Să-L păzim pe Dumnezeu în biserici?
Am aflat și noi cu părere de rău, acum câteva zile, de uciderea preotului Tudor Marin în biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din municipiul Focşani, judeţul Vrancea. În urma acestui tragic eveniment Patriarhia Română a emis un comunicat de presă. Concluzia comunicatului este că: „Prin urmare, este nevoie ca şi bisericile, fiind spaţii de utilitate publică religioasă a comunităţilor locale, să fie mai bine păzite şi protejate.”(basilica.ro)
Două lucruri mi-au atras atenția și doresc să le supun discuției împreună cu voi.
1. Faptul că bisericile ortodoxe sunt numite „spații de utilitate publică religioasă a comunităților locale.” Dar cu părere de rău amintesc că și toaletele publice sunt spații de utilitate publică, și cluburile gay, și mall-urile, și sexy-barurile, și restaurantele indiene, și stadioanele, și sălile de concert. Autorul comunicatului încadrează locașurile ortodoxe de cult la un loc cu toate celelalte spații publice. Dar de ce? Pentru a demonstra că așa cum sunt păzite stadioanele, cluburile și mall-urile de gardieni, așa ar trebuie să fie păzite și bisericile.
Din slaba mea teologie pe care am învățat-o la facultate, „biserica este numită şi „casa lui Dumnezeu” în care „toată suflarea laudă pe Domnul”; biserica este imaginea sensibilă a Bisericii cereşti, este cerul pe pământ, este, în mic, un cosmos organizat liturgic cu o arhitectură specifică, cu orânduială precisă a picturii şi cu o împărţire deja tradiţională: altar, naos, pronaos la care se poate adăuga şi pridvorul (sau tinda bisericii). Fiind locul prezenţei lui Dumnezeu, biserica este întotdeauna ctitorită pe moaştele unui sfânt şi este locul, prin excelenţă, unde se săvârşesc Sfintele Taine ale Bisericii şi unde noi ne putem împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului real, duhovniceşte, din tot ceea ce cuprinde ea (locaşul) şi textele sfintelor slujbe.” (sursa)
Biserica e locul prezenței lui Dumnezeu, loc de comuniune divino-umană, nu un simplu spațiu de utilitate publică unde oamenii vin ca la orice altă instituție. Biserica nu este prestatoare de servicii de utilitate publică, așa cum sunt sălile de fitness sau de yoga. Trupul lui Iisus Hristos este prezent permanent pe masa Sfântului Altar și prin urmare prezența lui Dumnezeu nu este doar una nevăzută ci și una perceptibilă ochiului uman, și mai ales palbabilă. Iar dacă acolo e prezent Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu siguranță e prezentă și Mama Lui, și heruvimii și serafimii, și apostolii, și sfinții, și mucenicii… ca într-o mare familie.
Biserica Ortodoxă nu oferă servicii religioase! Biserica îl face accesibil pe Dumnezeu oamenilor prin Sfintele Taine!
Eu înțeleg limbajul „oficial” și scorțos cu care Patriarhia trebuie să se prezinte în fața unei societăți desacralizate, dar totuși câte compromisuri verbale să mai facem?! Compromisurile la nivel verbal trădează compromisurile pe care le facem în sufletele noastre. Limbajul acesta e un semnal de desacralizare a însăși slujitorilor bisericii.
2. Textul spune ca bisericile „să fie mai bine păzite şi protejate”.
Acel preot a primit în mod real pe Duhul Sfânt în toată ființa lui la hirotonie. Pe lângă asta, la Taina Botezului a primit un înger păzitor, așa cum ne învață Sfânta Tradiție, care-i stă mereu alături. Acest preot are un sfânt ocrotitor conform numelui pe care-l poartă (probabil Sfinții Teodor Tiron și Teodor Stratilat). Cu siguranță acest preot are și un sfânt ocrotitor luat la căsătorie alături de soția lui. Deasemenea slujind unei biserici, acest preot are ca ocrotitor și pe sfântul care ocrotește biserica parohiei (Maica Domnului în acest caz).
Prin urmare, făcând o mică contabilizare, acest om era păzit în mod real de: Duhul Sfânt, Maica Domnului, Îngerul Păzitor de la Botez, Sfântul al cărui nume îl poartă și sfântul care-i ocrotește casa și familia: Deci de cinci persoane.
Se pare că autorul comunicatului consideră că Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții și îngerii păzitori nu-și fac prea bine treaba, și din acest motiv ar trebui aduse camere video și gardieni publici care să păzească mai bine slujitorii Bisericii, credincioșii și tot ce se află în locașul de cult.
Dacă Dumnezeu a îngăduit ca acest preot să fie omorât în Biserică înseamnă că asta e voia Lui. Nu știu de ce, nu știu cum, dar pe cât sunt de departe cerurile de pământ pe atât sunt de departe gândurile noastre de gândurile lui Dumnezeu. Dacă vroia Dumnezeu să-l păzească, îl păzea.
