Să împărţim fericirea cu ceilalţi!

Sufletul nostru nu are odihna decat atunci cand suntem in legatura stransa cu Domnul Iisus Hristos. Cand traim in pacate, sufletul nostru suspina si se tulbura. In adancul inimilor celor pacatosi este o tulburare, o neliniste, o nemultumire, oricat de multe si variate ar fi desfatarile si placerile in care inoata. Aceste desfatari lumesti nu tin mult si la putin timp dupa ce le-au sorbit, le otravesc sufletul si trupul.

Domnul ne da odihna, linistea si usurarea cea adevarata, fiindca El ridica greutatea pacatelor noastre, sarcina cea grea. Sa ne apropiem cu toata increderea si nadejdea de Mantuitorul nostru, Iisus, Fiul lui Dumnezeu,si sa-i dam ascultare, asa cum ne spune si Tatal ceresc. Sa ne apropiem de Dumnezeu mai mult, si cei bolnavi si cei sanatosi, si cei saraci si cei bogati, sa ne lipim cu incredere de invatatura Lui, asa cum un copil se lipeste de dragostea si caldura maicii sale. Sa-i spunem Domnului toate suferintele,problemele noastre ca intre noi si El sa existe o continua comunicare. Sa ne apropem de Dumnezeu ca El ne va face fericiti.

Iisus este marele nostru izvor de putere si viata. Cum putem spune ca daca i-L avem,tot nu suntem fericiti? Am auzit de foarte multe ori la oameni, ca desi sunt credinciosi nu sunt fericiti. Dar „credinciosii” ce fac pentru a obtine aceasta fericire? Lumea este plina de rautate,de ura si de desertaciuni. Oamenii nu-si mai gasesc linistea. In loc sa devenim si noi mai buni,mai iertatori,mai rabdatori, noi suntem nerecunoscatori,tot mai rai si mai ticalosi.Bun,si daca obtinem aceasta fericire dumnezeiasca,de ce sa nu le-o impartasim si celorlalti?

Adevarat,numai Dumnezeu poate face lucrul acesta dar haideti sa-i fericim si noi pe cei cazuti! Sai-i ajutam,sa-i sfatuim… dar inainte de toate sa ne rugam Domnului pentru ei!. Cum spunea cineva: „Sa devenim ochi pentru cel orb,picior pentru cel schiop,mana pentru cel ciung,ureche pentru cel surd,gura pentru cel mut,sa inlaturam spinii si maracinii din drumul aproapelui nostru!”Dragostea ne face sa  intelegem orice suferinta din lume,ne face sa fim atenti cu aproapele nostru, sa devenim ajutorul celor necajiti.

Daca avem dragostea aceasta, Domnul ne va da si fericirea cea adevarata!. Unii oameni sunt fericiti doar cand se simt bine,cand sunt impreuna cu familia,cei dragi. Haideti,in aceasta fericire de a ne petrece timpul cu familia,sa-l includem si pe bunul Dumnezeu. Vom fi mai fericiti si mai plini de Duh Sfant! Acest duh isi face locuinta in noi,sfintind temeliile sufletesti si trupesti ale vietii noastre. Duhul Sfant aduce vindecari,schimbari,binefaceri si mangaieri celor ce-L cauta pe Domnul.Sa ne rugam Domnului,nu numai pentru noi,ci si pentru ceilalti. Atunci orice bariera va fi ridicata,orice distanta inlaturata si vom putea da slava si lauda Dumnezeului nostru in toata vremea si in tot lucrul!

(Georgiana)