de suflete. Uite cata frumusete.