Am lucrat în administrația Bisericii Ortodoxe Române și vă zic foarte sincer: Tare mult îi păzește Domnul pe ierarhi, preoți și diaconi. Numai dacă mă gândesc la câte accidente rutiere nu s-au întâmplat, deși era cât pe ce, și tot e mare lucru. Dar grija lui Dumnezeu e mult mai largă decât percepția noastră, întinzându-se asupra întregii vieți personale și slujitoare a clericului. Întrebați pe orice slujitor al lui Dumnezeu: cât de mult l-a păzit Dumnezeu, Maica Domnului și îngerii și vă va răspunde cu siguranță.
Dumnezeu poartă de grijă tuturor, și bineînțeles slujitorilor Lui… și mai ales celor care-i fac voia.
Morțile năpraznice sunt îngâduite de Dumnezeu pentru a da anumite lecții, și pentru a trezi conștiințele celor din jur.
Mi-aduc aminte de Patriarhul Petru al Alexandriei şi al întregii Africi care a căzut victimă, împreună cu încă alte 17 persoane, unui tragic accident de elicopter. Patriarhul şi-a propus să facă un pelerinaj la Sfântul Munte Athos în perioada 11-15 septembrie 2004. Dacă Dumnezeu a îngăduit să se întâmple acest lucru, oare de atunci mai marii Bisericilor n-au mai călătorit cu avionul? Ba da! Au fost atâția preoți români morți în accidente de mașini, dar asta nu înseamnă că slujitorii Biserici nu mai trebuie să circule cu mașina, ci înseamnă doar că Dumnezeu a considerat că e mai bine pentru toată lumea ca acei slujitori să se mute în viața veșnică.
Ierarhii, preoții și diaconii n-au nevoie ca bisericile să fie mai bine păzite ci au nevoie să fie mai credincioși în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, căci ei sunt cei care, Liturghie de Liturghie, se roagă zicând: “Pentru sfântă biserica aceasta și pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fim noi izbăviţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.”
Comunicatul de presă al Patriarhiei Române lasă de înțeles în mod indirect că bisericile ar trebui mai bine păzate și protejate, dând astfel imbold oficial tuturor parohiilor să-și instaleze camere de supraveghere video. Asta în condițiile în care sunt deja destule locașuri de cult „protejate”.
Grija excesivă pentru biserica de zid a parohiei este un semn de slabă credinţă în Dumnezeu şi de perspectivă îngustă asupra acestei mari taine: Biserica – Trup al lui Hristos. Mai bine păstorii noştri ar supraveghea cu rugăciunea cămările sufletești ale celor păstoriţi, pentru că un suflet e mai valoros decât o lume întreagă, chiar şi decât 100 de biserici de zid.
Camerele de supraveghere în biserică sunt un non-sens pentru că însăşi Biserica e cea însărcinată cu sădirea nădejdii în Dumnezeu în sufletele oamenilor. Dacă nu avem nădejde că Dumnezeu are grijă de casa Lui, loc sfânt şi nepătat de urma păcatului, cum oare să credem că va avea grijă de cele lumeşti, de casa sau maşina noastră? Cum să credem că Dumnezeu va avea grijă de ce vom mânca sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca? Cum vom crede că va purta grijă de sănătatea nostră și a copiilor noștri?
E oare cuviincios să pui camere de supraveghere într-o biserică în care se află moaştele unui sfânt, acolo unde sfântul acela mereu veghează şi ocroteşte pe toţi cei ce se închină şi-i cer ajutorul?
Autorii de la razbointrucuvant.ro concluzionau:
„Comunicatul constată sec, contabilicesc, managerial, și identifică soluția: pază, ordine și siguranță. Gardieni, camere video, garduri de protecție… Să Îl păzim pe Dumnezeu cu Jandarmeria, cum ar veni.” Să-L păzim pe Dumnezeu în biserici, adăugăm noi!
În istorie sunt atâtea cazuri de preoți omorâți cu sânge rece în biserici, și totuși niciodată nu s-a recurs la păzirea și protejarea locașurilor de cult.
Să spunem că preoții vor fi păziți de gardieni în biserici, dar când pleacă acasă cine îi păzește? Sau poate ne gândim că ar fi bine ca fiecare slujitor să aibă o gardă de corp permanentă? Pentru asta să fi rânduit Dumnezeu îngeri păzitori?
Este grav că trebuie s-o spunem dar cine nu simte prezența reală a lui Dumnezeu în viața lui, recurge mereu la soluții lumești. Comunicatul Patriarhiei Române este unul străin de Tradiția Bisericii Ortodoxe și exprimă indirect necredința în Dumnezeu a unor slujitori ai Bisericii.
Ar trebui ca aceste comunicate să fie redactate mai cu atenție, pentru că ele exprimă nu doar părerea unui consilier, ci părerea întregii Biserici Autocefale.
Citiți pe același subiect și: Care este barometrul stării de degradare a societății românești.
(Claudiu)
cristina
iunie 26, 2012 @ 7:12 am
Draga Claudiu,
Articolul e excelent si extrem de inspirat! Plin de credinta si de adevar! Bunul Dumnezeu sa ne lumineze in continuare prin astfel de ganduri ziditoare ca cele scrise si gandite de tine si sa ne ajute sa ramanem fermi in trairea zilnica a credintei. Doamne-ajuta!